Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 166/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--14.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.166
Ședința publică din 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția generală a Finanțelor Publice T în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice T pentru contribuabili mijlocii împotriva sentinței civile nr.791/13.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - - T, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantă avocat, iar în reprezentanta recurentei se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților depun la dosar delegații de reprezentare și arară că nu mai au alte cererii de formulat.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea cererii de suspendare.
Avocata reclamantei solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.791/13.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis cererea reclamantei - - T, împotriva pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII T- ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ T, și a dispus suspendarea executării actelor administrative - raport de inspecție fiscală 12778/30.06.2008 și decizia de impunere fiscală nr.95/30.06.2008, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivare s-a reținut că reclamanta a îndeplinit condiția prevăzute art. 215 al.2 de plata cauțiunii stabilită de instanță în cuantum de 28.256,40 RON, conform Ordinului de plată nr. 1113 din data de 10.10.2008.
Referitor la condițiile prevăzute de art. 14 al.1 Legea - instanța reține ca pentru a se dispune suspendarea executării actului atacat trebuie îndeplinite cumulativ următoarele trei condiții: sesizarea în condițiile art. 7 Legea nr.554/2004 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare ( în speță contestația formulată în baza art. 205 al.1 Cod procedură fiscală echivalând cu procedura prealabilă prevăzute de art. 7 din L 554/2004) precum și condiția existentei cazului bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Cazul bine justificat este definit de art.2 al.1 lit t din L 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, îndoială ce nu aparține reclamantei ci instanței de judecată care procedează la analiza cererii de suspendare.
În speță, prin actul de impunere s-a stabilit pe seama reclamantei obligația de a plăti o sumă de 282.564 RON, ceea ce constituie o sumă deosebit de mare, a cărei executare ar duce la blocarea activității reclamantei, care este o societate comercială angrenată în derularea unor contracte comerciale, așa cum rezultă din probele depuse la dosar.
Executarea debitului fiscal ar avea consecințe negative și asupra personalului societății comerciale, urmare a încetării activității acesteia.
prejudiciului este demonstrată de emiterea somației de plată -/1489/11.08.2008, tocmai pentru executarea debitului stabilit prin actele fiscale atacate în cauză.
În aceste condiții instanța reține că în speță reclamanta a îndeplinit atât condiția plății cauțiunii prevăzute de art. 215 al.2 Cod procedură fiscală cât și cele trei condiții la care face referire art. 14 al.1 L 554/2004, astfel încât văzând și dispozițiile art.14 al.4 Legea nr.554/2004 urmează a admite cererea reclamantei dispunând suspendarea executării actului administrativ atacat până la pronunțarea instanței de fond.
În cauză a declarat recurs pârâta T, în nume propriu și în numele T pentru contribuabili mijlocii T, solicitând respingerea cererii.
În motivare recurenta critică prima instanță pentru nelegalitate pentru că nu sunt îndeplinite cerințele art.14 din Legea nr.554/2004, adică acțiunea nu este formulată pentru o cauză bine justificată, astfel încât suspendarea să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, care să nu poate fi oprită decât prin suspendarea actului administrativ de impunere.
În primul rând, apreciază că, se impunea obligarea societății reclamante să depună o cauțiunea de 20% din cuantumul sumei contestate în conformitate cu prevederile Codului d e procedură fiscală, modificat și completat întrucât depunerea efectivă a cauțiunii reprezintă o condiție a priori, esențială și obligatorie de admisibilitate a cererii de suspendare.
Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă putând eventual suspenda executarea dacă societatea reclamantă depunea cauțiunea de 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2000 lei.
De asemenea, consideră că instanța de fond are obligația de a analiza temeinic, bazat pe probe, cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, pentru a constata îndeplinirea cumulativă a condițiilor arătate de petentă în acțiunea sa - condiții prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004: - condiția cazului bine justificat și condiția prevenirii unei pagube iminente.
Astfel, simpla promovarea acțiunii în contencios administrativ împotriva actului administrativ fiscal nu poate fi nici pe departe suficientă pentru a considera îndeplinită condiția lucrului bine justificat.
În ipoteza admiterii tuturor cererilor de suspendare atunci când s-a promovat acțiunea în contencios administrativ, s-ar ajunge ca practic în toate cauzele de contencios administrativ în care se contestată toate actele fiscale cele două condiții să fie îndeplinite ab initio, din chiar momentul formulării acțiunilor, lucru care ar conduce implicit la aplicarea de asemenea forțată, în toate cazurile și chiar obligatorie, a dispozițiilor art.14 din Legea nr.554/2004 și să se pronunțe încheieri de suspendare a executării tuturor actelor administrativ fiscale.
Ori, este evident că, legiuitorul nu a urmărit acest lucru prin dispoziția cuprinsă în art.14 din Legea nr.554/2004, înțelegând să acorde instanțelor de judecată posibilitatea suspendării executării numai în anumite cazuri de excepție bine justificate și nu în toate cazurile.
Totodată, motivarea cererii de suspendare a reclamantei redactată de altfel, la modul foarte general și subiectiv, nu a avut în vedere situația specială dedusă judecății, ca atare este nefondată, și pe cale de consecință cererea de suspendare se impune a fi respinsă ca neîntemeiată și nelegală.
Suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat nu poate fi acordată de către instanța de fond legal, numai verificând formal îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, detașând complet cererea de suspendare de fondul cauzei.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este nefondat și se respinge pentru că:
Privitor la critica legată de nedepunerea unei cauțiunii în cuantum de 20% din suma contestată, este nefondată pe prevederile art.215 din Codul d e procedură fiscală pentru că ambele texte legale prevăd obligația depunerii unei cauțiunii de până la 20% din debitul contestat, aprecierea cuantumului revenind exclusiv instanței, ceea ce în cauză s-a respectat prin stabilirea unei cauțiunii în valoare de 28.256,40 lei, conform ordinului de plată nr.1113/10.2008 depus la dosar.
Din conținutul cererii de suspendare a executării actelor de impunere fiscală rezultă că reclamanta a invocat motive de nelegalitate ale actelor atacate, în sensul că debitul în litigiu a mai fost făcut obiectul unui control fiscal, care a fost atacat la Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr- și cel cu nr- și în urma cărora pârâtele au fost obligate la refacerea controlului fiscal, ceea ce creează îndoieli asupra legalității impunerii din litigiu.
Cum această apărare din acțiune vizează noțiunea de caz bine justificat, la care face trimitere art.14 din Legea nr.554/2004, critica din recurs este nefondată și sub acest aspect, astfel că recursul pârâtei se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
N NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta T în nume propriu și în reprezentarea Administrației finanțelor publice pentru contribuabili mijlocii împotriva sentinței civile nr.791/13.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 4.II.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. -17.II.2009
Tehnored. /02.03.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Rodica Olaru, Ionel Barbă
