Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 169/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 169/2010
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
Pe rol, recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ "", împotriva Sentinței civile nr. 1815/25.08.2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar - în contradictoriu cu intimații:, având ca obiect suspendare executare act administrativ Ordinul nr. S/17541/2009 emis de Inspectoratul pentru Situații de Urgență.
La apelul nominal se prezintă pentru intimatul-reclamant avocat, iar pentru recurentul-pârât consilier juridic G.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat, prin achitarea taxei judiciare de 5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
S- prezentat referatul cauzei, după care reprezentanții părților declară că nu au de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat. Se depune la dosar de către reprezentantul intimatului jurisprudență.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționarea a cauzei, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii în recurs.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, în temeiul motivelor de fapt și de drept invocate.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea recursului pârâtului, apreciind că motivele invocate nu sunt relevante, iar condițiile prevăzute la art. 14 din Legea nr.554/2004 sunt întrunite cumulativ. Arată că în termen de 60 de zile a formulat și acțiune în anulare, dosarul înregistrat sub nr- fiind înregistrat la Tribunalul Sălaj și transmis la data de 23.10.2009, cu termen de judecată la data de 29.01.2010. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1.815 din 25.08.2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamantul, împotriva pârâtului INSPECTORATUL PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ," S și s-a dispus suspendarea executării actului administrativ nr. S/17541/26.06.2009, până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin adresa nr. 1.263.657/20.07.2009 s-a adus la cunoștință reclamantului de către conducerea Inspectoratului pentru Situații de Urgență "" S că prin Ordinul Inspectorului al Inspectoratului pentru Situații de Urgență "" S nr. S/17541 din 26.06.2009, a fost trecut în rezervă ca urmare a încălcării prevederilor art. 30 alin. 2 lit. b din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare
Prin raportul întocmit de ofițerul din cadrul Serviciului de Control al s-a produs trimiterea acestuia în fața Consiliului de Judecată constituit la nivelul Inspectoratului Județean pentru situații de Urgență "" S, ca urmare a încălcării prevederilor art. 75, lit. m din Ordinul nr. 400/2004. Raportul a fost aprobat de conducerea
Abaterea reținută în sarcina sa a constat în aceea că, în calitate de cadru militar activ, având gradul de plutonier adjutant în cadrul Inspectoratului Județean pentru Situații de Urgență "" S, Secția de Pompieri J, Garda nr. 2, ar fi participat în calitate de asociat unic la administrarea, în perioada 01.11.2007, când a fost încadrat la. "" S - 26-06.2009.
Prin Ordinul de zi pe unitate () emis de inspectorul șef al S, nr. 90/12.05.2009, a fost numit ofițerul cu cercetarea specială care a efectuat verificări, întocmind, în data de 21.05.2009, un referat pe care l-a prezentat Consiliului de Judecată, din care rezultă inexistența oricărei activități comerciale derulate de reclamant după încadrarea la. ""
Consiliul de Judecată a adoptat Hotărârea din data de 26.05.2009, prin care a stabilit că a comis abaterea disciplinară prevăzută de art. 75 lit. m din Ordinul nr. 400/2004, dar că s-a impus menținerea reclamantului în activitate, propunând, în unanimitate de voturi, sancționarea sa cu "amânarea înaintării în grad pe timp de 1 an".
Această Hotărâre nu a fost contestată, în condițiile art. 95, alin. 1 din Ordinul nr. 400/2004, la eșalonul superior nici de comandantul care a numit Consiliul de Judecată (inspectorul șef al ""), nici de reclamant în termen de 3 zile de la luarea la cunoștință. În consecință, hotărârea consiliului de judecată a rămas definitivă, prin necontestare.
Ulterior însă, prin adresa nr. -/20.07.2009, i s-a adus la cunoștință de către conducerea "" S, că prin Ordinul S/-/26.06.2009, a fost trecut în rezervă fără a-i fi comunicate motivele adoptării acestui ordin și fără a exista o propunere în acest sens a Consiliului de Judecată, înaintată pe cale ierarhică de comandantul care a numit consiliul, împreună cu un raport și însoțite de dosarul cauzei, așa cum prevăd dispozițiile art. 92 alin. 2 coroborate cu art. 74 din Ordinul nr. 400/2004.
Instanța a reținut că Ordinul S/17541/26.06.2009, prin care reclamantul a fost trecut în rezervă, a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 85 alin. 2 din Legea nr. 80/1995, prin care sunt reglementate modalitățile de trecere în rezervă a ofițerilor, subofițerilor și maiștrilor militari, adică din oficiu, la propunerea consiliului de judecată sau la propunerea comandanților înaintată ierarhic, iar potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, suspendarea unui act administrativ se poate solicita în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Pentru stabilirea existenței sau inexistenței unui caz bine justificat instanța de fond a avut în vedere atât situația celui care solicită suspendarea, precum și eventualele vicii ale actului a cărui suspendare se cere.
De asemenea, a arătat prima instanță, suspendarea efectelor actului atacat până la soluționarea irevocabilă a cauzei este o măsură cu caracter excepțional, care se justifică exclusiv datorită efectelor pe care actul respectiv le produce și care nu pot fi înlăturate altfel. Suspendarea întrerupe producerea efectelor juridice, dat fiind faptul că actele juridice administrative sunt executorii din oficiu.
Art. 2 alin. 1 lit. ș și t din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, definește cele două cazuri în care instanța poate suspenda producerea efectelor actului juridic administrativ: în caz de pagubă iminentă și în cazuri bine justificate.
Paguba iminentă constă într-un prejudiciu material viitor și previzibil sau în perturbarea previzibilă și gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Cazurile bine justificate constau în împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Instanța de fond a reținut că, prezenta cauză se află în prezența unui caz bine justificat, neluarea măsurii suspendării actului administrativ ar produce o pagubă reclamantului.
În cursul procedurii disciplinare, atât în faza cercetării prealabile cât și în faza judecării disciplinare propriu zise, s-a stabilit că, la data de 01.11.2007 (când a fost încadrat ca militar activ), reclamantul nu a mai desfășurat nicio activitate în cadrul acestei societăți comerciale, aspect ce rezultă din documentele de evidență contabilă, respectiv contul de profit și pierdere, balanțele de verificare lunare și din adresa Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sălaj, înaintată la solicitarea "" Mai mult, calitatea de asociat unic nu a avut-o niciodată, aspect stabilit în cursul procedurii disciplinare.
Astfel, în cursul procedurii disciplinare s-a stabilit că nu a participat direct la administrarea sau conducerea unei societăți comerciale, noțiunea de "participare directă", folosită în textul art. 75 lit. m din Ordinul nr. 400/2004, presupunând realizarea efectivă de acte sau fapte de comerț, ori reclamantul nu a exercitat nici un moment calitatea de comerciant după dobândirea calității de militar activ, nefiind întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 75 lit. m din Ordinul nr. 400/2004. În cursul procedurii disciplinare s-a constatat că fapta comisă de reclamant prezintă gradul de pericol social concret al abaterii disciplinare care i-a fost reținută în sarcină, din acest motiv, prin Hotărârea Consiliului de Judecată din data de 26.05.2009 s-a stabilit vinovăția acestuia, dar s-a decis menținerea lui în activitate, propunându-se aplicarea unei sancțiuni ușoare prev. de art.33 din Legea nr. 80/1995, și anume, cea a amânării înaintării în grad pe timp de 1 an.
Potrivit art. 74 din Ordinul nr. 400/2004, consiliile de judecată sunt organe special constituite pentru a cerceta, judeca și hotărî în cazul abaterilor grave săvârșite de ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate, fiind singurele abilitate, potrivit legii, să facă propuneri asupra trecerii în rezervă a acestora.
Din coroborarea dispozițiilor art. 74 cu ale art. 92 alin. 2 din Ordinul nr. 400/2004 rezultă că trecerea în rezervă, aplicată ca sancțiune disciplinară, nu poate fi dispusă decât în urma propunerii consiliului de disciplină, înaintată ierarhic, împreună cu un raport, de către comandantul unității militare din care face parte cadrul militar activ.
Astfel, a arătat prima instanță, în absența unei propuneri de trecere în rezervă, formulate de Consiliul de Judecată, încetarea calității de militar activ, prin trecerea în rezervă nu poate fi dispusă.
În cazul în care comandantul - șeful inspectoratului S ar fi considerat că hotărârea Consiliului de Judecată este nelegală, avea dreptul, conform art. 95 alin. 1 din Ordinul nr. 400/2004, să o conteste la eșalonul superior, în termen de 3 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință. Inspectorul șef al S nu au contestat însă această hotărâre, ea, ca atare, rămânând definitivă, după expirarea celor 3 zile lucrătoare, nemaiexistând, în această situație, nicio posibilitate legală de a se emite un ordin de trecere în rezervă.
În absența propunerii consiliului de judecată sau, după caz, a unei contestații, nu există posibilitatea dispunerii trecerii în rezervă a unui cadru militar activ indiferent de motiv. În situația reclamantului, a apreciat prima instanță, nu a existat nici propunerea de trecere în rezervă formulată de consiliul de judecată și nici nu a fost contestată de reclamant sau de comandantul "" S, hotărârea consiliului, ordinul de trecere în rezervă fiind emis în mod nelegal.
Astfel, instanța de fond a apreciat cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de către reclamant ca fiind fondată și a fost admisă ca atare.
Împotriva acestei sentințe, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. a declarat recurs pârâtul INSPECTORATUL PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ "" S, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, pârâtul a adus critici de netemeinicie și nelegalitate hotărârii instanței de fond, apreciind că pentru stabilirea existenței sau inexistenței unui caz bine justificat, trebuie avută în vedere situația celui care solicită suspendarea și nu eventualele vicii ale actului a cărui suspendare se cere, deoarece acest lucru va fi analizat separat de către instanța investită cu judecarea cererii principale de anulare a actului.
Astfel, a arătat pârâtul, deși instanța de fond nu a fost investită cu analizarea, pe fond, a conținutului ordinului de trecere în rezervă a reclamantului și care reprezintă actul administrativ a cărui suspendare a fost solicitată în cauză, aceasta și-a depășit prerogativele și a făcut aprecieri cu privire la legalitatea actului administrativ. În acest context, pârâtul a arătat că suspendarea până la soluționarea irevocabilă a cauzei a efectelor actului administrativ atacat, este o măsură cu caracter excepțional, care se justifică exclusiv datorită efectelor pe care actul respectiv le produce și care nu pot fi înlăturate altfel și nu datorită altor condiții care privesc emiterea actului.
Pe de altă parte, a subliniat pârâtul, prin cererea dedusă judecății și care nu este susținută de probele cauzei, reclamantul nu a făcut decât să-și prezinte propriile opinii cu privire la măsura dispusă împotriva sa, nefăcând nici dovada criteriilor stabilite în mod imperativ și cumulativ de dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, la dosarul cauzei neexistând probe concludente din care să rezulte existența cumulativă a celor două condiții, instanța de judecată a dispus suspendarea executării actului administrativ atacat.
În ceea ce privește paguba iminentă, pârâtul a relevat că aceasta nu poate fi justificată prin pierderea drepturilor salariale ale reclamantului corespunzătoare calității de militar, mai ales că nu ne aflăm în prezența unei pagube care să nu poată fi recuperată altfel, deoarece, în cazul în care instanța de judecată va pronunța o hotărâre irevocabilă și îi va da câștig de cauză prin anularea actului administrativ, reclamantul va beneficia de plata drepturilor salariale retroactiv.
Pârâtul a mai învederat și faptul că reclamantul nu a făcut dovada existenței pe rolul instanței de judecată a unei cauze având ca obiect anularea actului administrativ a cărui suspendare o solicită, aceasta fiind o condiție de ordin procedural, deoarece o cerere de suspendare se poate formula numai până la soluționarea acțiunii de fond, ce trebuie introdusă într-un termen de 60 zile, raportat la prevederile art. 7 și 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În final, pârâtul a apreciat că preluând ca atare afirmațiile reclamantului, fără a analiza temeinicia acestora și dispunând suspendarea executării actului administrativ, fără a verifica existența unui alt litigiu privind anularea acestuia, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1 Cpc, instanta de recurs apreciaza calea de atac dedusa judecatii ca fiind neintemeiata pentru urmatoarele aspecte:
Cu privire la lipsa oricarei dovezi privind introducerea vreunei cereri de chemare in judecata pentru anularea actului administrativ a carui suspendare s-a dispus de catre prima instanta, in fata instantei de recurs s-a probat in mod lipsit de echivoc printr-un extras din programul informativ ECRIS faptul ca pe rolul Tribunalului S se afla cererea de chemare in judecata inregistrata sub numarul - avand ca obiect anulare act administrativ in care parti figureaza reclamantul si Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta,
Mai mult, dispozitiile art. 14 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ nu impun ca si conditie de admisibilitate promovarea unei cereri de chemare in judecata avand ca obiect anularea actului administrativ ci impun intr-o maniera imperativa insa pe deplin suficienta demararea procedurii prealabile a contenciosului administrativ, fapt care a fost deasemenea pe deplin dovedit (8-12) din dosarul de fond.
Sunt deasemenea neintemeiate afirmatiile legate de antamarea fondului de catre prima instanta, deoarece analiza sentintei recurate releva faptul ca prima instanta a analizat aspectele de fond doar in masura necesara pentru indeplinirea conditiilor de suspendare a executarii actului administrativ pana la pronuntarea instantei investite cu anularea actului, fara a transa in concret disputa legata de legalitatea acestuia.
Astfel, potrivit art. 14 din Legea contenciosului administrativ din Legea 554/2004, În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. . Din textul enuntat, asa cum a fost interpretat de doctrina si practica judiciara constanta rezulta doua conditii esentiale cumulative pentru dispunerea suspendarii unui act administrativ, subsecvent declansarii procedurii prealabile: existenta unui caz bine justificat si necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Notiunea de caz bine justificat are o definitie legala reglementata prin dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004 care prevede ca, prin caz bine justificat se inteleg,împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, In cazul concret dedus judecatii exista imprejurari legate de starea de fapt si de drept care ridica serioase semne de indoiala fata de legalitatea actelor administrative a caror suspendare se cere, iar aceste aspecte au fost evidentiate de catre prima instanta, tinand atat de procedura de adoptare a actului adminitrativ atacat cat si de temeinicia pe fond a acestuia.
Toate aceste aspecte de nelegalitate mentionate sunt de natura sa creeze in opinia instantei o indoiala serioasa asupra legalitatii actului administrativ a carui suspendare a fost solicitata de catre reclamant si dispusa de catre prima instanta.
Paguba iminenta este o notiune care deasemenea beneficiaza de o reglementare legala prin dispozitiile art. 2 lit. s din legea 554/2007 conform carora, prin paguba iminenta se intelege,prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, Si aceasta conditie legala este indeplinita, deoarece actul administrativ produce reclamantului un prejudiciu material concret inca de la emiterea acestuia, constand in pierderea salariului ca sursa de venit a reclamantului si lipsirea de resursele necesare traiului.
Pentru toate aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cpc, recursul declarat va fi respins si sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind pe deplin legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ "" S, in contradictoriu cu intimatul împotriva sentinței civile nr. 1.815 din 25 august 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - ---
GREFIER
Red.
dact./4ex./.2010
Jud.fond:.
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
