Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1693/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1693
Ședința publică din data de 02 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta - GRUP ROMANIA SRL - cu domiciliul ales la " & " cu sediul în B, com. SECTOR 1, STR. - -, nr. 26-28,. 5, Cod poștal - împotriva sentinței nr.446 din data de 01.10.2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMARIA COMUNEI PRIN PRIMAR cu sediul în COMUNA, Cod poștal -, Județ
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 5 lei, potrivit chitanței nr. -/2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, acestea fiind anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta reclamantă - GRUP ROMANIA SRL reprezentată de avocat din Baroul București, lipsind intimata pârâtă Primăria comunei prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registraturii cerere de amânare pentru lipsă de apăare formulată de intimata pârâtă Primăria comunei, întrucât consilierul judici a intrat în concediu de maternitate.
Avocat pentru recurenta reclamantă, arată că se opune la cererea de amânare, întrucât nu este dovedită.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de intimata pârâtă, nefiind îndeplinite disp. art. 156 pr.civ. intimata pârâtă a primit citația la data de 18.11.2009 și avea timp suficient pentru a-și formula apărările.
Avocat pentru recurenta reclamantă arată că alte cereri numai are de fomrulat în cauză.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta reclamantă arată că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de suspendare a Deciziei nr 6004/2009, sentința recurată a fost pronunțată cu ignorarea argumentelor referitoare la incidența cazului bine justificat. Astfel, în cuprinsul cererii de suspendare, s- precizat de către reclamantă că decizia de impunere a fost fost emisă cu ignorarea dispozițiilor legale în conformitate cu care a fost emisă Autorizația de construire nr 13/3.05.2007 și în temeiul unui act administrativ ce nu a fost comunicat niciodată - Grup SRL, nefiind determinate obligații în sarcina subscrisei. In decizia contestată nu sunt prezentate motivele de fapt care au condus la emiterea sa, fiind încălcate disp. art. 43 lit. e din codul d e procedură fiscală.
Precizează că decizia este nemotivată și emisă în baza unei decizii a Curții de Conturi care a constatat nerespectarea legii de către primărie, fiind impuse măsuri în raport de aceasta instituție, iar nu în contradictoriu cu recurenta reclamantă, astfel încât primăria a înțeles să opună recurentei propria sa culpă în punerea în executare a legii. Procesul verbal depus în fotocopie la instanța de fond de reprezentantul primăriei emis de Curtea de conturi in data de 27.05.2009 - act care nu este menționat în nici un mod in decizia de impunere nr 6004/2009, este singurul înscris în baza căruia instanța de fond construiește întreaga argumentație asupra legalității deciziei de impunere.
Se mai arată de către recurentă că, hotărârea este nemotivată și sub aspectul necesității prevenirii unei pagube iminente, astfel că prin emiterea deciziei de impunere și obligarea recurentei la suportarea consecințelor nerespectării legii de către insăși autoritatea publică, poate produce prejudiciu material viitor și previzibil, în sensul obligării recurentei la plata sumei de 71.276,82 lei, astfel că se impune măsura suspendării ca mijloc de protecție.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentineți și pe fond admiterea acțiunii. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, sub nr-, reclamanta - Grup România SRL a chemat în judecată Primăria com., solicitând instanței să dispună suspendarea deciziei de impunere nr.6004/13.07.2009 emisă de către pârâtă, până la soluționarea de către instanța de fond a acțiunii privind anularea acestei decizii.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat ca în anul 2007 demarat procedura de obținere a autorizației de construire pentru obiectivul "Secție producție si îmbuteliere băuturi alcoolice în incinta fabricii ", ocazie cu care pârâta a stabilit, având în vedere dispozițiile HCL nr.75/2006, o taxă pentru autorizația de construire în procent de 0,5% din valoarea autorizată a lucrării și în cuantum de 60.380,32 lei, aspect pe care i l-a comunicat reclamantei prin adresa nr.2961/2007.
A mai arătat că reclamanta a achitat această sumă, însă ulterior, prin adresa nr.4352/2009, pârâta i-a comunicat faptul că taxa pentru autorizația de construire menționată anterior este in cuantum de 120.760,63 lei, fiind necesară achitarea unei diferențe de 60.380,31 lei, iar printr-o altă adresă pârâta i-a comunicat că această recalculare s-a datorat unui control efectuat de către Curtea de Conturi P, care a constatat nelegalitatea taxei achitată inițial, ulterior, pârâta a emis decizia de impunere contestată, față de care reclamanta a formulat plângere prealabilă, conform art.7 al.1 din Legea nr.554/2004.
Reclamanta a mai învederat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile suspendării deciziei de impunere, întrucât a formulat plângere prealabilă împotriva deciziei, că există un caz bine justificat - generat de împrejurările că decizia de impunere a fost emisă cu încălcarea HCL 75/2006 aflată în vigoare la data solicitării autorizației de construire, că această hotărâre nu a fost niciodată contestată și că reclamantei nu i-a fost comunicată decizia Curții de Conturi, care practic lipsește de efecte juridice un act administrativ legal emis, precum și că suspendarea este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, constând în prejudiciul material viitor și previzibil pe care reclamanta l-ar suporta prin executarea deciziei de impunere.
Pârâta a solicitat, printr-un înscris intitulat "note de ședință", respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, depunând la dosar procesul verbal de constatare din data de 27.05.2009, întocmit de către Curtea de Conturi
Prin sentința nr. 446/1 octombrie 2009, Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - Grup România SRL în contradictoriu cu pârâta Primăria prin Primar.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în anul 2007, reclamanta a demarat procedura de obținere a autorizației de construire pentru obiectivul "Secție producție și îmbuteliere băuturi alcoolice în incinta fabricii " pe teritoriul com., ocazie cu care pârâta a stabilit, având în vedere dispozițiile HCL nr.75/2006, o taxă pentru autorizația de construire în procent de 0,5% din valoarea autorizată a lucrării și în cuantum de 60.380,32 lei, aspect pe care i l-a comunicat reclamantei prin adresa nr.2961/2007, că reclamanta a achitat această sumă, însă ulterior, prin adresa nr.4352/2009, pârâta i-a comunicata faptul că taxa pentru autorizația de construire menționată anterior este în cuantum de 120.760,63 lei, fiind necesară achitarea unei diferențe de 60.380,31 lei.
Se arată prin sentință că această împrejurare a fost generată de către un control efectuat de către inspectorii Curții de Conturi - Camera de Conturi P, care au constatat, în esență, nelegalitatea taxei, precizată anterior, respectiv faptul că aceasta trebuia să fie stabilită în procent de 1% din valoarea autorizată a construcției, așa cum prevăd dispozițiile pct.138 al.1 din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal, aprobate prin HG 44/2004, iar prin procesul verbal de constatare din data de 27.05.2009 s-a stabilit taxa neîncasată - ca prejudiciu adus bugetului local, sumă la care s-au calculat majorări de întârziere și pârâta și-a înregistrat în contabilitate debitul constatat, prin NC nr.33/26.05.2009, ulterior, aceasta emițând decizia de impunere nr. 6004/13.07.2009, fata de care reclamanta a formulat plângere prealabila, conform art.7 al.1 din Legea nr.554/2004.
Raportat la motivele invocata de reclamanta, tribunalul a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de suspendare a executării deciziei de impunere, deoarece nu poate fi considerat un caz bine justificat - în sensul dispozițiilor art.2 al.1 lit.t din Legea nr.554/2004 - împrejurarea invocată de reclamanta, privind faptul ca nu a fost respectata HCL nr.75/2006, în vigoare la data emiterii autorizației de construire și în baza căreia s-a stabilit inițial taxa, hotărâre ce nu a fost în vreun fel contestată, or, în cauză, la data eliberării autorizației de construire existau acte normative care prevedeau expres cuantumul taxei de 1% din valoarea de proiect declarată potrivit
normelor metodologice ale art.267 din Codul fiscal, prevăzute de pct.138 al.1 din HG 44/2004, astfel că nu poate exista nici un dubiu cu privire la soluția în cazul conflictului între un act administrativ cu caracter normativ și un act normativ propriu-zis, acesta din urmă având forța juridică superioară.
Referitor la condiția pagubei iminente, tribunalul a constatat că reclamanta nu a precizat expres în ce ar consta prejudiciul material viitor și previzibil pe care l-ar suferi în eventualitatea executării deciziei de impunere, astfel că nu poate aprecia asupra acestui aspect, urmând astfel să nu rețină această motivație, având în vedere și teza a II-a a disp. art. 2 al.1 lit.ș din Legea nr.554/2004, respectiv perturbarea previzibilă gravă a activității societății, reclamanta neprecizând concret și nedovedind modalitatea în care i-ar fi perturbată activitatea în cazul executării deciziei de impunere, devenind astfel incidente disp. art.1169 civ. și nu se poate prezuma o astfel de perturbare gravă, raportat la cuantumul sumei menționate în decizia de impunere ( 71.276,82 lei), câtă vreme această sumă reprezintă aprox. 0,5% din valoarea autorizată inițială a investiției.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 al.1 din Legea nr.554/2004, astfel că a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta - Grup România SRL, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de suspendare, fiind dată cu ignorarea dispozițiilor legale, în conformitate cu care a fost emisă autorizația de construire, decizia de impunere nefiind niciodată comunicată recurentei, astfel că potrivit art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ erau elemente de fapt și temeiuri de drept suficiente de natură a înlătura prezumția de legalitate a deciziei de impunere, iar hotărârea consiliului local nr. 75/2006 este un act administrativ normativ emis de către o autoritate în regim de putere publică în vederea executării dispozițiilor Codului Fiscal, astfel încât primăria avea obligația să respecte dispozițiile hotărârii.
Or, prin emiterea deciziei de impunere nr. 6004/2009, act administrativ individual, arată recurenta, Primăria comunei înțelege să lipsească de efecte nr. 75/2006, act administrativ pe care avea îndatorirea legală să-l respecte și că erau îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru admiterea cererii de suspendare a deciziei de impunere, decizia fiind nemotivată și emisă în baza unei decizii a Curții de C care a constatat nerespectarea legii de către primărie, opunând recurentei propria sa culpă în executarea legii, cauza care a condus la încălcarea prevederilor legale fiind organizarea necorespunzătoare a activității compartimentelor de venituri și urbanism din cadrul primăriei.
Arată recurenta că hotărârea este nemotivată sub aspectul necesității prevenirii unei pagube iminente, deoarece măsura suspendării a fost solicitată având în vedere nelegalitatea deciziei de impunere emisă de către primărie, dar și a prejudiciului material, viitor și previzibil pe care recurenta l-ar fi suportat în cadrul punerii în executare a deciziei, astfel că erau îndeplinite ambele condiții cerute de lege pentru suspendarea actului administrativ și anume atât cazul bine justificat cât și paguba iminentă, în mod greșit prima instanță a respins cererea de suspendare.
Curtea examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele următoare:
Criticile aduse sentinței de recurentă sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, pentru suspendarea unui act administrativ este necesar îndeplinirea cumulativ a două condiții și anume: cazul bine justificat și paguba iminentă.
În ce privește cazul bine justificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, împrejurarea invocată de către reclamantă atât prin acțiunea cât și prin motivele de recurs, în sensul că nu a fost respectată HCL nr. 75/2006 în vigoare la data emiterii autorizației de construire, această condiție nu a fost îndeplinită în speță deoarece, cazul bine justificat presupune o împrejurare care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, la data eliberării autorizației de construire existau acte normative care prevedeau expres cuantumul taxei de 1% din valoarea de proiect declarată, așa cum erau normele metodologice ale art. 267 din Codul Fiscal prevăzute de punctul 138 alin. 1 din nr.HG 44/2004.
Prin urmare, nu poate exista o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și nu se poate reține nici susținerile recurentei privind inexistența unui temei juridic care să justifice emiterea deciziei de impunere, deoarece existau dispoziții legale care reglementau cuantumul taxei autorizației de construire și anume Codul Fiscal, HG nr. 44/2009 și Legea nr. 94/1992.
În ce privește cea de a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea unui act administrativ și anume condiția pagubei iminente, recurenta nu a dovedit îndeplinirea acestei condiții, prejudiciul material, viitor și previzibil pe care l-ar suferi în eventualitatea executării deciziei de impunere nu a fost dovedit de către recurentă, iar teza a II-a a dispozițiilor art. 2, alin. 1, lit. ș din Legea nr. 554/2004, privind perturbarea previzibilă gravă a activității societății, nici aceasta nu a fost dovedită, recurenta nedovedind modalitatea în care i-ar fi perturbată activitatea în cazul executării deciziei de impunere.
Pentru toate aceste considerente, în mod corect și legal prima instanță a considerat că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și a respins cererea de suspendare a deciziei de impunere, formulată de recurentă, astfel încât criticile aduse sentinței sunt nefondate și pe cale de consecință recursul formulat de aceasta se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - GRUP ROMANIA SRL - cu domiciliul ales la " & " cu sediul în B,--28,. 5, Sector 1, Cod poștal - împotriva sentinței nr.446 din data de 01.10.2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMARIA COMUNEI PRIN PRIMAR cu sediul în comuna, Județ P, Cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.CE/CMF
4 ex./03.12.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
