Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 177/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--10.04.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.177
Ședința Publică din 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Belicariu Maria
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL L în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect suspendare executare act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă avocat, pentru pârâtă se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Cererea timbrată cu 4 lei taxă timbru și 0,5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtei.
Avocatul reclamantei și reprezentanta pârâtei arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea acțiunii.
Avocatul reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare, fără cheltuieli de judecată și depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea cererii reclamantei pe motiv că nu sunt îndeplinite cele două cerințe cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii în contencios administrativ constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr- la data de 10.04.2009 reclamanta - SRL Las olicitat instanței în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T suspendarea Deciziei de impunere nr. 65/25.03.2009 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată emisă de pârâtă, până la soluționare prin hotărâre definitivă de către instanța de fond a acțiunii în anulare.
În motivarea cererii reclamanta - SRL L arată că în perioada 17.11.2008 - 03.03.2009, a fost supusă unui control general din partea T cu privire la activitatea desfășurată de la înființarea societății, 11.05.2005, și până la data de 30.09.2008. Anterior, prin adresa cu nr. 2523/15.07.2008, Tas olicitat întocmirea dosarului prețurilor de transfer, dosar întocmit de firma de consultanță fiscală și pe care l-a prezentat inspecției fiscale în timpul controlului menționat.
In urma acestei inspecții fiscale concretizate prin Raportul de inspecție fiscală nr. 1094/03.03.2009 comunicat la data de 30.03.2009, s-au stabilit prin Decizia de impunere nr. 65/25.03.2009: obligații fiscale suplimentare de plată reprezentând impozit pe profit pentru perioada verificată între 11.05.2005 - 30.09.2008 în cuantum de 971.545 lei (9.044 lei pentru anul 2005, 506.191 pentru anul 2006 și 456.310 lei pentru anul 2007) și obligații accesorii reprezentând majorări de întârziere aferente în cuantum de 395.727 lei, rezultând un total de 1.367.272 lei, precum și o amendă contravențională de 4.000 lei.
Reclamanta arată că " " are ca asociat unic pe dl care deține și 44% din părțile sociale ale firmei irlandeze " Industries International".
De la înființarea societății în 2005 firma irlandeză este cea care cumpără produsele fabricate de reclamantă; încheie contracte cu clienți internaționali și lansează comenzi la prețurile practicate pe piața internațională de profil, pe care le onorează livrând marfa direct la clienții respectivi. Prețurile mai mari cu 14 - 15,5 % cu care aceasta vinde clienților săi direcți marfa cumpărată de la reclamantă sunt perfect justificate de activitatea sa proprie de marketing desfășurată în scopul comercializării produselor noastre precum și asistența acordată în pregătirea profesională specifică a angajaților noștri.
Reclamanta arată că în contextul investițiilor masive în tehnologizarea fabricii și extinderea capacității de producție inerente oricărui început a lucrat în pierdere o perioadă. Evoluția de la pierdere (2005-2007) spre profit (2008) a și fost consemnată în raportul fiscal cap.II pct.4. Motivarea deciziei organului de inspecție fiscală care a stat la baza calculării tuturor acestor sume suplimentare este următoarea: Societatea " " s-a aflat în relații de afiliere cu furnizorul și clientul său principal, Industries International United din Irlanda, la care asociatul unic al C, dl, deține o participare de 44%, afiliere încadrată în mod greșit de organul de control în prevederile art.7pct.21 lit.b din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal care se referă la afilierea dintre o persoană fizică și una juridică, nu la cea dintre două persoane juridice.
In motivarea Deciziei nr.65/25.03.2009 controlul a reținut că: "asociatul unic al Laa vut relații de afiliere cu Industries International " respectiv dl este asociat în ambele firme, afilierea încadrându-se în prevederile art.7 pct.21 lit. In această situație prețul oricărei tranzacții dintre Industries International, persoană juridică irlandeză, și persoana fizică poate fi considerat preț de transfer, deși L și Industries International între care s-au efectuat tranzacții comerciale nu sunt persoane afiliate situația lor nu se încadrează în niciuna din cele prevăzute de art.7 pct.21 lit c din Codul fiscal, care toate se referă la situații în care o persoană juridică deține minimum 25% din participarea sau dreptul de vot al celeilalte, direct sau dreptul de vot al celeilalte direct sau indirect.
Reclamanta arată că motivarea de drept a organului de control cu privire la relațiile de afiliere și calificarea prețurilor de transfer este eronată și că prin raportarea la tranzacții comparabile necontrolate, adică între
persoane independente, în termeni comerciali de piață liberă, comparare care
trebuie să țină seama inclusiv de funcțiile îndeplinite de persoane în
tranzacțiile respective. Controlul fiscal a interpretat și aplicat astfel în mod greșit prevederile art. ll al.2 din Codul fiscal și ale art. 22, 24, 36 din Normele metodologice de aplicare a acestuia prin faptul că nu a raportat tranzacția noastră la tranzacții comparabile necontrolate, independente.
Se mai arată că autoritatea fiscală trebuia să folosească metoda utilizată de contribuabil numai dacă prin această metodă nu se reflectă prețul de piață, care oricum trebuie indicat de organul de control, atunci aceasta poate alege și folosi cea mai adecvată dintre celelalte metode prevăzute de lege. In dosarul întocmit de reclamantă pentru determinarea prețurilor de transfer a fost aleasă pentru determinarea prețurilor de transfer metoda marjei nete, prevăzută la art. 11 alin. 2 lit.d din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborat cu pct. 28 și 29 din nr.HG 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal cu modificările și completările ulterioare.
marjei nete a fost înlăturată de către inspecția fiscală, fapt pentru care controlul nu își însușește această metodă la, în mod greșit organul de inspecție fiscală stabilind faptul că metoda aleasă de societate, metoda marjei nete, nu este adecvată și a respins-o datorită faptului că societatea nu a avut tranzacții cu persoane independente, astfel încât nu se pot face deloc comparații ale tranzacțiilor efectuate între societate și persoana afiliată, neținând cont de faptul că metoda prevede și oad oua comparație care poate fi făcută între tranzacțiile de piață practicate de persoane independente terțe și cele între societate și clientul irlandez.
Stabilirea prețurilor de transfer în dosarul întocmit de se bazează tocmai pe a doua posibilitate de comparare prevăzută de art.39 din Normele de aplicare ale Codului fiscal, iar prin metoda aleasă a marjei nete prețul de piață al bunurilor furnizate este reflectat așa cum reiese din dosarul prețurilor de transfer.
Se arată că înlăturarea metodei marjei nete folosite de reclamantă este succintă, netemeinică în fapt și lipsită de temei legal, nefiind motivată în drept și organul de control a procedat la ajustarea sumei veniturilor societății pentru a reflecta prețul de piață al bunurilor din cadrul respectivei tranzacții, utilizând în acest sens metoda cost plus, care nu numai că nu este adecvată, dar mai mult aceasta a fost și defectuos aplicată.
In perioada de început a unei societăți comerciale care produce bunuri există o serie de costuri fixe cu echipamentele, cu spațiul de producție și personalul, precum și alte cheltuieli care nu pot fi acoperite din vânzările efectuate, iar capacitatea de producție nefiind utilizată la maximum, costurile fixe sunt mari în comparație cu veniturile din vânzări. Într-o asemenea situație s-a aflat și reclamanta care a început să producă doar în luna decembrie 2005, cifra de vânzări fiind mică comparativ cu cifra de afaceri obținută ulterior în 2006 și 2007, rezultat inerent al faptului că producția doar a fost demarată, urmând ca produsele finite obținute să fie vândute în perioada imediat următoare.
Producția a crescut treptat în următorii doi ani (2006 și 2007) dar ca și regulă economică în perioada de început a societății există un decalaj între realizarea producției și realizarea vânzărilor, ca și între veniturile din vânzări obținute în acea perioadă și veniturile din vânzări care ar fi obținute în condiții de utilizare mai mare (maximă) a capacității de producție, venituri care ar acoperi costurile fixe și variabile și ar genera profit.
Se mai arată că organul de control fiscal a reținut greșit starea de fapt cu privire la relația de colaborare a societății cu firma Industries International, activitatea complexă a societății noastre, evoluția fiscală de la înființare până în prezent, mai ales cauza înregistrării pierderilor în primii ani de activitate, oportunitatea și posibilitatea aplicării metodei marjei nete de determinare a prețurilor de transfer la situația dată, și a aplicat greșit la situația de fapt metoda cost plus.
Reclamanta arată că prevenirea unei pagube iminente prin admiterea cererii de suspendare este evidentă în speță având în vedere că executarea actului administrativ este de natură a crea o pagubă iminentă, gravă, dificil de reparat, prin oprirea întregii activități a reclamantei datorită măsurilor asigurătorii deja instituite de autoritatea fiscală, toate utilajele societății în valoare de 200.000 euro fiind sub sechestru asigurător; după data de 20.04.2009, data scadenței de a sumelor calculate prin actul administrativ menționat, acesta va deveni sechestru executoriu urmând a fi valorificate toate utilajele sechestrate iar fabrica să nu mai poată produce nimic, blocarea conturilor societății prin măsura popririi, caz în care furnizorii societății nemaiputând fi plătiți, există riscul intrării în incapacitate de plată, neremunerarea și în final concedierea a 230 de angajați pe care societatea i-a pregătit profesional în domeniul său de activitate.
Reclamanta invocă în drept disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ raportat la art. 215 al.2 din Codul d e procedură fiscală, R(89) a Consiliului de miniștri al Consiliului Europei.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus al dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiata a cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal atacat, întrucât contestatoarea nu si-a justificat temeinic cererea de suspendare; dovada îndeplinirii condițiilor in care se poate acorda suspendarea executării actului administrativ fiscal, condiții prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 modificata si completa.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T arată că reclamanta nu face dovada pagube iminentei ce s-ar putea produce, nefiind îndeplinite cele doua condiții cumulative prevăzute de art.14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, adică condiția cazului bine justificat și condiția prevenirii unei pagube iminente.
Simpla promovare a acțiunii in contencios administrativ împotriva actului administrativ fiscal nu poate fi nici pe departe suficienta pentru a considera îndeplinita condiția bine justificat.
În ipoteza admiterii tuturor cererilor de suspendare atunci când s-a promovat acțiunea în contencios administrativ, s-ar ajunge ca practic in toate cauzele de contencios administrativ in care se contestă toate actele fiscale cele doua condiții sa fie îndeplinite ab initio, din chiar momentul formulării acțiunilor ar conduce implicit la aplicarea de asemenea forțată, in toate cazurile si chiar obligatorie.
Pârâta mai arată că legiuitorul nu a urmărit acest lucru prin dispoziția cuprinsa in art. 14 din Legea nr. 554/2004, înțelegând sa acorde instanțelor de judecata posibilitatea suspendării executării numai în anumite cazuri de excepție bine justificate si nu în toate cazurile.
Pârâta mai arată că motivarea cererii de suspendare a reclamantei redactata de altfel, la modul foarte general și subiectiv, nu a avut in vedere situația speciala dedusa judecații, ca atare este nefondata, și pe cale de consecință cererea de suspendare se impune a fi respinsa ca neîntemeiată și nelegală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În perioada 17.11.2008 - 03.03.2009, reclamanta a fost supusă unui control general din partea pârâtei T cu privire la activitatea desfășurată de la înființarea societății, 11.05.2005, și până la data de 30.09.2008.
In urma acestei inspecții fiscale concretizate prin Raportul de inspecție fiscală nr. 1094/03.03.2009 comunicat la data de 30.03.2009, s-a stabilit prin Decizia de impunere nr. 65/25.03.2009: obligații fiscale suplimentare de plată reprezentând impozit pe profit pentru perioada verificată între 11.05.2005 - 30.09.2008 în cuantum de 971.545 lei (9.044 lei pentru anul 2005, 506.191 pentru anul 2006 și 456.310 lei pentru anul 2007) și obligații accesorii reprezentând majorări de întârziere aferente în cuantum de 395.727 lei, rezultând un total de 1.367.272 lei, precum și o amendă contravențională de 4.000 lei.
Împotriva actelor fiscale, reclamanta a formulat contestație în procedura specială prev. de Codul d e procedură fiscală, solicitând anularea acestora, conform dovezii aflată la filele 11-22 din dosar.
Temeiul de drept invocat de reclamantă este art. 14 alin. 1 din Lg.554/2004 a contenciosului administrativ, care reglementează, suspendarea executării actului și care prevede că,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale enunțate mai sus, prin extrasele de cont și actele contabile depuse la dosar din care reiese starea financiară precară a acesteia, a faptului că a formulat contestație solicitând anularea actelor de impunere, precum și dovada achitării cauțiunii prev. de art. 215 din nr.OG 92/2003, modificată, cauțiune stabilită de instanță prin încheierea de ședință din 14 mai 2009, la suma de 130.000 lei.
În speță suma datorată de reclamantă în temeiului actului a cărui suspendare se solicită este semnificativă, fiind îndeplinită astfel condiția pagubei iminente, care este definită de art. 2 alin. 1 lit. ș din Lg. Nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ca fiind,prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public
Ce a de-a doua condiție prevăzută de art. 14 alin. 1 din Lg.554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv să existe un cazbine justificat,definit de art. 2 alin. 1 lit. t din Lg. Nr. 554/2004 ca fiind, împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ,reiese din împrejurarea legată de starea de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În speță, această condiție este îndeplinită având în vedere motivele invocate relativ la nelegalitatea actului atacat.
Necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrativ-fiscale (în speță contribuabilului) este recunoscută și în plan european prin R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei, potrivit căreia instanța, chemată să decidă măsura de protecție provizorie, trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente și să acorde asemenea măsuri atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea lui.
Pentru considerentele arătate și în baza temeiului de drept indicat, instanța a admis acțiunea ca fiind întemeiată și a dispus suspendarea executării Deciziei de nr. 65/25.03.2009 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond, în situația în care raportat la circumstanțele cauzei și din actele dosarului rezultă existența unor îndoieli asupra legalității actului contestat în ceea ce privește stabilirea debitului, disponibilitatea contribuabilului de a-și onora obligațiile fiscale, precum și iminența unei pagube grave prin blocarea activității societății reclamante.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta - SRL L cu sediul procedural ales în T, str. - nr. 5, parter la cabinet de avocat, jud. T în contradictoriu cu pârâta T cu sediul în T,- A, jud.
Dispune suspendarea executării Deciziei de nr. 65/25.03.2009 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.
Fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
Executorie de drept.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Se comunică:
- reclamantei - - SRL L cu sediul procedural ales în T, str. - nr. 5, parter la cabinet de avocat, jud. T
- pârâtei - T cu sediul în T,- A, jud.
Red.M/23.06.2009
Tehnored. /24.06.2009/ 4 ex.
Președinte:Belicariu MariaJudecători:Belicariu Maria
