Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 18/CA
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - - -, cu sediul în C, județ C, împotriva încheierii din 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE DIRECȚIA APELOR - D, cu sediul în C,-, având ca obiect - suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata pârâtă, av. în baza delegației de substituire nr. 50 dată de av., lipsind recurenta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de reclamantă este motivat.
Pentru intimata pârâtă apărătorul ales depune la dosar extras din Programul Ecris cu soluția pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, prin care a fost soluționat fondul, în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamanta - -.
Nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat, solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru intimata pârâtă, av. solicită să se aprecieze asupra netemeiniciei motivele de recurs formulate de recurenta reclamantă față de soluția dată de Tribunalul Constanța pe fondul cererii.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 30.04.2009 și înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr.4397/2009, reclamanta - - Cas olicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române -Direcția Apelor D anularea actului administrativ reprezentat de Notificarea de reziliere a contractului de închiriere nr.606/17.04.2006, precum și, în temeiul art.15 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat, reclamanta a arătat că în cauză sunt întrunite condițiile suspendării actului administrativ prevăzute de art.15 din Legea nr.554/2004, respectiv:existența unui caz bine justificat, întrucât și-a îndeplinit planul investițional întrutotul și în termenul prevăzut, fapt constatat de o comisie specială din care au făcut parte reprezentanți ai Ministerului Mediului și ai Administrației Naționale Apele Române, astfel încât rezilierea contractului după aproape trei ani apare ca nelegală; planul investițional este structurat pe categorii distincte de dotări și termene distincte, iar pârâta nu arată ce anume din plan nu a fost realizat; aceeași notificare a fost comunicată reclamantei pentru toate cele 8 sectoare de plajă pentru care deține contracte de închiriere;prevenirea unei pagube iminente, astfel cum aceasta este definită în art.2 lit.s din Legea nr.554/2004, respectivprejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public,întrucât rezilierea unilaterală a contractului și nepredarea sectorului de plajă în discuție produce reclamantei un prejudiciu material, respectiv imposibilitatea amortizării investițiilor efectuate și realizării profitului scontat, cât și unul procesual, în condițiile în care pentru sectorul de plajă urmează a fi organizate noi licitații și a fi încheiate contracte de închiriere noi, reclamanta fiind pusă într-o situație dezavantajoasă din punct de vedere procesual prin crearea unei situații juridice noi prin executarea actului administrativ.
Au fost anexate cererii de chemare în judecată înscrisurile: contract de închiriere nr. 606/17.04.2006; notificare de reziliere nr. 3563/27.02.2009.
S-a făcut dovada de către reclamantă a sesizării pârâtei cu cererea de revocare a actului administrativ a cărui suspendare o cere, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ arătând că reclamanta beneficiază de o hotărâre de suspendare a executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond dispusă în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004, reclamanta nu face dovada îndeplinirii planului investițional, iar pentru sezonul estival 2009, prin OUG nr.44/2009 de modificare a OUG nr.19/2006 pentru utilizarea plajei Mării Negre s-a creat un regim derogatoriu, care nu ar afecta contractul dintre părți.
Prin încheierea din 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă ca nefondată cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, formulată de reclamanta - - până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de chemare în judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că între pârâta ANAR - Direcția Apelor D, în calitate de locator, și reclamanta - - C, în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr.606/17.04.2006 având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra sectorului de plajă 2 Mai, situat în loc. 2 Mai, jud.
Prin notificarea înregistrată în evidențele sale sub nr.3563/27.02.2009 pârâta aduce la cunoștința reclamantei rezilierea de plin drept a contractului de închiriere nr.606/17.04.2006 ca urmare a neexecutării obligațiilor ce reveneau reclamantei în calitate de locatar, enumerate cu titlu exemplificativ în cuprinsul notificării.
Prin sentința civilă nr.320/27.03.2009 a Tribunalului Constanța, executorie de drept, a fost dispusă deja, în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004, suspendarea a executării aceleiași declarații de reziliere până la pronunțarea instanței de fond, ceea ce înseamnă că, în prezent, contractul de închiriere continuă să-și producă efectele între părți până la soluționarea de către instanța de judecată cererii de anulare a declarației de reziliere a contractului de închiriere. De asemenea, potrivit art.15 alin.4 din Lege, în situația admiterii acestei cereri, suspendarea executării actului dispusă prin sentința civilă nr.320/27.03.2009 a Tribunalului Constanța va dăinui până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Desigur, această împrejurare nu exclude dreptul reclamantei de a solicita suspendarea executării actului în temeiul art.15 din lege și de a obține o hotărâre de suspendare direct până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Totuși, față de împrejurarea că, potrivit art.8 alin.3 din lege, a soluționarea litigiilor prevăzute la alin.2 se are în vedere regula după care principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public, instanța de judecată a apreciat că pentru protejarea deopotrivă a interesului public și menținerea unui echilibru procesual între părți, se impune respingerea cererii de suspendare a actului.
A motivat instanța că, la momentul pronunțării, reclamantei îi este asigurată o protecție juridică provizorie, prin suspendarea efectelor declarației de reziliere până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului. De asemenea, în măsura în care cererea în anulare va fi găsită ca întemeiată, această suspendare va dăinui până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Dar dacă dimpotrivă cererea în anulare nu va fi găsită ca întemeiată, a dispune suspendarea efectelor declarației de reziliere a unui contract până la soluționarea irevocabilă a cauzei, soluționare care s-ar putea întinde pe parcursul chiar a mai multor ani, înseamnă a crea un grav dezechilibru între părțile contractului și a proteja de o manieră excesivă interesul privat al reclamantei.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs reclamanta - - care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
A susținut recurenta că instanța de fond nu a analizat pe fond și nu a motivat soluția de respingere a cererii de suspendare, situație în care hotărârea este lipsită de temei legal.
A arătat recurenta că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.14 și 15 din Legea nr.554/2004, astfel:
În referire la prima condiție, arată recurenta că actul administrativ a cărui suspendare se solicită creează o aparență de nelegalitate raportat la împrejurarea că, potrivit contractului, reclamanta era obligată să realizeze dotări minime cu utilaje în termen de 30 de zile de la semnarea contractului, adică până la 17.05.2006, iar termenul de realizare a planului investițional a fost de 4 luni de la semnarea contractului.
Având în vedere momentul încheierii contractului de închiriere - 17.04.2006, precum și constatarea ulterioară a respectării planului de investiții de către o comisie constituită special, apare ca nelegală rezilierea contractului pentru pretinsa nerealizare a planului, după aproape trei ani, și fără ca o altă comisie, având aceleași competențe și constituită în același fel ca cea la care s-a referit, să constate contrariul.
Mai arată recurenta că aceeași notificare, având același conținut, a fost trimisă societății pentru toate cele 8 sectoare de plajă pentru care deține contracte de închiriere, precum și tuturor celorlalți operatori de plajă care au contracte de închiriere încheiate cu recurenta, în temeiul Legii nr.19/2006, aspect necombătut de către pârâtă.
În acest sens, solicită recurenta să se observe că împrejurările concrete de fapt și de drept în care notificarea de reziliere a fost emisă creează o îndoială serioasă în privința legalității acesteia.
În ce privește cea de-a doua condiție, prevenirea unei pagube iminente, solicită recurenta că se observe valoarea investițiilor realizate de societate pe sectorul de plajă în discuție.
Este evident că rezilierea unilaterală a contractului și punerea societății în imposibilitatea de a exploata sectorul de plajă în discuție conform contractului, îi creează o pagubă iminentă, prejudiciu material viitor și previzibil. Societatea reclamantă este operator portuar, iar toate investițiile realizate de societate au fost efectuate exclusiv în considerarea contractului de închiriere în discuție, încheiat pe o perioadă de 10 ani.
În cauză, arată recurenta, prejudiciul material încercat este reprezentat de profitul nerealizat, de cheltuielile efectuate în cursul acestui sezon estival pentru dotarea corespunzătoare a sectorului de plajă, sens în care a efectuat demersurile necesare în vederea obținerii autorizației de construire a beach-bar-urilor necesare bunei desfășurări a activității turistice, precum și de imposibilitatea amortizării investițiilor efectuate.
Se mai arată de recurentă că pentru sectoarele de plajă în discuție urmează a fi organizate noi licitații, urmare a rezilierii contractelor, sens în care, până la soluționarea cauzei pe fond, având ca obiect anularea notificării de reziliere, ar putea fi încheiate noi contracte de închiriere cu alte persoane participante la licitațiile ce se organizează.
Prejudiciul, în accepțiunea art. 14 din Legea nr. 554/2004 poate fi atât material, efectiv cât și procesual, adică susceptibil să pună partea reclamantă într-o situație dezavantajoasă - din punct de vedere procesual prin crearea unei situații juridice noi prin executarea actului administrativ, prin generarea viitoare a unor drepturi care nu există la momentul plângerii prealabile.
Solicită recurenta ca instanța să aibă în vedere ca executarea notificării de reziliere a contractului de închiriere este de natură să lezeze interesele societății și să genereze alte litigii subsecvente.
O altă problemă pe care o aduce în discuție recurenta este interesul public, care primează în contractele administrative și care este în mod vădit încălcată prin atitudinea discreționară a recurentei. În acest sens, precizează că bunul închiriat este unul public, sens în care principiul libertății contractuale este diminuat prin subordonare față de interesul general care are prioritate, interes general care este încălcat de către pârâtă.
Solicită să se aibă în vedere momentul în care a fost emisă notificarea de reziliere a contractului, înainte de începerea sezonului estival, precum și momentul la care se judecă recursul.
În aceste condiții, pentru situația în care se respinge cererea de suspendare, iar notificarea de reziliere a contractului de închiriere își produce efecte, este evident că societatea va trebuie să evacueze sectorul de plajă în discuție, în plin sezon estival, împreună cu toate investițiile amplasate pe acest sector. Până la momentul în care un alt potențial agent economic va încheia contract de închiriere cu recurenta va trece o perioadă de timp în care turiștii, prin urmare interesul public general, va avea de suferit prin lipsa serviciilor turistice și de agrement de orice fel pe acest sector de plajă.
Totodată, pentru orice amplasare de învestiții pe sectorul de plajă, un potențial terț are nevoie să obțină în numele său avize și autorizații prevăzute de lege, moment până la care interesul general are de suferit prin lipsa tuturor serviciilor specifice plajei.
Intimata pârâtă, prin apărătorul ales, a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă ca neîntemeiat, cu mențiunea că Tribunalul Constanțas -a pronunțat asupra fondului cererii.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, se reține că prin sentința civilă nr.320/27.03.2009 a Tribunalului Constanța, executorie de drept, s-a dispus în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004 suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Notificarea de reziliere a contractului de închiriere nr.606/17.04.2006 până la pronunțarea instanței de fond.
De asemenea, prin sentința civilă nr. 1092 /4 decembrie 2009 pronunțată în cauză, Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea actul administrativ reprezentat de notificarea înregistrată la BEJ sub nr.56/27.02.2009 privind rezilierea contractului de închiriere nr.606/17.04.2006.
Potrivit art.15 alin.4 din Legea nr.554/2004,"În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art.14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, -."
Prin urmare, la momentul soluționării recursului, actul administrativ atacat de către reclamantă este suspendat, în temeiul sentinței civile nr.320/2009 a Tribunalului Constanța și ca efect al admiterii acțiunii de fond, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.
Interesul, ca și condiție esențială pentru exercitarea unei acțiuni în justiție, trebuie să fie justificat atât la momentul formulării cererii cât și pe parcursul întregii judecăți, inclusiv la momentul soluționării căii de atac.
Ori, se constată că la momentul pronunțării instanței de recurs recurenta nu mai justifică un interes în cauză deoarece actul administrativ este suspendat în aceleași condiții ca și cele prevăzute de art.15 din Legea nr.554/2004, iar o soluție pe fondul cererii de suspendare ar fi lipsită de finalitate.
Aceleași aspecte au fost avute în vedere și de către prima instanță care a considerat că la momentul soluționării cererii de suspendare reclamantei îi era asigurată o protecție juridică provizorie, protecție care subzistă și în prezent.
Pentru considerentele expuse, apreciind că examinarea pe fond a cererii de suspendare este de prisos, urmează a respinge recursul ca nefondat, în temeiul art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursuldeclarat de recurenta reclamantă - - -, cu sediul în C, județ C, împotriva încheierii din 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE DIRECȚIA APELOR - D, cu sediul în C,-,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 20 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud.fond
red.dec.jud.
2 ex./29.01.2010
25 Ianuarie 2010
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
