Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 189/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 189
Ședința publică din 30 iulie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtului Ministerul Sănătății Publice având ca obiect suspendare act administrativ.
La apelul nominal, lipsă părțile.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 iulie 2008, apoi 28 iulie 2008 și pentru astăzi, care face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiune reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătății Publice solicitând să se dispună suspendarea Ordinului nr. 891/14.2008 emis de pârât, prin care a fost revocat din funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii " " T în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004,
În motivare reclamantul arată că la data de 14.XII.2006 a încheiat cu pârâtul un contract de management nr. 320/14.12.2006, pentru o perioadă de 3 ani, contract încheiat în urma câștigării concursului desfășurat pentru ocuparea postului vacant.
La data de 14.05.2008, a fost emis un Ordin al de revocare a sa din funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii " "
Ordinul este vădit nelegal, motiv pentru care înțelege să îl conteste, încercând anularea acestuia.
A procedat în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 la contestarea Ordinului, îndeplinind astfel procedura prealabilă.
Reclamantul susține că ordinul este nelegal adică nul, pentru că s-a emis când era în concediu medical, perioadă cuprinsă între 21.IV.2008- 31.2008, și este neîntemeiat în raport cu prevederile literei b Cap. VIII din contractul de management.
Se mai susține de către reclamant că executarea ordinului atacat i-ar aduce grave prejudicii în sensul art. 14 aliniatul 1 din Legea nr. -.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Sănătății Publice a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei pentru că mecanismul contenciosului administrativ se grefează pe instituția actului administrativ emis de o autoritate publică sau al refuzului autorității respectivă de a soluționa în termenul legal o cerere. Acest fapt rezultă din însuși art. 1 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, ca și din art. 52 aliniatul 1 din Constituție. În lipsa unui astfel de act administrativ sau, după caz, dacă nu a fost în prezența unei astfel de abstențiuni a autorității, nu există contencios administrativ. O eventuală vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale persoanelor de către o autoritate publică printr-un act care nu are caracteristicile actului administrativ poate fi pretinsă numai în fața instanțelor civile, comerciale sau de litigii de muncă după caz.
Este de la sine înțeles că o autoritate publică poate emite, în exercițiul atribuțiilor sale, atât acte administrative, cât și acte civile, comerciale sau de dreptul muncii, după caz.
Între spital și autoritățile publice din domeniul sanitar, pe de o parte, și organele sale de conducere, pe de altă parte, există un raport juridic civil rezultând dintr-un contract de mandat. Nu se află deci, în prezența unui raport juridic de funcție publică (raport ce ține de dreptul administrativ), ci a unui raport juridic civil. Persoanele fizice care fac parte din conducerea spitalelor nu unt funcționari publici, ci mandatari. A se observa că, din art. 178 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, rezultă că spitalul este condus de un manager, în baza unui contract de administrare, care este în mod evident un contract de mandat (pe durata acestuia fiind suspendat contractul de muncă, în cazul acesta există conform aliniatului 5 din articolul susmenționat).
Actul juridic care consacră încetarea acestor raporturi juridice are aceeași natură ca și raporturile juridice respective, astfel încât ordinul respectiv (nr. 891/14.05.2007) nu este un act administrativ.
Examinând cererea pe excepție, se va declina competența materială pentru soluționarea acesteia în favoarea Tribunalului Timiș, ca instanță de litigii de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 2 punctul 1 litera c pr.civ. pentru că:
Reclamantul a fost eliberat din funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru copii " " din T, prin Ordinul nr. 891/14.2008 emis de pârâtul Ministerul Sănătății Publice, act al cărui suspendare se solicită în condițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit ordinului, reclamantul a deținut calitatea de manager în baza contractului de management nr. 320/2006 încheiat cu pârâtul, în temeiul Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Potrivit cap. III din Legea nr. 95/2006, spitalul este condus de un manager care încheie un contract cu Ministerul Sănătății Publice, după un model ce se aprobă prin ordin al Ministrului Sănătății Publice și conform art. 200 aliniatul 3 din aceeași lege, managerul poate fi revocat prin ordin al aceluiași ministru.
Legea nr. 95/2006, nu conține nici o dispoziție care să dea în competența instanței de contencios administrativ cenzurarea măsurii luate în raport cu un manager de spital, ori este de principiu că o competență derogatorie de la dreptul comun este prevăzută expres de legiuitor, ceea ce nu este demonstrat în cauză.
Pe de altă parte, reclamantul nu deține funcția de conducere în baza unui act administrativ de autoritate, generator de raporturi de drept administrativ, ci în temeiul unui contract de management, reglementat prin dispozițiile Legii nr. 95/2006 pe care această lege nu-l definește ca pe unul de drept administrativ, pentru a fii incidente prevederile art. 2 aliniatul 1 litera c din Legea nr. 554/2004.
De altfel acest din urmă text de lege enumeră limitativ contractele administrative specifice iar, în teza ultimă a art. 2 aliniatul 1 litera c din Legea nr. 554/2004 se prevede că prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative, ceea ce nu este cazul în speță, în tăcerea Legii nr. 95/2006.
Cum nu există nici un argument juridic care să atragă competența materială a instanței de contencios administrativ în soluționarea litigiului se va declina aceasta în favoarea Tribunalului Timiș ca instanță de dreptul muncii, cu aplicarea art. 158, 159.pr.civ.
În soluționarea cauzei este irelevantă obligația instituită prin art. 187 din Legea nr. 95/2006 privind declarațiile de avere sau de interese pentru managerul de spital, pentru că aceasta nu schimbă natura juridică a raportului contractual de management în care se găsește managerul față de spital.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența materială pentru soluționarea acțiunii formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății Publice, în favoarea Tribunalului Timiș, ca instanță de litigii de muncă și drepturi de asigurări sociale.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 30 iulie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./31.07.2008
Tehnodact /6.08.2008/ 2 ex.
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru
