Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 189/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.189/2008
Ședința publică din data de 14 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de suspendare a executării Deciziei nr.291/31.12.2007 și a raportului de inspecție fiscală încheiat la 31.12.2007, până la pronunțarea instanței de fond, formulată de reclamanta T SRL,în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ A.
La apelul nominal se prezintă avocat din cadrul Baroului C cu delegația la dosar, în reprezentarea intereselor reclamantei și consilier juridic, în reprezentarea intereselor pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală cu delegația la dosar, lipsă fiind pârâta Direcția Generală de Administrare a Contribuabili.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cererea de suspendare este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru ( fila 6 ) și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în data de 25.01.2008 s-a înregistrat la dosar din partea reclamantei un înscris intitulat " întregire a cererii de suspendare ", prin care se solicită introducerea în cauză în calitate de pârâtă și Direcția Generală de Administrare a Contribuabili. Câte un exemplar s-a comunicat cu pârâtele o dată cu citația.
În timpul dezbaterilor s-a primit de la arhiva instanței întâmpinarea formulată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Reprezentantul reclamantei depune la acest termen în original și în xerocopie, ordinul de plată nr.157 din 13.02.2008 din care rezultă că a achitat cauțiunea stabilită de instanță în valoare de 40.000 lei și mai depune acte în probațiune care se comunică cu reprezentanta pârâtei.
Reprezentanta pârâtei învederează instanței faptul că Direcția gnerală de administrare fiscală a marilor contribuabli se reorganizează ca direcție generală, fără personalitate juridică, prin comasare. se face prin absorbția acestei direcții de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, în condițiile Decretului nr.31/1954 cu privire la persoanele fizice și juridice cu modificările ulterioare.
Prin urmare, calitatea de pârâtă o are Agenția Națională de Administrare Fiscală, instituție publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Părțile prezente arată că nu solicită administrarea de noi probe.
Curtea, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluționare a cauzei și nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, declară închisă faza probatorie iar în baza art. 150 Cod pr.civ. acordă cuvântul părților prezente cu privire la fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantei T SRL solicită admiterea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală 291 din 31 decembrie 2007 și a raportului de inspecție fiscală încheiat la 31 decembrie 2007 înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C sub nr.4606/31.12.2007 cu privire la suma totală de 700.913,91 lei, până la pronunțarea instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Temeiul de drept care a stat la baza formulării cererii sunt dispozițiile prev. de art. 14 din Legea nr.554/2004 raportat la art. 215 alin.2 Cod pr. fiscală, pentru următoarele considerente:
1.) în mod eronat s-a stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată potrivit valorii precizate în scris
2.) există riscul producerii unor pagube iminente în situația în care s-ar face executarea silită a actelor administrative atacate, având în vedere că societatea are încheiate contracte cu furnizorii de materii prime, utilități, servicii și grafice de plată a mărfurilor și serviciilor care nu ar putea fi onorate.
De asemenea, reclamanta are 330 de salariați, a căror locuri de muncă ar fi periclitate în cazul executării actelor atacate.
Reprezentanta pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, în cauză nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea unei astfel de cereri, potrivit motivelor arătate prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
Până la o eventuală anulare de către instanța de judecată, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, obligațiile reclamantei stabilite prin decizia atacată reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.5191/2005.
Susținerile reclamantei potrivit cărora punerea în executare ar periclita locurile de muncă ale salariaților nu justifică aplicarea unui tratament preferențial față de alți contribuabili.
R A:
Prin cererea înregistrată la data de 25.01.2008, reclamanta " " D, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI ( 234) a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 291 din 31.12.2007 precum și raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 4.606/31.12.2007, cu privire la suma totală de 700.913,91 lei.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că împotriva actelor fiscale menționate anterior, prin care au fost stabilite obligații de plată către bugetul de stat, a formulat contestație la autoritatea competentă aflată în curs de soluționare, în care a invocat aplicarea greșită a legii de către organul de control, omiterea unor acte care probau efectuarea unor cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal, ignorarea constatărilor cu privire la dreptul de deducere și nerespectarea principiilor referitoare la efectuarea controlului fiscal.
A mai susținut reclamanta că există riscul producerii unor pagube iminente în situația în care s-ar proceda la executarea silită a actelor administrative atacate, cu consecință asupra activității comerciale desfășurată de către reclamantă.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004 precum și art. 215.pr.fiscală.
Pârâtele s-au opus admiterii cererii de suspendare, susținând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, au susținut pârâtele că până la anulare, actul administrativ fiscal se bucură de prezumția de legalitate, iar în ipoteza suspendării s-ar anticipa asupra soluției ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se astfel la o prejudecare a fondului.
În ceea ce privește condiția preveniri unei pagube iminente, pârâtele au citat din decizii de speță emise de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 291 din 13.12.2007 precum și prin raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 4.406/31.12.2007, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată a unor creanțe fiscale către bugetul de stat.
Împotriva acestor acte administrative cu caracter fiscal, reclamanta a formulat contestație ( 6) înregistrată sub nr. 208/15.01.2008 în condițiile art. 205 și urm. pr.civ.
Așa cum a menționat, prezenta cerere de suspendare se întemeiază pe disp. art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 precum și pe disp. art. 215 din pr.fiscală. Art. 215 alin. 2.pr.fiscală face trimitere la disp. Legii contenciosului administrativ, pentru a confirma existența dreptului reclamantei de a solicita suspendarea executării actelor administrativ-fiscale și menționează obligativitatea depunerii unei cauțiuni.
Cauțiunea a fost stabilită de către instanță la suma de 40.000 lei și a fost depusă de către reclamantă cu ordinul de plată nr. 157 din 13.02.2008 ( 243).
Cu privire la îndeplinirea cerințelor art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea constată următoarele:
Într-adevăr, actul administrativ fiscal se bucură de prezumția de legalitate până la momentul verificării acesteia în căile de atac prescrise de lege.
Până la acest moment final, contribuabilul se află într-o situație care poate fi percepută ca una de inechitate, întrucât legea îl obligă să se adreseze cu contestație chiar organului care a stabilit obligația de plată și care, în același timp, este în măsură să dispună punerea în executare a titlului executor care se află în faza de contestare.
Această inechitate poate fi înlăturată doar în procedura stabilită de art. 215.pr.fiscală, care face trimitere la disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pentru a determina criteriile de îndeplinire a cerințelor impuse de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv prevenirea unei pagube iminente, Curtea are în vedere, în principal, suma deosebit de mare stabilită de către organul fiscal și contestată de către reclamantă și apreciază că orice încercare de punere în executare a titlului executor ar fi de natura a paraliza activitatea comercială a reclamantei, în condițiile în care nu i-a fost respectat integral dreptul de a se bucura ea însăși de o prezumție de nevinovăție până la data soluționării contestației sale de către autoritatea competentă.
Deciziile invocate de către pârâtă în apărare au fără îndoială valoarea unor decizii de speță și sunt motivate în raport de condițiile concrete ale fiecărui caz în parte și pot constitui, cel mult, obiect de studiu și atenție pentru restul instanțelor judecătorești.
Valoarea sumei contestate în faza administrativă de atac poate constitui un argument satisfăcător pentru admisibilitatea cererii de suspendare, cu atât mai mult cu cât reclamanta a invocat în contestație argumente de drept și nu numai de fapt în susținerea poziției sale procesuale față de actele administrativ fiscale întocmite de către autoritățile fiscale.
Curtea nu împărtășește punctul de vedere exprimat de către pârâte în întâmpinare referitor la prejudecarea fondului întrucât, în mod evident, competența de soluționare a contestației aparține unei alte autorități, celei fiscale și nu instanței judecătorești, iar măsura suspendării întârzie doar executarea silită și nu poate avea nici o influență asupra soluției ce va fi adoptată de către organul fiscal.
Față de cele menționate anterior, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, se va admite cererea de suspendare și se va dispune suspendarea executării actelor administrative fiscale până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta " " D, cu sediul în D,-, jud. C împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRAȚIE FISCALĂ, ambele cu sediul în B,-, sector 5 și în consecință:
Dispune suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală 291 din 31 decembrie 2007 și a raportului de inspecție fiscală încheiat la 31 decembrie 2007 înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C sub nr. 4.606/31 decembrie 2007 cu privire la suma totală de 700.913,91 lei, până la pronunțarea instanței de fond.
Executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
Red.
Dact./7 ex./26.02.2008.
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Delia Marusciac
