Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 186/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILA NR.186/2008

Sedința publică din data de 14 februarie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Lucia Brehar

JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac

GREFIER: - -

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII C, având ca obiect anularea Hotărârii nr.21.918 din 09.07.2007.

La apelul nominal se prezintă reclamanta personal, lipsă fiind pârâta și martorii,.

Procedura de citare este îndeplinită.

Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în data de 16.01.2008 s-au înregistrat la dosar din partea martorilor și, câte o cerere, prin care arată că din motive medicale sunt în imposibilitate de a se prezenta la dezbateri în vederea audierii lor ( filele 31-34 ), anexând în acest sens și adeverințe medicale.

În timpul dezbaterilor s-a primit de la arhiva instanței o cerere înregistrată de reclamantă, prin care solicită înlocuirea martorilor lipsă, cu martora.

Întemeiat pe dispozițiile art. 218 Cod pr.civ. Curtea a procedat la luarea unui interogatoriu reclamantei:

" Urmare cedării de Nord în urma de la Viena, în luna octombrie 1940 m-am refugiat împreună cu mama mea din com. prin punctul de frontieră, în localitățile Nouă, apoi loc.T, până în octombrie 1944.

că în com., părinții mei dețineau o.

Datorită faptului că jandarmii unguri au vrut să ia pâine de la brutăria noastră, mama mea nefiind de acord s-a opus, motiv pentru care a fost bruscată și lovită.

Familia noastră era compusă din părinți și cei 6 frați ai mei, însă numai eu cu mama ne-am refugiat (deoarece eram cea mai mică), iar ceilalți frați au rămas în sub îngrijirea tatălui meu.

În loc. T, mama mea a prestat diferse munci, iar în octombrie 1944 când ne-am reîntors în localitatea de domiciliu, casa părintească era în mare parte distrusă suferind importante pagube materiale ".

La întrebarea instanței reclamanta declară că martorii încuviințați de instanță la termenul anterior nu se pot prezenta datorită motivelor mai sus arătate, nu insistă în audierea lor, nu mai solicită înlocuirea acestora cu alți martori, nu mai susține cererea de înlocuirea a martorilor lipsă cu martora și arată că nu solicită administrarea de noi probe.

Curtea, ia act de cererea de renunțare formulată de reclamantă cu privire la audierea martorilor și înlocuirea lor, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluționare și nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat declară închisă faza probatorie iar în temeiul art. 150 Cod pr.civ. acordă cuvântul părții prezente pentru susținerea acțiunii.

Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată potrivit considerentelor expuse în scris, anularea hotărârii nr. 21.918 din 09.07.2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000 pentru perioada arătată în acțiune, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Prin acțiunea înregistrată la 21 noiembrie 2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeana de Pensii C, solicitând anularea Hotărârii nr.21.918 din 09.07.2007 prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de nr.OG105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta susține că, deși a justificat cu acte faptul că s-a refugiat, cererea i-a fost respinsă.

Pârâta, prin întâmpinare ( fila 14 ), a solicitat respingerea acțiunii invocând faptul că reclamanta nu a făcut dovada cu acte oficiale a persecuției pe motive etnice, iar declarațiile martorilor sunt contradictorii.

Examinând acțiunea prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:

Din declarațiile autentice ale martorilor și ( fila 22,23 ) rezultă că în perioada octombrie 1940- octombrie 1944, din cauza persecuțiilor din motive etnice, reclamanta împreună cu mama sa s-au refugiat din com. prin punctul de frontieră, în localitățile Nouă, T, iar în octombrie 1944 s-au reîntors la domiciliul lor.

În probațiune, reclamanta a mai anexat Hotărârea nr.11140/05.09.2003 ( fila 20 ) și Hotărârea nr.20083/11.07.2006 ( fila 21 ) emise de Casa Județeană de Pensii C, din care rezultă că martorilor și li s-au recunoscut de către pârâtă drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000.

Pentru aceasta instanța a avut în vedere că s-a dovedit situația de refugiat a reclamantei, care potrivit probațiunii testimoniale a suferit persecuții pe considerente etnice, datorită cărora a fost nevoită să se refugieze din com. prin punctul de frontieră, în localitățile Nouă, apoi loc.

Art.2 din Normele de aplicare a prevederilor Ordinului Guvernului nr. 105/1999 prevede că persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Esențial în speță este faptul că reclamanta a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu și a făcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii

forțate, motiv pentru care excluderea sa de la beneficiul acordat de lege refugiaților este nelegală.

În consecință, acțiunea reclamantei este întemeiată, se va dispune anularea hotărârii emise de pârâtă, care va fi obligată să-i recunoască reclamantei statutul de persoană strămutată pentru perioada 1 octombrie 1940 - 15 octombrie 1944 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu 1 septembrie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

OTARASTE:

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta domiciliată în com.-, jud.C, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr.2 jud.C, și în consecință:

Dispune anularea hotărârii nr.21.918 din 09 iulie 2007 emisă de pârâtă.

Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 1 octombrie 1940 - 15 octombrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2006.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- - - - -

Red.LB/Dact.CC

4 ex. - 18.02.2008

Președinte:Lucia Brehar
Judecători:Lucia Brehar, Delia Marusciac

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 186/2008. Curtea de Apel Cluj