Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 189/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Sentința nr. 189/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Loredana Albescu judecător
- - - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apel Române, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentantul pârâtei fiind lipsă.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Reclamantul arată că nu are cereri prealabile. Precizează că a formulat plângere prealabilă, al cărei număr de înregistrare i-a fost comunicat telefonic - 12033/19.11.2009.
La solicitarea instanței, reclamantul arată că nu a promovat încă acțiune în anularea deciziei nr. 532/09.11.2009 întrucât se află în interiorul termenului de soluționare a plângerii prealabile. Totodată, precizează că va depune înscrisuri doveditoare în sensul susținerilor sale până la sfârșitul ședinței de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părții prezente pe fondul cauzei.
Avocat, pentru reclamantul, solicită admiterea cererii de suspendare a executării deciziei nr. 532/09.11.2009 formulată întrucât a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, la dosar existând depusă dovada transmiterii plângerii prealabile prin poștă, există confirmare de primire cu ștampilă aplicată, aflându-se în interiorul termenului legal de 30 zile de soluționare a acesteia. Precizează că actul este administrativ, temeiul de drept în speță este HG1076/2005 și HG1027/2002, iar competența de soluționare a prezentei cauze a fost bine stabilită.
În fapt, arată că reclamantul a avut calitatea de director coordonator dar, la cererea sa, prin decizia nr. 289/2009, a fost trecut pe o funcție mai mică, aceea de director tehnic, prin aceeași decizie acordându-i-se și dreptul de semnătură pentru funcția deținută anterior dar doar până la numirea noului director și semnarea contractului de management. Totodată, prin decizia a cărei suspendare o solicită, s-a hotărât încetarea valabilității deciziei anterioare și obligarea sa de a rămâne la dispoziția Direcției Apelor pentru a ocupa un post potrivit studiilor și experienței sale.
Consideră că în cauză sunt îndeplinite cele două condiții privind suspendarea executării, atât existența cazului bine justificat cât și a pagubei iminente.
Astfel, sub un prim aspect, cercetând fondul este evident că decizia nu este motivată, reclamantul înțelegând să-și dea demisia atât cât prin decizia anterioară se ia act și trece pe o funcție inferioară, intimata era obligată a respecta actul ei, prin care i s-a dat reclamantului un drept de semnătură.
Contestă emiterea deciziei prin încetarea valabilității deciziei anterioare de la 1 mai 2009, dar, după cum se poate observa, o parte a acesteia nu poate fi contestată întrucât reclamantul a rămas la dispoziția unității.
Sub al doilea aspect, consideră că este îndeplinită și a doua condiție a suspendării, cea prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 - paguba iminentă întrucât funcția de director coordonator nu este ocupată în prezent și această "demitere" a sa ar perturba în mod ireversibil activitatea acestui serviciu public, demitere pe care o consideră ca fiind din motive pur politice, neinvocându-se nici un motiv măcar.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cererii de suspendare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la data de 24.11.2009 pe rolul Curții de APEL BACĂU, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională - Apele Române suspendarea executării deciziei nr. 532/09.11.2009 emisă de pârâtă până la soluționarea irevocabilă a litigiului.
În fapt, a arătat reclamantul că prin decizia nr. 532/09.11.2009 s-a dispus încetarea valabilității deciziei nr. 289/28.05.2009, cu obligația de rămâne la dispoziția unității pentru a ocupa un post potrivit studiilor și experienței.
Potrivit celei din urmă decizii, reclamantul ocupa postul de director tehnic și i s-a acordat dreptul de semnătură pentru funcția de director coordonator până la numirea noului director și semnarea contractului de management.
Cât privește "cazul bine justificat" a precizat reclamantul că decizia contestată nu este motivată nici în fapt și în drept și a fost emisă din considerente politice.
Trecerea pe un post inferior, acela de director tehnic, s-a făcut la cererea sa, din funcția de director coordonator pe care a deținut-o până la acea dată, astfel că decizia creează o îndoială serioasă în privința legalității.
Referitor la "paguba iminentă", a arătat reclamantul că demiterea sa este de natură a perturba în mod ireversibil activitatea serviciului public prin inexistența atât a directorului coordonator, cât și a directorului tehnic (adjunct) și, pe de altă parte, personal, îi aduce grave prejudicii materiale fiind lipsit de venituri.
A mai menționat reclamantul că a îndeplinit procedura prealabilă, cererea sa trimisă prin poștă fiind înregistrată la autoritate sub nr. 12.033/19.11.2009.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 14 și următoarele din Legea nr. 554/2004.
În susținerea cererii au fost anexate înscrisuri conținând deciziile în discuție, dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Prin întâmpinare, pârâta Administrația Națională "Apele Române" () a solicitat respingerea cererii, având în vedere următoarele argumente:
Potrivit nr.OuG 107/2002, este instituție publică de interes național cu personalitate juridică, administrând bunurile din domeniul public al statului, funcționând pe bază de autonomie economică, în coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor.
Activitatea instituției se realizează prin direcțiile de ape aflate în subordonare, subunități cu personalitate juridică a căror conducere este asigurată, în condițiile art. IV al. 3 și anexei nr. 1 ale nr.OuG 105/2009, de către un director coordonator.
În organigrama respectivelor subunități nu sunt prevăzute posturi de director coordonator adjunct de natura celor menționate în nr.OuG 105/2009, iar angajații își desfășoară activitatea în baza unor contracte individuale de muncă.
În acest sens, a arătat pârâta, reclamantul are încheiat cu Direcția Apelor, în calitate de angajator, contractul individual de muncă nr. 4/06.01.2006, felul muncii fiind clasat în categoria "director tehnic-inginer", iar drepturile și obligațiile angajatului sunt stabilite prin act adițional, precum și prin fișa postului.
În continuare, explicând deciziile emise, pârâta a precizat următoarele:
Prin decizia nr. 438/15.10.2007 s-a făcut numirea în funcția de director al, concomitent cu încetarea funcției de director tehnic deținută până la acea dată.
Având în vedere cererea înregistrată sub nr. 5407/28.05.2009, prin decizia nr. 289/28.05.2009 directorul general al a dispus numirea în funcția de director tehnic, suplinind atribuțiile conducătorului subunității, întrucât funcția de director coordonator era vacantă la acel moment.
Decizia nr. 532/09.11.2009 se justifică prin faptul că la acel moment exista o persoană care exercita atribuțiile de director coordonator, astfel că rolul deciziei anterioare încetase.
Și, mai mult, este atributul directorului coordonator să facă numiri în funcție, după propria apreciere și să desemneze persoana potrivită postului de director tehnic.
S-a precizat că decizia atacată nu are la bază nr.OuG 105/2009 și, în consecință, nu are calitatea și puterea de act administrativ, în sensul legii nr. 554/2004, ci doar reglementează anumite relații de muncă.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat și excepția de necompetență materială a instanței, excepție soluționată prin încheierea interlocutorie din 11.12.2009, prin respingerea acesteia, cu motivarea de la acea dată.
A combătut pârâta susținerile reclamantului, arătând că acesta nu dovedește nici prezența cazului justificat, și nici iminența unei pagube sau perturbarea gravă a activității, întrucât prin decizia nr. 472/12.10.2009 a Directorului general al a fost numită o persoană care să preia atribuțiile postului de conducător al și care exercită în același timp și atribuțiile de director tehnic.
Mai mult, a făcut cunoscut faptul că reclamantului i s-a comunicat schimbarea felului muncii, oferindu-i-se postul de consilier al conducătorului unității, însă, acesta a refuzat primirea scrisorii recomandate.
Pârâta a comunicat în copie la dosar: deciziile: nr. 472/12.10.2009, nr. 532/09.11.2009 și nr. 289/28.05.2009, cererea înregistrată sub nr. 5467/28.05.2009, contractul individual de muncă nr. 4/6.01.2006, ordinul nr. 693/29.05.2009 al Ministrului Mediului și nota de serviciu nr. 4084/c/29.04.2009.
Instanța găsește cererea de față ca fiind întemeiată, din perspectiva și limitele impuse de dispozițiile art. 14 al. 1 și art. 2 al. 1 lit. c), lit. s) și t) din Legea nr. 554/2004, reținând următoarele:
Textul art. 14 al. 1 prevede că persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ, după sesizarea în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Observă, așadar, că legea condiționează admisibilitatea unei astfel de cereri de îndeplinirea unei proceduri prealabile și de verificarea caracterului administrativ al actului contestat.
În speță, decizia contestată nr. 532/09.11.2009, emisă de, întrunește elementele definitorii prevăzute de lege în conținutul art. 2 al. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004;
1. este un act unilateral, expresia manifestării de voință a unui singur subiect al raportului juridic, înzestrat cu putere publică;
2. este emis de o autoritate publică; potrivit nr.OG 107/2002, este instituție publică, administrând bunuri din domeniul public al statului și aplicând strategia și politica națională în domeniul gospodăririi resurselor de apă (HG nr. 1176/2005);
3. scopul emiterii actului este executarea și organizarea executării legii;
4. este un act juridic, deoarece dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, iar natura raportului juridic este una de drept public, caracterizat prin faptul că părțile raportului sunt, pe de o parte, instituția publică și, pe de altă parte, persoana fizică vizată de actul administrativ.
5. -ul este o structură care îndeplinește atribuții de putere publică.
Referitor la cerința îndeplinirii procedurii administrative prealabile, în cauză s-a făcut dovada sesizării în condițiile art. 7 a autorității cu cerere de revocare a deciziei ( 8 - 10 dosar).
Examinând pe fond cererea de suspendare a executării deciziei, reține următoarele:
Suspendarea executării unui act administrativ constituie o situație de excepție, care poate interveni numai atunci când sunt cumulativ îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumțiile autenticității și veridicității.
Principiul legalității presupune, însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege și impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actului administrativ trebuie considerată ca fiind un eficient instrument procedurale pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât decizia contestată este supusă controlului judecătoresc, aceasta să nu-și producă efectele asupra reclamantului, persoană vizată.
În sensul legii, cazuri bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice.
În speță, examinând sumar actele dosarului în raport de dispozițiile legale incidente (cap. 8 din nr.HG 1176/2005), fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, observă că reclamantul a învederat o serie de elemente de nelegalitate, furnizând argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ în discuție, de natură a crea o îndoială serioasă asupra actului.
Actele dosarului și ansamblul circumstanțelor cauzei atestă, totodată, îndeplinirea condiției privind iminența pagubei ce s-ar produce reclamantului în cazul executării imediate a deciziei.
În considerarea celor anterior expuse, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, să admită cererea de suspendare, astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de suspendare a executării deciziei nr. 532/09.11.2009 formulată de reclamantul, cu domiciliul în B,-, județul B, în contradictoriu cu pârâtaAdministrația Națională Apele Române, cu sediul în B, Sector 1,-.
Dispune suspendarea executării deciziei nr. 532/09.11.2009, emisă de Directorul - al Administrației Naționale "Apele Române", până la pronunțarea instanței de fond.
Executorie.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.12.2009.
PREȘEDINTE: Loredana Albescu |
Grefier, |
red. sent. /18.01.2010
tehnored. /4 ex.; 18.01.2009/4.02.2010
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Magda Vișan
