Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 200/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.200/CA.
Ședința publică din data de 14 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - " " - cu sediul în C,-,.3, jud. C, în contradictoriu cu pârâta - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - P C - F - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ - cu sediul în C,-, -F1, jud. C, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta "", avocat în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.35/13.05.2009 depusă la dosar și pentru pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - P C - F - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, răspunde consilier juridic în baza delegației de reprezentare nr.FN/2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezenta acțiune este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei conform chitanței seria - nr. -/06.04.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Reclamanta prin avocat depune la dosar dovada consemnării cauțiunii în valoare de 36,194.00 lei, reprezentând 5% din valoarea contestată, conform recipisei de consemnare nr.-/1/12.05.2009 și înscrisuri cu opis, pe care le comunică și reprezentantului pârâtei. Precizează apărătorul reclamantei că înscrisurile depuse la acest termen reprezintă contractele de leasing financiar pe care reclamanta le are încheiate pentru desfășurarea obiectului de activitate și prin care face dovada că potrivit art. 14 din Legea nr.554/2004 societatea la acest moment este în pierdere.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, în condițiile art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal Deciziei de impunere nr.590/18.02.2009 și a Raportului de inspecție fiscală din data de 18.02.2009.
Având cuvântul avocat pentru reclamantă, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, în sensul suspendării executării actului administrativ fiscal respectiv Deciziei de impunere nr.590/18.02.2009 și a Raportului de inspecție fiscală din data de 18.02.2009, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea actelor administrative fiscale. De asemenea solicită a se avea în vedere și nr. R(89)8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă, pe care o depune la dosar. Conform disp. Art.14 din Legea nr.554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. Argumentele prezentate atât în cererea de suspendare cât și în contestație sunt de natură să creeze dubii în ceea ce privește corectitudinea actului administrativ fiscal. Începerea executării silite prin blocarea tuturor conturilor sau sechestrarea patrimoniului societății pentru o sumă de 723.873 lei produce societății prejudicii grave imposibil de recuperat sau remediat, care afectează disponibilitățile financiare ale firmei, imposibilitatea plății salariilor și a derulării în continuare a activității. Conform deciziei nr.458 pronunțată de Curtea Constituțională, aceasta a considerat neconstituționalitatea disp. Art. 371 indice 1 Cod procedură civilă, impunând un caracter obligatoriu intervenției instanței în controlul de legalitate a procedurii execuționale, căreia i s-a încercat să i se acorde un caracter administrativ, fapt ce încalcă principiul separației puterilor în stat și obligația exercitării controlului de legalitate de către instanțele de judecată în ceea ce privește începerea executării silite, chiar și în cazul executării unor hotărâri judecătorești.
Având cuvântul pârâta prin reprezentantul său convențional solicită respingerea cererii de cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal Deciziei de impunere nr.590/18.02.2009 și a Raportului de inspecție fiscală din data de 18.02.2009, ca nefondată. Apreciază că nu sunt îndeplinite cele două condiții, respectiv să existe cazuri bine justificate și să fie dată pentru prevenirea unei pagube iminente. Numai în prezența unui caz bine justificat adică doar atunci când există o îndoială serioasă referitoare la legalitatea actului administrativ, se poate vorbi de iminenta unui prejudiciu. Să fie temeinicie și a actul a cărui suspendare se solicită de către reclamantă să producă pagube iminente care cu greu ar putea fi acoperite, chiar dacă ulterior ar fi admisă acțiunea reclamantei. Dacă reclamanta datorează sau nu redevență minieră stabilită de către organele de inspecție fiscală și materializate prin actul administrativ fiscal contesta pe cale administrativă, sunt stabilite potrivit prevederilor legale reținute de către organele fiscale.
Curtea rămâne în pronunțare asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal Deciziei de impunere nr.590/18.02.2009 și a Raportului de inspecție fiscală din data de 18.02.2009.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr-, reclamanta - - a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice C, - Activitatea de Inspecție Fiscală și a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. 590/18.02.2009 și a raportului de inspecție fiscală din 18.02.2009 până la soluționarea acțiunii în anularea acestora.
În motivarea cererii reclamanta arată că a contestat cele două acte administrative și a cerut exonerarea de plata sumei de 723.873 lei, aceasta nefiind datorată.
Reclamanta mai arată că debitul rezultă din interpretarea eronată de către organul fiscal a normelor aplicabile exploatării miniere în perioada 01.04.2006-30.09.2007. Astfel, în mod neîntemeiat s-a apreciat că, după apariția legii nr. 237/2004 de modificare a legii minelor nr. 85/2003, prevederile licențelor care stabileau cota de 2% pentru redevență nu mai erau aplicabile, urmând să se aplice cota de 6% prevăzută de art. 45 alin. 1 lit. b) din legea nr. 85/2003. În aceste condiții a fost recalculată redevența și a fost stabilită o obligație suplimentară de 427.795 lei la care s-au adăugat majorări de întârziere în cuantum de 296.078 lei.
Reclamanta invocă prevederile art. 60 alin. 3 din legea nr. 85/2003 potrivit cu care licențele acordate în mod direct își păstrează regimul inițial. Societatea a achitat până la modificarea în noiembrie 2007 licențelor, redevența minieră de 2% prevăzută inițial în licențele de exploatare. Ulterior modificării licențelor și resemnării acestora, societatea s-a conformat noilor prevederi ale legii și clauzelor modificate, calculând și virând la bugetul de stat redevența minieră în cotă procentuală de 10%.În acest sens este și Ordinul nr. 74/2004 al în vigoare pe întreaga perioadă la care s- referit controlul fiscal.
Prin punerea în executare a Deciziei de impunere se produc grave prejudicii societății, fiind indisponibilizate sume mari de bani în condițiile în care există contracte în curs de derulare care nu ar mai putea fi onorate, datorii către stat care nu vor putea fi achitate.
În drept se invocă art. 215.pr.fiscală, art. 14 din legea nr. 554/2004.
În susținerea cererii se depune contestația formulată și actele aferente acesteia precum și înscrisuri privind activitatea derulată de către societate.
Pârâta depune întâmpinare prin care solicită respingerea cererii, apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele art. 14 alin. 1 din legea nr. 554/2006.
Totodată se susține necesitatea depunerii unei cauțiuni.
Instanța reține următoarele:
Potrivit art. 215.pr.fiscală: "Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei".
Conform art. 14 alin. 1 din legea nr. 554/2004:" În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiileart. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".
Legea contenciosului administrativ definește la art. 2 alin. 1 lit. ș) pagubă iminentă ca fiind " prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public" iar la art. 2 alin. 1 lit. t) cazurile bine justificate ca reprezentând "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
- - s-a adresat autorității emitente a actelor a căror executare se solicită a fi suspendată, în condițiile art. 7 din legea nr. 554/2004, cererea sa fiind înregistrată cu nr. 908/13.03.2009. Față de prevederile art. 14 alin. 1 din legea contenciosului administrativ, reclamanta se poate adresa instanței competente (în speță Curtea de Apel potrivit art. 10 alin. 1 din legea nr. 554/2004) pentru a solicita suspendarea executării până la pronunțarea instanței de fond. În vederea soluționării cererii a fost depusă o cauțiune stabilită de către instanță prin încheierea din 09.04.2009.
În speță ne aflăm în prezența unui caz bine justificat, pârâta stabilind obligații suplimentare de plată ca urmare a interpretării unei dispoziții legale ce impunea punerea în practică a principiului aplicabilității legii civile în timp, instanța de fond fiind cea în măsură să stabilească momentul majorării cotei procentuale pentru redevență.
De asemenea, suspendarea se impune pentru prevenirea unei pagube iminente, dat fiind suma stabilită ca fiind obligație de plată către bugetul de stat. Reclamanta a făcut dovada derulării mai multor contracte de leasing în baza cărora are stabilită obligația lunară de plată a sumei de 3.502.523 lei, contractele având ca obiect achiziționarea unor utilaje necesare desfășurării activității. Totodată, reclamanta a făcut dovada numărului de persoane angajate față de care există obligația de plată a drepturilor bănești precum și a pierderilor înregistrate.
Față de aceste considerente cererea de suspendare a executării a fost admisă, aceasta operand până la pronunțarea instanței de fond, cu condiția formulării acțiunii în anularea actelor în termen de 60 de zile de la pronunțarea suspendării, potrivit art. 14 alin. 1 din legea contenciosului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta - " " - cu sediul în C,-,.3, jud. C, în contradictoriu cu pârâta - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - P C - F - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ - cu sediul în C,-, -F1, jud.
Dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr.590/18.02.2009 și a Raportului de inspecție fiscală din 18.02.2009, până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2009.
PREȘEDINTE,
- - GREFIER,
Red.jud.hot.
15.05.2009.
Emis 2 comunicări
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore
