Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 2038/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR.2038

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.05.2009

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Bîcu Vasile

GREFIER - -

Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal și pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR prin consilier juridic.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că pârâtul a depus la dosar la data de 14.05.2009 întâmpinare.

Se comunică reclamantului copia întâmpinării.

Reclamantul depune la dosar fișa postului.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reclamantul solicită admiterea cererii de suspendare a executării Ordinului nr. S/II/4406 din 19.12.208 pentru motivele arătate în scris.

Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14 din Legea nr.554/2004.

CURTEA

Prin cererea înregistrată la 03.04.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR solicitând suspendarea executării Ordinului nr. S/II/4406 din 19.12.2008.

În motivare, reclamantul a arătat că în prezent este ofițer de poliție în cadrul INSPECTORATULUI GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, pus la dispoziția Direcției Juridice ca urmare a emiterii de către pârât a actului administrativ atacat prin prezenta.

A luat la cunoștință despre acest act administrativ în data de 29.12.2008. Din studierea acestuia am constatat două mari probleme care sunt de natură a atrage nulitatea absolută a acestui act administrativ și pe care doresc să le contest prin intermediul prezentei cereri de suspendare:

- pe de o parte sunt eliberat din funcția pe care o dețin;

- și pe de altă parte sunt pus la dispoziția INSPECTORATULUI GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE;

1. Eliberarea din funcție:

În primul rând, potrivit Ordinului nr. S/II/4406 din 19.12.2008, a fost eliberat din funcția de execuție,pentru grave neglijențe manageriale ce au dus la o tulburare însemnată a bunului mers privind dotarea Poliției Române și au creat un prejudiciu grav de imagine instituției.

Conform prevederilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul po1ițistului, cu modificările și completările ulterioare,Funcțiile polițiștilor, după natura lor, sunt de execuție și de conducere, iar după nivelul studiilor absolvite sunt funcții din categoria A și funcții din categoria "

Astfel, având în vedere situația raporturilor sale de serviciu, se constată că până la data emiterii Ordinului nr. S/II/4406 din 19.12.2008, funcția pe care eu o ocupa era o funcție de execuție din categoria A și anume ofițer specialist II - consilier juridic.

Ținând cont de aceste prevederi legale, apreciază că, din, decizia de a fi eliberat din funcția de execuție pentru,grave neglijențe manageriale ce au dus la o tulburare însemnată a bunului mers privind dotarea Poliției Române și au creat un prejudiciu grav de imagine instituției,", devine total ilegală și abuzivă și atrage nulitatea absolută a actului administrativ atacat.

Precizează că nu a ocupat niciodată vreo funcție de conducere în cadrul IGPR și nici nu a avut vreodată atribuții manageriale în cadrul vreunui proiect derulat de instituție.

II. În al doilea rând, potrivit prevederilor art. 22 alin. 7 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare,Polițiștii sunt numiți și eliberați în/din funcții potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor, în condițiile legii."

Astfel, potrivit prevederilor OMIRA nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor. cu modificările și completările ulterioare, competența pentru eliberarea din funcția de execuție a ofițerilor de poliție din structura centrală a (cum este cazul reclamantului), revine Inspectorului General al Poliției Române și nicidecum Ministrului Internelor și Reformei Administrative.

Face precizarea că, potrivit Constituției României și Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, OMIRA nr. 600/2005 reprezintă un act normativ elaborat în aplicarea unui act normativ de nivel superior cu respectarea normelor de tehnică legislativă, opozabil erga omnes, deci inclusiv emitentului (pentru a se putea respecta principiile generale de legiferare proprii sistemului dreptului românesc și o anumită disciplină legislativă), acesta putând deroga de la prevederile acelui ordin tot prin intermediul unui act normativ de același nivel. În cazul de față, Ordinul nr. S/II/4406 din 19.12.2008 prin care a fost eliberat din funcție și pus la dispoziția IGPR nu reprezintă un act normativ, ci un act administrativ cu caracter individual prin intermediul căruia nu se poate deroga de la prevederile unul act normativ.

În considerarea celor expuse, apreciază că decizia ministrului de a îl elibera însuși din funcția de execuție deținută, cu nerespectarea unui act normativ în vigoare, devine iarăși ilegală și abuzivă și atrage nulitatea absolută a actului administrativ atacat.

III. În al treilea rând, potrivit prevederilor art. 22 alin. 7 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare,Polițiștii sunt numiți și eliberați în/din. în condițiile legii."

Din studierea legislației specifice polițiștilor (adică a legii invocate mai sus precum și a celorlalte acte normative subsecvente elaborate în aplicarea acesteia), nu a putut identifica, în concret situațiile în care un polițist poate fi eliberat din funcția de execuție deținută. Astfel, roagă să se observe că, în Ordinul nr. S/II/4406 din 19.12.2008 nu sunt invocate, în concret, motivele care au condus la luarea deciziei, faptele imputate reclamantului, actele normative încălcate de el și temeiul legal concret pentru a se dispune eliberarea sa din funcția de execuție anume deținută.

În absența unor criterii concrete care să reglementeze situațiile în care un polițist ar putea fi eliberat din funcția de execuție deținută, orice măsură luată în acest sens de un șef, după bunul lui plac și după niște criterii subiective/arbitrare nereglementate legal, doar fiindcă are, mai mult sau mai puțin,competența" de numire/eliberare din funcție, devine în aceeași măsură ilegală și abuzivă și atrage nulitatea absolută a actului administrativ atacat.

Mai mult decât atât, nu se încadrează în nici o situație de modificare a raporturilor de serviciu prevăzute în legislația specifică polițiștilor și nici nu a fost cercetat disciplinar, potrivit reglementărilor în vigoare, fapt pentru care consideră că nu i se poate aplica această măsură.

În acest context, măsura luată de ministru de a îl elibera din funcția de execuție deținută, reprezintă o modificare unilaterală și abuzivă a raporturilor de serviciu fără îndeplinirea, nici măcar tangențial, a condițiilor prevăzute de lege, nesocotindu-se astfel principiul stabilității polițistului la locul de muncă, principiul prezumției de nevinovăție și al dreptului la apărare.

2. Punerea la dispoziția:

Concomitent cu măsura abuzivă a eliberării din funcție, a fost dispusă și măsura punerii sale la dispoziția IGPR, tot în baza acelorași considerente,grave neglijențe manageriale ce au dus la o tulburare însemnată a bunului mers privind dotarea Poliției Române și au creat un prejudiciu grav de imagine instituției ".

Din studierea actelor normative incidente reies în mod clar situațiile în care un polițist poate fi pus la dispoziție și anume:

- potrivit art. 65 alin. 2 din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare,Polițistul față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală sau care este judecat în stare de libertate ori liberat provizoriu pe cauțiune este pus la dispoziție";

- potrivit art. 120 din nr. 300/2004, cu modificările și completările ulterioare, polițiștii (prin excepție de la prevederile art. 65 din Legea nr. 360/2002 - excepție care este de strictă interpretare și aplicare și nu poate constitui regulă,) mai pot fi puși la dispoziția unității în următoarele situații: când în urma reorganizării unității nu există posibilitatea numirii într-o funcție similară și atunci când au fost sancționați disciplinar cu sancțiunea trecerii într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut.

Potrivit reglementărilor în vigoare la data emiterii actului administrativ atacat, un polițist poate fi pus la dispoziția unității (pe o perioadă de cel mult 6 luni potrivit prevederilor art. 22 alin. 8 din Legea nr. 360/2002),când a fost sancționat disciplinar (în urma efectuării unei cercetări prealabile potrivit nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din MAI) cu sancțiunea trecerii într-o funcție inferioară de până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut" și numai în situația în care nu există în acel moment o funcție corespunzătoare în vederea numirii.

Însă, dacă în urma efectuării unei cercetări prealabile potrivit nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din MAI, polițistul a fost sancționat disciplinar cu sancțiunea trecerii într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut și există în acel moment o funcție corespunzătoare în vederea numirii, acesta va fi eliberat din funcția deținută până atunci și numit concomitent în noua funcție inferioară.

Astfel că, un polițist nu poate rămâne fără a ocupa o funcție decât dacă nu există în acel moment o funcție corespunzătoare în vederea numirii și oricum nu mai mult de 6 luni și numai în anumite condiții.

Astfel, se observă că în ambele cazuri amintite mai sus, aceste măsuri nu puteau fi luate la data emiterii actului administrativ atacat, decât în urma efectuării unei cercetări prealabile și aplicării unei anumite sancțiuni disciplinare.

Ori, în acest context, dacă reclamantul nu a fost cercetat disciplinar și nu i s-a aplicat niciodată sancțiunea trecerii într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional, cum poate fi eliberat din funcție și pus la dispoziția IGPR tocmai în baza unor raționamente care au avut la bază prevederi abrogate prin nr. 1191/10.02.2006?

Toate aceste lucruri demonstrează încă o dată faptul că măsura dispusă de ministru în anul 2008 pe baza unei reglementări abrogate încă din anul 2006 este abuzivă și nelegală iar actul administrativ este nul de drept.

Astfel, se observă foarte clar că nu se încadrează în niciuna dintre situațiile reglementate de lege, motiv pentru care măsura de punere la dispoziția unității pentru alte motive decât cele reglementate de lege, devine ilegală și abuzivă.

Menționează că nu a identificat vreun alt act normativ la nivel de ordin al ministrului care să reglementeze și alte situații în care un polițist poate fi pus la dispoziție.

Ținând cont de cele precizate la pct. 1.II din prezenta cerere de suspendare, menționează că ministrul, prin intermediul unui act administrativ cu caracter individual, nu poate adăuga sau deroga, (prin inventarea în mod arbitrar a unor noi situații de punere la dispoziție a polițiștilor), la/de la prevederile unor acte normative cum ar fi Legea nr. 360/2002 și nr. 300/2004, sub sancțiunea nulității absolute a actului administrativ întocmit.

3. Alte precizări:

De asemenea, reclamantul precizează că nu are atribuții manageriale la nivelul IGPR și nici nu are cunoștință despre declanșarea vreunei proceduri disciplinare împotriva sa. Mai mult decât atât, nu s-a precizat unde, ce și cât a greșit în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu iar paragraful în care se încearcă descrierea situației de fapt este doar un enunț confuz, total eronat și nu are nici un fundament real.

Conducerea ministerului a ales să introducă în circuitul civil la data de 19.12.2008 Ordinul nr. S/II/4406, cu atât mai mult cu cât prezumția de,responsabilitate" ce i-a fost atribuită, nu era irefragabilă. Statul prin organele sale trebuie să garanteze cetățenilor (inclusiv propriilor angajați) drepturi concrete și efective, nu teoretice și iluzorii.

În aceeași manieră ilegală și abuzivă, prin răspunsul nr. -/20.01.2009 formulat de Directorul general al Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (nu cunoaște temeiul legal prin care acesta se poate substitui emitentului actului administrativ nelegal - ministrul administrației și internelor), i s-a adus la cunoștință faptul că se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru soluționarea cererii, fără a i se răspunde în concret la fiecare capăt de cerere.

actului administrativ a refuzat să soluționeze plângerea prealabilă formulată în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamantul primind doar un răspuns semnat de o persoană necompetentă material prin care sunt,sfătuit" să se adreseze instanței de judecată.

Dreptul la apărare este de natură să pună în evidență importanța lui deosebită în cadrul unui proces echitabil, specific oricărei societăți democratice.

După cum bine se observă, atât emitentul actului cât și entitatea care a formulat răspuns la plângerea prealabilă, prin nesocotirea astfel a dreptului la apărare, au refuzat să îi indice în mod clar și fără ambiguități faptele ce i se impută, preferând să arunce cu acuzații ce nu au putut și nu pot fi susținute în fapt și în drept.

În considerarea tuturor celor expuse, apreciază că actul administrativ atacat este nul de drept.

În concluzie, având în vedere aspectele detaliate în prezenta cerere de suspendare și ținând cont de faptul că prin actul administrativ atacat, încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente, i-au fost încălcate cu știință - prin exces și abuz de putere, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, apreciază că Ordinul nr. S/II/4406 din 19.12.2008 este nul de drept, netemeinic, ilegal și abuziv și în consecință solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și suspendarea executării actului administrativ unilateral atacat, în condițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, fiind vorba aici de un caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente, după cum urmează:

1. cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința 1egalității actului administrativ - practic, din toate motivele prezentate de mine în prezenta cerere de suspendare, rezultă fără putință de tăgadă că există o astfel de îndoială. Se constată că toate motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate în prezenta cerere sunt de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ. Mai mult decât atât, prin eliberarea din funcție a pierdut, în mod nejustificat, calitatea de consilier juridic iar măsura de punere la dispoziție operează pe o perioada de 6 luni - care urmează să expire la data de 19.06.2008, ulterior reclamantul putând fi numit în orice altă funcție, cu toate consecințele negative ce decurg din acest lucru, menționate mai jos;

2. paguba iminentă:

- prejudiciul material viitor și previzibil:

- prin întreruperea activității de consilier juridic pentru o perioadă de 6 luni - cât își produce efecte actul atacat, i se suprimă din șansele de a participa la orice concurs de admitere în magistratură unde se solicită minim 5 ani neîntrerupți în funcția de consilier juridic - art. 33 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

- pe toată perioada în cauză nu mai beneficiază de,condiții speciale" de muncă acordate consilierilor juridici în cadrul Poliției Române, potrivit reglementărilor specifice, cu implicații negative în momentul stabilirii pensiei - art. 23, 24 din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare coroborat cu prevederile nr.HG 1822/2004 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, speciale și alte condiții, specifice pentru polițiști, cu modificările și completările ulterioare cu cele ale art. 2 alin. 4 din Anexa la Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 489/20.01.2005 pentru aprobarea normelor de încadrare a polițiștilor în condiții de muncă deosebite, speciale și alte condiții;

- în contextul solicitării Guvernului României de reducere cu 30% a posturilor de la nivelul aparatului central al, există riscul major ca postul pe care îl ocupa să fie radiat sau redistribuit la eșaloanele inferioare;

- sau, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public:

- așa cum rezultă din Nota raport aprobată de inspectorul general al Poliției Române la data de 15.01.2009, până la clarificarea situației celor 2 ofițeri (reclamantul și celălalt consilier juridic specializat în domeniul achizițiilor publice de la nivelul IGPR - consilier afectat de asemenea prin același act administrativ atacat prin prezenta cerere de suspendare), IGPR nu mai are alți specialiști care să îndeplinească toate condițiile de experiență similară, calificări și competențe solicitate de Oficiul de Plăți și Contractare Phare potrivit normelor europene speciale și care să participe în calitate de expert extern cooptat pe linie juridică în cadrul comisiilor de evaluare constituite la nivelul Oficiului de Plăți și Contractare Phare, instituția noastră riscând astfel retragerea finanțării de către Uniunea Europeană a unor proiecte deosebit de importante pentru aderarea României la Spațiul.

La 14.05.2009, pârâtul a depus întâmpinare arătând că Ordinul nr. S/11/4406/19.12.2009 a fost emis în temeiul art. 22 alin. 7 și 8 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora,polițiștii sunt numiți și eliberați în/din funcții potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor, în condițiile legii și,în situații temeinic justificate, altele decât cele prevăzute la art. 65, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor, polițiștii pot fi puși la dispoziția unității pe o perioadă de cel mult 6 luni, timp în care vor beneficia de drepturile bănești avute, cu excepția indemnizației de comandă, după caz (aceasta fiind, de altfel, forma în vigoare la data emiterii actului administrativ atacat și nu forma indicată de către reclamant).

Așadar,gravele neglijențe manageriale" din cuprinsul Ordinului ministrului administrației și internelor nr. S/II/4406/19.12.2009 reprezintă, în fapt, în spiritul art. 22 alin. 8 din actul normativ sus - menționat, un caz temeinic justificat care a determinat luarea măsurii de punere la dispoziție a reclamantului.

De asemenea, pârâtul precizează că dispozițiile art. 22 alin. 8 din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, nu condiționează punerea la dispoziție de efectuarea unei cercetări disciplinare, așa cum în mod eronat indică reclamantul.

Mai mult, dispozițiile legale invocate sunt foarte clare:,În situații temeinic justificate, altele decât cele prevăzute la art. 65. ", astfel încât orice arbitrariu în luarea unei asemenea decizii este de facto înlăturat.

Cu privire la susținerile reclamantului conform cărora:,nu am putut identifica, în concret situațiile în care un polițist poate fi eliberat din funcția de execuție deținută", pârâtul precizează faptul că dispozițiile legale de mai sus reglementează eliberarea din funcție și punerea la dispoziție a polițiștilor, indiferent de funcțiile pe care aceștia le îndeplinesc, existând așadar posibilitatea eliberării fie dintr-o funcție de conducere, fie dintr-o funcție de execuție; de esența eliberării din funcție și punerii la dispoziție este încetarea îndeplinirii atribuțiilor și stabilirea altora noi de către conducătorul unității unde a fost pus la dispoziție polițistul și nu funcția îndeplinită.

De asemenea, susținerea reclamantului potrivit căreia eliberarea sa din funcție este ilegală (prin raportare la competențele de gestiunea resurselor umane, așa cum sunt stabilite prin nr. 600/2005) este neîntemeiată, întrucât potrivit principiului de drept,cine poate mai mult,poare și mai puțin, Ministrul Administrației și Internelor are competența de a numi și de a elibera din funcție orice polițist. Mai mult, ordinul invocat nu conține dispoziții care să interzică dispunerea unor astfel de măsuri de către ministrul administrației și internelor.

În ceea ce privește cererea de suspendare a efectelor actului administrativ atacat Ordinul nr. S/II/ 4406/19.12.2009, seconstată că nu există împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care să creeze o îndoială serioasă privind legalitatea acestui act administrativ, astfel încât să ne aflăm în prezența unui,caz bine justificat" așa cum îl definește art. 2 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Cererea de suspendare a executării unui act administrativ se poate face numai, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente". Este în afară de orice îndoială că cele două condiții se determină reciproc, logic, nu se poate vorbi despre, iminența pagubei dacă nu este vorba despre,un caz bine justificat ", dacă nu se identifică sub aspectul conținutului.

În motivarea acțiunii, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții, în sensul dat acestora de lege, ci fac doar referire la faptul că dispoziția prin care a fost eliberat din funcția deținută este,ilegală și abuzivă și atrage nulitatea absolută a actului administrativ".

cu caracter de protecție textul art. 14 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a avut în vedere să-l apere în particular împotriva unor pagube care cu greu ar putea fi acoperite, chiar și în condițiile în care actul administrativ ar fi anulat. Față de motivele invocate în susținerea cererii, se constată că nici unul dintre acestea nu este de natură a demonstra caracterul iminent al așa-zisei pagube.

Curtea a încuviințat părților proba cu înscrisuri.

Din probele administrate, Curtea reține că prin Ordinul nr. S/II/4406 din 19.12.2008, reclamantul a fost eliberat din funcția de execuție,pentru grave neglijențe manageriale ce au dus la o tulburare însemnată a bunului mers privind dotarea Poliției Române și au creat un prejudiciu grav de imagine instituției și a fost pus la dispoziția INSPECTORATULUI GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executării unui act administrativ trebuie îndeplinite trei condiții:

- să fie sesizată autoritatea publică emitentă sau autoritatea ierarhic superioară în condițiile art. 7;

- să existe un caz bine justificat;

- să se prevină o pagubă iminentă.

Prima condiție este îndeplinită deoarece reclamantul a solicitat autoritatea publică emitentă în condițiile art. 7 cu revocarea ordinului atacat, prin plângerea înregistrată sub nr. 7296//31.12.2008.

Pentru existența unui caz bine justificat trebuie, potrivit art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, să existe împrejurări de fapt sau de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

În speță, există o îndoială serioasă asupra legalității Ordinului nr. S/II/4406 din 19.12.2008 deoarece:

Potrivit Ordinului nr. S/II/4406 din 19.12.2008, reclamantul a fost eliberat din funcția de execuție,pentru grave neglijențe manageriale ce au dus la o tulburare însemnată a bunului mers privind dotarea Poliției Române și au creat un prejudiciu grav de imagine instituției.

Conform prevederilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul po1ițistului, cu modificările și completările ulterioare,Funcțiile polițiștilor, după natura lor, sunt de execuție și de conducere, iar după nivelul studiilor absolvite sunt funcții din categoria A și funcții din categoria "

Astfel, având în vedere situația raporturilor sale de serviciu, se constată că până la data emiterii Ordinului nr. S/II/4406 din 19.12.2008, funcția pe care eu o ocupa era o funcție de execuție din categoria A și anume ofițer specialist II - consilier juridic.

Ținând cont de aceste prevederi legale, decizia de a fi eliberat din funcția de execuție pentru,grave neglijențe manageriale ce au dus la o tulburare însemnată a bunului mers privind dotarea Poliției Române și au creat un prejudiciu grav de imagine instituției,", creează o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat.

Reclamantul nu ocupat o funcție de conducere în cadrul IGPR și nici nu a avut atribuții manageriale în cadrul vreunui proiect derulat de instituție.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 22 alin. 7 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare,Polițiștii sunt numiți și eliberați în/din funcții potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor, în condițiile legii."

Astfel, potrivit prevederilor OMIRA nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor. cu modificările și completările ulterioare, competența pentru eliberarea din funcția de execuție a ofițerilor de poliție din structura centrală a (cum este cazul reclamantului), revine Inspectorului General al Poliției Române și nicidecum Ministrului Internelor și Reformei Administrative.

Aceste competențe sunt de strictă interpretare. Ministrul Internelor și Reformei Administrative nu poate emite un ordin care este de competența Inspectorului General al Poliției Române, căci în acest caz nu se aplică argumentul,cine poate mai mult, poate și mai puțin".

În al treilea rând, în speță este îndeplinită și condiția pagubei iminente, descrisă de art. 2 alin. 1 lit. ș, deoarece:

- prin întreruperea activității de consilier juridic pentru o perioadă de 6 luni, cât își produce efecte actul atacat, reclamantului i se suprimă șansele de a participa la orice concurs de admitere în magistratură unde se solicită minim 5 ani neîntrerupți în funcția de consilier juridic - art. 33 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

- pe toată perioada în cauză nu mai beneficiază de,condiții speciale" de muncă acordate consilierilor juridici în cadrul Poliției Române, potrivit reglementărilor specifice, cu implicații negative în momentul stabilirii pensiei - art. 23, 24 din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare coroborat cu prevederile nr.HG 1822/2004 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, speciale și alte condiții, specifice pentru polițiști, cu modificările și completările ulterioare cu cele ale art. 2 alin. 4 din Anexa la Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 489/20.01.2005 pentru aprobarea normelor de încadrare a polițiștilor în condiții de muncă deosebite, speciale și alte condiții;

- în contextul solicitării Guvernului României de reducere cu 30% a posturilor de la nivelul aparatului central al, există riscul major ca postul ocupat de reclamant să fie radiat sau redistribuit la eșaloanele inferioare.

Din aceste motive, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite cererea și va dispune suspendarea executării Ordinului nr. S/II/4406 din 19.12.2008 până la pronunțarea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOT Ǎ ǍȘTE:

Admite cererea reclamantului cu domiciliul ales în B,--6, sector 5 în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în B, nr. 1 A, sector 1.

Dispune suspendarea executării Ordinului nr. S/II/4406 din 19.12.2008 până la pronunțarea instanței de fond.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Red. jud. /4 ex./02.06.2009

Președinte:Bîcu Vasile
Judecători:Bîcu Vasile

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 2038/2009. Curtea de Apel Bucuresti