Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 2060/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2060
Ședința publică de la 15 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Iuliana Rîciu
JUDECĂTOR 3: Elena Canțăr
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 08 octombrie 2008, privind recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței nr. 1576 din data de 23 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă DGFP
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 08 octombrie 2008, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțare pentru data de 15 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1576 din 23 iulie 2008, Tribunalul Dolja respins cererea de suspendare executare a deciziei nr.1233 din 07.07.2008, emisă de către DGFP D formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta DGFP
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art.94 alin.1 lit.m din Legea 188/1999 R, raportul de serviciu al funcționarului public se suspendă atunci când s-a dispus trimiterea acestuia în judecată, pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute de art.54 lit.h, respectiv infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face funcționarul respectiv incompatibil cu exercitarea funcției publice.
Prima instanță a avut în vedere că reclamanta fost trimisă în judecată de către Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, prevăzute de art.248/1 Cod penal, raportat la art.248 Cod penal, infracțiune ce se încadrează în ipoteza reglementată de art.94 lit.m din Legea 188/1999 R.
A apreciat prima instanță că în raport de prevederile legale care reglementează suspendarea de drept a raportului de funcție al funcționarului public și de împrejurarea trimiterii în judecată nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.14 din legea 554/2004, respectiv iminența producerii unei pagube ori perturbarea gravă a funcționării unei autorități sau unui serviciu public.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, arătând că greșit instanța de fond a considerat că nu sunt întrunite cerințele art.14 alin.1 din Legea 554/2004 privind paguba iminentă și ale cazului bine justificat, respectiv acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
A precizat recurenta că prin suspendarea din funcție se creează premizele unei pagube iminente, în ceea ce o privește constând în pierderea drepturilor salariale cuvenite ca urmare a raportului de funcție.
A invocat recomandarea nr.16/2003 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei, în sensul că executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
De asemenea, s-a făcut referire la 89/8/13.09.1989, în sensul luării unor măsuri jurisdicționale provizorii, atunci când executarea deciziei administrative poate provoca daune grave particularilor cărora li se aplică.
S-a precizat că, deși a fost suspendată din funcție, fără plata unei remunerații, totuși este în imposibilitate de a presta o activitate profesională, pe toată durata suspendării păstrându-și calitatea de funcționar public, așa încât este incompatibilă cu desfășurarea oricărei alte activități, situație în care nu are posibilitatea să-și asigure existența materială zilnică, atât pentru sine, cât și pentru familia sa.
A invocat în sprijinul motivelor de recurs prezumția de nevinovăție și aplicabilitatea prin similitudine a normelor statutului funcționarului public european, care reglementează dreptul de suspendare a acestui funcționar pe o perioadă limitată și numai în circumstanțe bine definite.
S-a arătat că în situația în care actul de suspendare nu conține limita perioadei de suspendare și nici nu asigură un venit lunar sunt încălcate atât normele dreptului comunitar, cât și ale dreptului convențional.
Curtea, examinând recursul, legislația aplicabilă și situația de fapt dovedită în speță, reține următoarele:
Reclamanta a îndeplinit funcția publică de inspector asistent cls.I tr.2 la Compartimentul Dosare și Programare control, Coordinare și Sinteză a Activității de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului C și prin decizia nr.1233/07.07.2008 a fost suspendată din funcție începând cu data de 8 iulie 2008.
Această măsură a fost luată de instituția angajatoare, întrucât prin adresa nr.32755/04.07.2008, Direcția Națională Anticorupție a comunicat trimiterea în judecată, în stare de libertate a reclamantei pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art.2481Cod penal, raportat la art.248 Cod penal.
Reclamanta s-a adresat unității angajatoare cu cerere, în vederea revocării deciziei de suspendare din funcție (fila 14 dosar fond).
Curtea constată că reclamanta a fost trimisă în judecată, alături de alți funcționari din cadrul DGFP D, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, infracțiuni săvârșite în perioada anilor 2001-2004.
În cauză, se pune în discuție admisibilitatea cererii de suspendare a deciziei de suspendare din funcție a unui funcționar public, suspendare intervenită în baza art.94 raportat la art.54 din legea 188/1999
Instituția suspendării executării actului administrativ este reglementată în cuprinsul art.14 din Legea 554/2004.
Textul menționat prevede trei condiții de admisibilitate a cererii de suspendare a unui act administrativ, respectiv cazul bine justificat, prevenirea unei pagube iminente și sesizarea autorității emitente a actului.
Paguba iminentă este definită legal în cuprinsul art.2 alin.1 lit ș, în sensul prejudiciului material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Cea de-a doua condiție referitoare la cazul bine justificat este de asemenea concretizată de legiuitor în art.2 alin.1 lit.t și se referă la împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Pentru a verifica dacă în cauză se întrunesc cele două condiții enunțate mai sus, Curtea va proceda la analiza prevederilor legale, precum și a dispozițiilor din materia Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Dreptului comunitar, cu incidență în cazul suspendării raportului de funcție al funcționarului public.
Curtea arată că, în temeiul art.94 alin.1 lit.m) din Legea 188/1999 R, raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când s-a dispus trimiterea în judecată a funcționarului public pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art.54 lit.h din aceeași lege.
Art.54 lit.h din Legea 188/1999 R prevede că poate ocupa o funcție publică persoana care nu a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu, sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice.
Din interpretarea acestui text și a prevederilor art.94 lit.m) rezultă că poate constitui cauză de suspendare de drept a raportului de serviciu al funcționarului public situația în care un funcționar public a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției.
Din interpretarea prevederilor art.54 lit.h, Curtea constată că infracțiunea de serviciu sau în legătură cu serviciul poate constitui motiv al suspendării de drept al funcționarului public.
Judecătorul investit cu soluționarea unei cereri de suspendare este obligat prin prevederile art.14 din Legea 554/2004 să examineze, în vederea determinării cazului bine justificat, împrejurările legate de starea de fapt și de drept care pot crea o îndoială serioasă în privința legalității actului.
În raport de situația de fapt, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile cazului bine justificat.
De asemenea, în ce privește paguba iminentă, aceasta este evidentă, fără a se mai pune în discuție dovada ei, deoarece, prin suspendarea raportului de funcție, reclamanta este în situația de a nu mai încasa salariul lunar, așa încât este lipsită de mijloace de subzistență.
Trebuie precizat că și în cazul funcționarilor publici ai comunității europene, regulamentul 96/2004 prevede suspendarea din funcție a funcționarului public, în cazul infracțiunilor de drept comun, numai că în respectarea drepturilor fundamentale ale omului și angajatului, acestora li se asigură un nivel minim de subzistență, situație care lipsește în cazul legislației naționale.
În același timp, actul comunitar citat asigură protecția funcționarului public și prin limitarea în timp a perioadei de suspendare, situație prevăzută de art.24 pct.2 din Regulament.
Astfel, Curtea arată că, în conformitate cu art.94 și următoarele din Legea 161/2003, calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție privată, cu excepția aceleia de cadru didactic și, întrucât pe perioada suspendării raportului de serviciul funcționarul public își păstrează această calitate, în mod firesc respectivul funcționar este lipsit de mijloace de supraviețuire.
În același timp, Curtea mai arată că reclamanta beneficiază de prezumția de nevinovăție, consacrată atât în Constituția României, cât și în art.6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În baza art.11 și 20 din Constituția României, în caz de neconcordanță între dispozițiile din legile interne și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, au prioritate reglementările internaționale.
În speța de față, se constată că legiuitorul român, instituind suspendarea de drept a funcționarului public, în cazul trimiterii în judecată, pentru unicul motiv al trimiterii în judecată fără cercetări disciplinare prealabile, se află în situația de a răsturna prezumția de nevinovăție instituită de art.6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea va da eficiență prevederilor convenționale citate, întrucât România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin legea 30/18 mai 1994, și ca urmare aceasta face parte din ordinea juridică internă a statului român.
Ținând seama de principiul subsidiarității, a garantării drepturilor consacrate în Convenție și de necesitatea înlăturării eventualelor consecințe determinate de încălcări din partea statului, judecătorul național va aplica în mod direct normele prevăzute de art.6 din Convenție privind protecția drepturilor omului, așa încât Curtea consideră că sunt suficiente elemente legate de starea de fapt și de drept, de natură a crea o serioasă îndoială în privința actului administrativ de suspendare.
Curtea are în vedere și 89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii, în conformitate cu care autoritatea jurisdicțională competentă, în speța de față instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
În cauza de față, executarea deciziei administrative de suspendare va provoca daune grave, așa cum s-a explicat în cuprinsul acestei hotărâri funcționarului căruia i se aplică, așa încât Curtea apreciază că se impune luarea de măsuri provizorii, în sensul suspendării executării actului până la pronunțarea asupra legalității acestuia de către instanța competentă să judece fondul litigiului.
În cauză este îndeplinită și cea de-a treia condiție cerută de art.14 din Legea 554/2004, în sensul că reclamanta a formulat plângere prealabilă la autoritatea pârâtă.
Față de considerentele expuse, în baza art.312 Cod pr.civilă, recursul se va admite, se va modifica sentința, în sensul că se va admite cererea de suspendare.
Se va dispune suspendarea executării deciziei nr.1225/07.07.2008, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței nr. 1576 din data de 23 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă DGFP
Modifică sentința, în sensul că admite cererea de suspendare.
Dispune suspendarea executării deciziei nr.1233/07.07/2008, până la pronunțarea instanței de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -
SI/ 4 ex/14.11.2008
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Iuliana Rîciu, Elena Canțăr
