Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 215/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 215/

Ședința publică din 05 Martie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta DGFP M, cu sediul în Tg.-M,--3, jud.M, împotriva sentinței nr.242/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru.

Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința nr.242/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Mureșs -a admis cererea formulată de reclamanta - CENTRAL SRL în contradictoriu cu pârâta DGFP M și în consecință s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr.42/29.02.2008 emisă de pârâtă prin Activitatea de inspecție fiscală pentru suma de 431.588 lei compusă din impozit pe profit și majorări de întârziere aferente până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației formulată de reclamantă și înregistrată la pârâtă sub nr.9935/19.03.2008.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut faptul că prin decizia de impunere nr.42/29.02.2008 emisă de pârâta DGFP M în baza nr.86/5.03.2008 s-au stabilit în sarcina reclamantei - CENTRAL SRL obligații suplimentare de plată în suma de 471.888 lei, cu titlu de impozit pe profit și majorări de întârziere aferente, temeiul de drept fiind contestat de reclamantă iar contestația aflându-se în curs de soluționare la pârâtă. Totodată prima instanță a apreciat faptul că întrucât obligația de plată a fost stabilită în baza unor articole din Codul fiscal și având în vedere cuantumul sporit al acestor obligații, că reclamanta are un punct de vedere diferit și că aceasta prin executare ar fi prejudiciată în mod grav fiindu-i pusă în pericol activitatea, se impunea admiterea cererii de suspendare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DGFP M solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs se susține că reclamanta nu a făcut pe deplin dovada îndeplinirii cerințelor impuse de art.14 din Legea nr.554/2004, nu s-a demonstrat că măsura suspendării ar crea un prejudiciu societății, de altfel reclamanta prin cererea de suspendare formulată a înțeles să contureze doar o situație economică precară și nu să justifice un prejudiciu care ar îndreptăți-o să solicite măsura suspendării actului administrativ. Se contestă de asemenea și cuantumul cauțiunii la care a fost obligată reclamanta, suma de 10.000 lei achitată de către reclamantă nu poate fi apreciată ca o garanție a recuperării sumei imputate prin actul administrativ fiscal, în acest act suma imputată fiind de 431.588 Ron.

Examinând cererea formulată, prin prisma motivelor de recurs și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit art.14 din aceeași lege, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate".

Cazul bine justificat este definit de art.2 alin.1 lit.t din lege, ca fiind "împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".

Paguba iminentă este definită de art.2 alin.1 lit.ș din lege, ca fiind "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".

Or, în cauză, instanța de fond a motivat că reclamanta are un punct de vedere diferit în ceea ce privește aplicarea unor texte de lege la care organele de control au făcut trimitere atunci când au dispus imputarea sumei prevăzută în decizia de impunere, nefiind arătate împrejurările care ar crea o îndoială serioasă asupra legalității actului, nefiind așadar întrunită prima condiție pentru acordarea suspendării.

În ceea ce privește existența celei de-a doua condiții, instanța s-a limitat să afirme că punerea în executare a actului administrativ produce prin ea însăși un grav prejudiciu societății comerciale, ceea ce este greșit din moment ce societatea comercială nu a produs nici o dovadă din care să rezulte natura pagubei, întinderea, consecințele și caracterul ireparabil al acesteia.

Prin urmare, în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.304 pct.9 din același cod, instanța va admite recursul, va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii cererii de suspendare a executării deciziei de impunere.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta DGFP M cu sediul în Tg.-M,--3, jud.M, împotriva sentinței nr.242/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș - Sdecția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.

Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta - CENTRAL SRL,-/A, jud.M, având ca obiect suspendarea executării deciziei de impunere nr.42/29.02.2008 emisă de Autoritatea de inspecție fiscală din cadrul DGFP.

Dispune restituirea cauțiunii în sumă de 10.000 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 05 Martie 2009.

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător,

Judecător,

Grefier,

Red.

Tehn.

2 exemplare

29.04.2009

Jud.fond.

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 215/2009. Curtea de Apel Tg Mures