Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 2361/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2361
Ședința publică de la 12 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ANAF-DGFP D- împotriva sentinței numărul 644 din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - SRL, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic, pentru recurenta pârâtă ANAF-DGFP D- și avocat pentru intimata reclamantă - - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat pentru intimata reclamantă depune o cerere formulată de reclamantă prin care solicită ca instanța să ia act de renunțarea la judecata cererii de suspendare a executării.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă este de acord cu renuntarea la judecata, solicită ca instanța să ia act de renunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea formulată la data de 04.03.2009, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj -Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamanta - - SRL C, în contradictoriu cu pârâta ANAF -DGFP D -Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, a solicitat suspendarea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 52/05.02.2009 și a Deciziei nr. 53/05.02.2009 emise de ANAF -DGFP D - C-Activitatea de Inspecție Fiscală și a raportului de inspecție fiscală nr. 10971/04.02.2009 încheiat la data de 04.02.2009 de reprezentanții DGFP D- C-Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Juridice, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la plângerea formulată împotriva actelor administrative.
In motivare, reclamanta a arătat că în perioada 12.11.2009-30.01.2009, s-a procedat la efectuarea inspecției fiscale privind societatea - - SRL constând în verificarea modului de determinare, înregistrare în evidența contabilă, declarare și virare a obligațiilor către bugetul general consolidat.
In urma efectuării controlului fiscal, a fost încheiat Raportul de inspecție fiscală nr. 10971 din data de 04.02.2009, stabilindu-se obligații de plată cumulate privind TVA, impozit pe profit și majorări de întârziere, majorări.
Prin respectivul raport s-au stabilit obligații de plată suplimentare către bugetul general consolidat, după cum urmează: 1) TVA 01.01.2006-31.12.2008---bază impozabilă suplimentară, și 84.976-impozit supliment accesorii; 2) impozit profit 01.01.2006-31.01.2008-22.050-bază impozabilă suplimentară și 3.528-impozit supliment accesorii; 3) majorări întârziere 25.01.2008-30.01.2008-3.528 -bază impozabilă suplimentară și 1.305-impozit supliment accesorii, fiind un total de 89.809 lei.
In temeiul acestui raport de inspecție fiscală a fost emisă decizia de impunere nr. 52 contestată, prin care s-au stabilit obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală.
Reclamanta a arătat că împotriva acestor acte administrativ fiscale a formulat plângere prealabilă la organul emitent, plângere înregistrată sub nr. 20253/27.02.2009 la AFPC
Consideră că măsurile dispuse de organele de control sunt nelegale, iar organele de control nu au interpretat corect prevederile legale în stabilirea obligațiilor de plată, iar în situația în care se trece la executarea silită a celor două acte administrative, s-ar ajunge la o încetare de plăți a societății, având în vedere că ar avea de plată suma de peste 90.000 lei.
De asemenea, a aratat că sunt în curs de derulare și pe cale de consecință în curs de plată credite de rambursat, iar poprirea conturilor societății ar duce evident la încălcarea graficului de rambursare a creditelor, motiv pentru care banca ar trece la executarea silită împotriva acestora, iar prin înființarea popririi se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material de natură să conducă la imposibilitatea continuării activității. Cazul bine justificat derivă și din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea înaintea definitivării acestei proceduri mai înainte de pronunțarea asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal constituie motiv întemeiat de suspendare.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. 1 Legea 554/2004.
In dovedirea cererii, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar următoarele acte: contestația nr. 20252/27.02.2009, Decizia de impunere nr. 52/05.02.2009, Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. 53/05.02.2009, raport de inspecție Fiscală întocmit la 04.02.2009.
In temeiul art. 215.pr.fiscală, instanța a fixat cauțiune în cuantum de 9000 lei în sarcina reclamantei pentru cererea de suspendare formulată, ce a fost achitată conform recipisei de consemnare depusă la dosar.
La data de 24.03.2009, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării raportului de inspecție fiscală nr. 10971/04.02.2009 și excepția lipsei de interes în promovarea cererii de suspendare a Deciziei nr. 53/05.02.2009, iar cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004 privind existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
S-au mai depus la dosar următoarele înscrisuri: contract de prestări servicii de audit nr. 04/14.03.2009, contract de service nr. 204/01/02/10.03.2009.
La termenul de judecată din data de 24.03.2009 instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării raportului de inspecție fiscală nr. 10971/04.02.2009 și excepția lipsei de interes în promovarea cererii de suspendare a Deciziei nr. 53/05.02.2009, excepții pe care le apreciază întemeiate urmând să fie admise.
Astfel, în ce privește cererea de suspendare a executării Raportului de inspecție fiscală nr. 10971/04.02.2009 având în vedere că, potrivit art. 109 alin. 1 Cod procedură fiscală, raportul de inspecție fiscală se limitează a consemna constatările inspecției fiscale din punct de vedere faptic și legal, fără a cuprinde dispoziții susceptibile de a fi puse în executare, instanța a constatat că o astfel de cerere este inadmisibilă, chiar dacă raportul în discuție stă la baza emiterii deciziei de impunere contestată.
De asemenea, în ce privește Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. 53/05.02.2009, având în vedere că aceasta constată tocmai că, potrivit constatărilor raportului de inspecție fiscală, baza de impunere pentru obligațiile fiscale ale reclamantei nu se modifică, instanța a constatat că reclamanta nu justifică un interes actual și direct pentru suspendarea executării acesteia, așa încât și excepția lipsei de interes a fost admisă.
Prin sentinta nr. 644/24.03.2009, Tribunalul Dolj - Sectia Conflicte de munca si Asigurari Sociale a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării Raportului de inspecție fiscală nr. 10971/04.02.2009 și excepția lipsei de interes în promovarea cererii de suspendare a Deciziei nr. 53/05.02.2009.
A admis în parte cererea formulată de reclamanta - - SRL cu sediul în C,-, jud. D, în contradictoriu cu pârâta ANAF-DGFP D- C, cu sediul în C, str. -, nr. 2, jud. D si a dispus suspendarea exectuarii Deciziei de impunere nr. 52/2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice C până la pronunțarea instanței de fond.
A fost respins cererea privind suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr. 10971/04.02.2009 și a Deciziei nr. 53/05.02.2009.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ fiscal trebuie întrunite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, suspendarea executării actului este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin 1 lit. ș din Legea 554/2004.
Prin caz bine justificat, Legea 554/2004 are în vedere potrivit art. 2 lit. t, existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă este definită de legiuitor ca prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
În cauza de față, instanța a apreciat că ambele condiții prevăzute de dispozițiile legale citate anterior sunt îndeplinite.
Astfel, în ce privește paguba iminentă, instanța a apreciat că prin executarea actului administrativ fiscal emis de C, în raport cu cuantumul ridicat al sumei ce urmează a fi puse în executare - 89.809 lei, valoarea mare a creditelor contractate și cifra de afaceri relativ redusă, reclamanta este expusă unui prejudiciu material previzibil fiind practic în imposibilitate de a-și onora obligațiile financiare menționate în raportul de inspecție fiscală către creditori, cu consecința directă a perturbării grave activității desfășurate.
De asemenea, cât privește cazul bine justificat, având în vedere că obligațiile fiscale reținute în sarcina reclamantei decurg din aprecierea ca nedeductibile, pe criterii de formă, a unor cheltuieli efectuate pentru realizarea unor investiții ce vizează chiar funcționarea unității hoteliere deținute - lucrări de foraj puț pentru alimentare cu apă și achiziționarea de materiale sanitare, fără o analiză detaliată documentelor și explicațiilor prezentate de reclamantă, instanța a apreciat că în privința actului administrativ contestat există o puternică îndoială asupra prezumției de legalitate ce caracterizează actele administrative, împrejurare ce justifică suspendarea executării până la lămurirea tuturor aspectelor cu ocazia soluționării fondului cauzei.
Ca atare, față de cele reținute anterior, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 instanța a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 52/05.02.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice C până la pronunțarea instanței de fond.
A fost respinsă cererea privind suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr. 10971/04.02.2009 și a Deciziei nr. 53/05.02.2009, emise de Administrația Finanțelor Publice
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata ANAF - DGFP D - C, criticand-o pentru aplicarea gresita a legii.
In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat ca suspendarea executarii actelor administrativ-fiscale constituie o situatie de exceptie care intervine cand legea o prevede, dar in limitele si conditiile anume reglementate de aceasta.
Astfel, pentru a se putea dispune suspendarea executarii actelor administrative fiscale, in afara de conditia legala privind plata cautiunii, trebuie indeplinite si conditiile stabilite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv un caz bine justificat si o paguba iminenta, conditii care nu au fost probate in cauza de catre reclamanta.
La randul sau, instanta argumenteaza contradictoriu indeplinirea conditiei privind cazul bine justificat, retinand ca societatea ar avea o valoare a cifrei de afaceri relativ redusa, ca desi posibilitatea de recuperare a creantei de catre stat este reala, prefera sa suspende executarea silita, majorandu-se astfel nejustificat creanta catre bugetul de stat.
In ceea ce priveste paguba iminenta, tribunalul a motivat ca societatea ar fi expusa unui prejudiciu viitor previzibil, deoarece prin executarea actelor administrative se ajunge la blocarea activitatii societatii reclamante, motivare lipsita de temei legal intrucat nu se poate demonstra producerea unui prejudiciu prin simpla insiruire a unor etape parcurse de organele fiscale in incercarea de a recupera prejudiciul produs bugetului de stat.
La data de 12.05.2009 intimata reclamanta a inaintat Curtii de APEL CRAIOVA cerere scrisa prin care a invederat instantei ca intelege sa renunte la judecata cererii de suspendare a executarii ce face obiectul litigiului de fata.
Potrivit art. 246.civ.Cod Penal, renuntarea la judecata poate avea loc in tot cursul judecatii, in fata primei instante sau in fata instantei de apel sau de recurs.
Avand in vedere cererea de renuntare la judecata cererii de suspendare a executarii, Curtea urmeaza a lua act de manifestarea de vointa a reclamantei, expresie a principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil, constatand ca acest act de dispozitie intruneste conditiile de fond si de forma, iar parata recurenta a fost de acord cu aceasta renuntare, potrivit art. 246 alin. 4.civ.
Cod PenalCa atare, in temeiul art. 312 alin. 1.civ.Cod Penal, Curtea urmeaza sa admita recursul si sa modifice sentinta instantei de fond, in sensul ca va lua act de renuntarea reclamantei - - SRL C la judecata cererii de suspendare a executarii actelor administrative.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta ANAF-DGFP D- împotriva sentinței numărul 644 din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - SRL.
Modifică sentința în sensul că se ia act de renunțarea reclamantei - - SRL la judecarea cererii de suspendare a executării actelor administrative.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.-
Ex.2/21.05.2009
Jud.fond
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Teodora Bănescu, Daniela Vijloi
