Anulare act administrativ . Decizia 2360/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2360
Ședința publică de la 12 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva sentinței numărul 346 din 03 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - & SRL TG-J, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă G, lipsind intimata reclamantă - & SRL TG-
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea contestației.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial sub nr-, și ulterior, sub numărul - ca urmare deciziei nr. 1804 din 11 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, reclamanta - & SRL a solicitat instanței anularea deciziei nr. 98/12.12.2007 emisă de G, prin care i-a fost respinsă contestația împotriva deciziei de impunere nr. 339 din 26.06.2006, precum și anularea raportului de inspecție fiscală.
Contestatoarea a arătat că prin raportul de inspecție fiscală nr. 5813/26.06.2007 s-a stabilit că reclamanta datorează bugetului de stat suma de 19.756 lei, în urma acestui raport a fost emisă decizia nr. 339 din 26.06.2007.
A susținut că actele sunt nelegale deoarece societatea a înregistrat cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil în mod corect pe bază de facturi fiscale care au fost emise de furnizori înregistrați în baza de date a MFP, facturile fiind emise de - SRL (factura nr. 850.4513 din 18.11.2002) și - EXPORT SRL H (factura nr. 7.244.773 din 29.12.2002).
Că suma reținută ca fiind datorată bugetului de stat nu a fost înregistrată ca o cheltuială în scopul diminuării venitului și a bazei impozabile, societatea a verificat certificatul de înmatriculare emis de ORC deoarece la acea dată nu exista o bază de date a MFP, iar factura emisă de - SRL avea anexată și o copie a adresei DGFP D din care rezulta când aceasta a devenit plătitoare de TVA.
A mai susținut că organele fiscale au verificat dacă cele două societăți sunt în baza de date a MFP dar numai după ce a fost creată această bază de date, dar nu au verificate dacă erau înregistrate la ORC și că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că răspunderea aparține persoanei vinovate pentru întocmirea în fals a actelor deoarece textul de lege se referă la procurarea și utilizarea de formulate tipizate cu regim special care nu poate fi imputabilă decât celui care procură și folosește astfel de formulare.
S-a depus la dosar copia sentinței penale nr. 2474/2007 a Judecătoriei Tg-J, decizia nr. 98/2007, certificatul de înregistrare al - EXPORT SRL, proces verbal de contravenție, nota de constatare, facturile fiscale și notele de recepție.
DGFP Gaf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii arătând că cele două societăți nu figurează în baza de date MFP, iar facturile care au fost înregistrate de reclamantă în evidența contabilă provin din alte surse, acestea sunt considerate ca fiind fără documente legale de proveniență și nu pot fi înregistrate în contabilitate.
S-a solicitat în data de 07.04.2008 efectuarea unei expertize tehnice de specialitate dar
în data de 21.04.2008 dar reclamanta a revenit asupra acestei cereri.
Drept urmare instanța s-a pronunțat și, prin sentința nr. 1043/5 05 2008 fost admisă
contestația formulată de reclamanta - & SRL și anulată decizia nr. 98/12.12.2007, decizia de impunere nr. 339/20.06.2006 și raportul de inspecție fiscală nr. 58 din 26 06 2006 emise pârâtă.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta DGFP G, iar Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia nr.1804 din 11 septembrie 2008, admis recursul, a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare părțile nu au mai formulat cereri noi astfel că, apreciind asupra probatoriului, s-a constatat de Tribunalul Gorj, prin sentinta nr. 346 din 03.02.2009, că reclamanta a aprovizionat diferite mărfuri de la - SRL și - EXPORT SRL verificând dacă aceste societăți sunt înregistrate la ORC deoarece în anul 2002 nu exista o bază de date a MFP.
Ca urmare a controalelor efectuate, s-a constatat că cele două societăți nu apar în această bază de date, fără a verifica dacă în anul 2002 era constituită o astfel de bază.
Este adevărat că art. 6 din HG 831/1997 interzice procurarea și utilizarea de formulate tipizate altele decât cele prezentate în hotărârea iar operațiunile nu pot fi înregistrate în contabilitate iar bunurile care fac obiectul tranzacțiilor respective sunt considerate fără documente legale de proveniență, astfel că s-a considerat că suma de 19.756 lei este datorată bugetului de stat.
Dar, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că prezentarea certificatului de înmatriculare emis de ORC și dovada că societatea este plătitoare de TVA este suficientă pentru a se constata că societatea furnizoare care a eliberat factura fiscală a procurat și utilizat formularul tipizat conform HG 831/1997, situație în care operațiunile pot fi înregistrate în contabilitate.
De asemenea, s-a statuat că documentele prezentate de furnizor și înregistrate în contabilitate aveau aparența de legalitate în realitate și vinovăția nu aparține reclamantei și aceasta nu poate suporta sancțiunea obligării la plată a unor sume către bugetul de stat, singura răspundere trebuie să aparțină persoanei vinovate de întocmirea în fals a actelor.
În speța de față, reclamanta nu poate fi considerată ca și culpabilă, iar o eventuală vină ar putea să aparțină societăților furnizoare dacă au folosit alte formulare decât cele prevăzute de HG 831/1997, cu atât mai mult cu cât în anul 2002 nu exista o bază de date creată la nivelul instituției centrale.
Față de considerentele mai sus expuse, a fost admisă contestația și anulate deciziile nr. 98/2007, decizia de impunere nr. 339/2006 și raportul de inspecție fiscală nr. 5813/2006.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs DGFP G, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a sutinut, in esenta, ca in urma controlului efectuat de organele fiscale s-a constatat ca reclamanta a inregistrat in contabilitate cheltuieli pe baza de documente care nu sunt considerate documente justificative, intrucat provin din alte surse decat cele ale Ministerului Economiei si Finantelor, astfel ca in mod corect au fost apreciate ca nedeductibile de organele fiscale cheltuielile efectuate cu achizitionarea marfurilor, potrivit art. 9 alin. 7 lit. j din Legea nr. 414/2002 si nu s-a acceptat la deducere TVA inscrisa in facturile respective, conform art. 1 alin.2 lit. b si art. 24 alin.1 lit. a din Legea nr. 345/2002.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate si a probatoriului administrat in cauza, luand in considerare caracterul devolutiv al caii de atac declarate impotriva unei hotarari nesusceptibile de apel, in conditiile art. 304/1, Curtea urmeaza sa retina urmatoarele:
Reclamanta - & SRL este inregistrata la Oficiul Registrului Comertului G sub nr.J-, avand ca obiect principal comertul cu amanuntul in magazine nespecializate cu vanzare predominanta de produse alimentare, bauturi si tutun - cod 5211.
Ca urmare a inspectiei fiscale efectuate de organele de inspectie fiscala din cadrul - G, s-a retinut ca in perioada 01.11.2002 - 31.12.2002 - & SRL Tg.J a inregistrat in evidenta contabila in contul 607-cheltuieli cu marfurile- suma de 27.680 lei, reprezentand contravaloarea marfurilor aprovizionate cu facturile nr. -/18.11.2002 emisa de - SRL C si nr. -/29.12.2002 emisa de - Export SRL
In urma verificarilor intreprinse de organele de inspectie fiscala din cadrul DGFP D si DGFP V, s-a constatat ca - SRL nu figureaza in baza de date, iar factura emisa de societatea din Haf ost emisa de - SRL Rm.V, societatea de pe factura nefiind inregistrata in baza de date a Ministerului Economiei si Finantelor.
A fost intocmit Raportul de inspectie fiscla nr. 5813/26.06.2006, care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 339/26.06.2006, prin care organele de impunere fiscale ale G au stabilit in sarcina - & SRL Tg.J obligatii fiscale suplimentare la bugetul de stat in suma totala de 23.216 lei.
Contestatia formulata de - & SR impotriva Deciziei de impunere nr. 339/26.06.2006, vizand anularea partiala a masurilor dispuse pentru suma de 19.756 lei reprezentand impozit pe profit, TVA si obligatii fiscale accesorii, a fost inregistrata la DGFP G sub nr. 35810/25.08.2006 si respinsa prin Decizia nr. 98/12.12.2007.
Investiti cu solutionarea contestatiei reclamantei impotriva acestei din urma decizii, judecatorii fondului au constatat ca documentele prezentate de furnizor si inregistrate in contabilitate aveau aparenta de legalitate in realitate, astfel ca reclamanta nu poate fi considerata vinovata si nu poate suporta sanctiunea obligarii la plata a unor sume catre bugetul de stat, argumentare bazata pe solutia pronuntata de ICCJ intr-o decizie de speta.
Curtea apreciaza insa ca hotararea pronuntata de tribunal este data cu aplicarea gresita a legii, ceea ce face incident cazul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9.civ.
Cod PenalSub un prim aspect, trebuie precizat ca solutiile pronuntate de ICCJ au caracter obligatoriu doar daca sunt pronuntate in interesul legii, conform art. 329 teza finala civ.Cod Penal, astfel ca rationamentul intantei de fond, raportat la o decizie pronuntata de Inalta C intr-o speta similara este gresit.
In fapt, este de necontestat ca cei doi furnizori - - SRL C si - Export SRL H nu figureaza in baza de date a Ministerului Finantelor Publice (adresa nr. 2694/24.01.2006 transmisa de DGFP D si adresa nr. 51889/02.03.2006 transmisa de DGFP V), inscrisurile prezentate de reclamanta (certificatele de inmatriculare emise de ORC si dovada ca furnizorii sunt platitori de TVA) nefiind de natura sa inlature constatarile organelor de inspectie fiscala.
Pe cale de consecinta, cum facturile au fost emise de furnizori care nu sunt inregistrati in baza de date a Ministerului Finantelor Publice si au fost inregistrate in evidenta contabila a reclamantei, acestea nu au calitatea de documente justificative, in sensul art. 1 alin.2 si art. 6 din HG nr. 831/1997.
Potrivit art.1 alin.2, persoanele fizice si persoanele juridice au obligatia de a utiliza pentru determinarea veniturilor din activitatea de exploatare numai formulare tipizate cu regim special, comune pe economie, iar procurarea si utilizarea de formulare tipizate cu regim special de inseriere si numerotare din alte surse decat cele prevazute de HG nr. 831/1997 sunt interzise (art. 6).
Intrucat legea interzice expres inregistrarea in contabilitate a operatiunilor consemnate in aceste formulare, iar bunurile care fac obiectul tranzactiilor respective sunt considerate ca fiind fara documente legale de provenienta (art. 6 din HG nr. 831/1997), sanctiunea care intervine este aceea a considerarii ca nedeductibile a cheltuielilor efectuate cu achizitionarea marfurilor, conform art. 9 alin.1 lit.j din Legea nr. 414/2002 si a neacceptarii la deducere a TVA inscris in facturile respective, care nu au calitatea de documente justificative, conform art. 1 alin.2 lit.b si art. 24 alin.1 lit.a din Legea nr. 345/2002.
In acest context, in sarcina reclamantei a fost stabilit in mod corect un profit in suma de 27.680 lei, pentru care impozitul datorat este de 6.920 lei, la care s-au calculat majorari de intarziere - 5.645 lei si penalitati de intarziere - 830 lei, precum si TVA in suma de 5.259 lei, la care s-au calculat majorari de intarziere - 861 lei si penalitati de intarziere - 241 lei.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciaza ca recursul formulat de DGFP G este intemeiat si, in temeiul art. 312 alin. 1 cu raportare la art.304 pct.9 civ.Cod Penal, urmeaza a fi admis, va fi modificata sentinta instantei de fond, in sensul respingerii contestatiei formulate de reclamanta - & SRL Tg.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta împotriva sentinței numărul 346 din 03 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge contestația.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2009.
Presedinte, Judecator, Judecator,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.-
Ex.4/24.05.2009
Jud.fond
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Teodora Bănescu, Daniela Vijloi
