Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 238/2009. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 238
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 11 iunie 2009 privind cererea de suspendare formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din data de 11 iunie 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
La data de 21.05.2009 reclamantul în contradictoriu cu Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură B suspendarea Deciziei nr. 731/14.05.2009 emis de acesta.
Se arată că prin decizia menționată s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere cu un termen de preaviz și că a fost respectată condiția prealabilă impusă de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 fiind sesizată autoritatea emitentă cu o plângere prin care s-a solicitat revocarea deciziei susmenționate.
Arată reclamantul că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv, existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În ceea ce privește cazul bine justificat se învederează că decizia fost emisă cu încălcarea dispozițiilor OUG nr. 37/2009 întrucât Centrul Județean al nu constituie un serviciu public deconcentrat al ministerelor sau ale altor organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, conform prevederilor Legii nr. 1/2004 aceste centre județene fiind direct subordonate Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură, părți componente ale unei singure instituții.
S-a mai arătat că decizia este afectată de nelegalitate și ca urmare a faptului că funcția ocupată de reclamant, director executiv la Centrul Județean al, nu este o funcție publică din cele vizate de prev. art. III alin. 1 din OUG 37/2009 cât timp noua funcție de "director coordonator" al unui atare serviciu public ar urma să înlocuiască funcția pretins desființată de ordonanță, funcție reglementată prin prev. art. III alin. 4 și 6 va implica un raport juridic contractual ce urmează a se încheia între directorul coordonator și ministru.
De asemenea, s-a mai susținut că se încalcă și dispozițiile art. 100 din Legea nr. 188/1999 întrucât atribuțiile specifice postului desființat nu se modifică în proporție de peste 50% și nici condițiile referitoare la studii, iar potrivit circularei nr. 38394/29.10.2008 a activitatea de gestionare a fondurilor europene nu reprezintă un serviciu public.
Reclamantul arată că e îndeplinită și condiția prevăzută de art. 2 lit. s din Legea nr. 554/2004, întrucât este lipsit de drepturile salariale ce i se cuvin, ceea ce îi înlătură singurul mijloc prin care-și asigură întreținerea, fiind astfel încălcat dreptul la muncă și dreptul la condiții rezonabile de viață.
S-a mai susținut că eliberarea din funcția de conducere este de natură a afecta grav imaginea și prestigiul profesional, iar respingerea cererii de suspendare ar putea genera grave disfuncționalități în activitatea autorității publice.
La 25.05.2009, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
Se arată că prin Decizia nr. 731/14.05.2009 emisă de directorul executiv al au fost executate prevederile prevăzute imperativ în OUG nr. 37/2009 care prevăd că este nominalizată în lista cuprinzând serviciile publice deconcentrate.
S-a mai susținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se înlătura prezumția de veridicitate și legalitate a actului administrativ.
S-a mai susținut că în aplicarea prevederilor art. 99 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, prin adresa nr. 13665/14.05.2009 a pus la dispoziția reclamantului funcția publică de conducere de Serviciu Măsuri de sprijin - IT.
Examinând actele și lucrările dosarului și legislația aplicabilă, Curtea apreciază cererea reclamantului ca fiind nefondată.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art. 7 din lege, a autorității publice ce a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Instanța constată că, în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv: cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.
Cele două condiții prevăzute de art. 14 respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar instituția suspendării unui act administrativ reprezintă o creație legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cauze apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Cele două condiții prin tonul restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie de natură a argumenta existența "unui caz bine justificat" și a "iminenței producerii pagubei".
Astfel, prin Decizia nr. 731/14.05.2009 emisă de directorul executiv al, funcția publică de conducere de director executiv al Centrului Județean, ocupată de reclamant, se desființează, acestuia încetându-i raporturile de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz.
Decizia a fost întemeiată pe dispozițiile Legilor nr. 188/1999, Legii nr. 1/2004, OUG nr. 37/2009.
Existența unui caz bine justificat ar putea fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenței dreptului întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, nu poate fi prejudiciat fondul litigiului.
Natura măsurii dispuse prin actul a cărei suspendare se solicită nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat, presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei și nu se circumscriu condiției prevăzute de art. 14 alin. 1din Legea nr. 554/2004.
Fără a analiza legalitatea deciziei a cărei suspendare se cere, Curtea apreciază că este nominalizată în lista cuprinzând serviciile publice deconcentrate cărora le sunt aplicabile dispozițiile OUG 37/2009.
Totodată, Curtea constată că paguba iminentă este definită de art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004 drept prejudiciu material viitor, preavizul sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea executării este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în prezenta cauză.
Simplele susțineri din cuprinsul cererii referitoare la paguba creată, constând în lipsirea de drepturile sociale ce i se cuvin ceea ce înlătură singurul mijloc pin care-și asigură întreținerea, nu sunt suficiente și nici concludente pentru a se aprecia că sunt întrunite cerințele legale ce se impun pentru se suspenda executarea unui act administrativ, a cărei prezumție de legalitate nu a fost răsturnată.
Mai precis, nu pot fi primite afirmațiile reclamantului în sensul că eventuala executare a actului administrativ contestat este de natură să-i provoace o pagubă iminentă de ordin material, întrucât prin adresa nr. 13665/14.05.2009 a pus la dispoziția reclamantului funcția publică de conducere de Serviciu Măsuri de sprijin - IT, asigurându-i-se acestuia un salariu aferent noii funcții, ceea ce îi dă posibilitatea să se întrețină.
În consecință, instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, urmând a respinge cererea privind suspendarea actului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 731/14.05.2009 emisă de directorul executiv al formulată Răduce, domiciliat în -,. 15ab,. a,. 20, jud. D, în contradictoriu cu Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, cu sediul în B,-, sector 2.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Iunie 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Tehnored. /4ex/10.07.2009
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie