Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 240/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA Nr. 240
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul - domiciliat în P,-, județul P, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALEprin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, sector 3.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul prezent și asistat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei lipsă fiind pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prezenta acțiune are ca obiect cererea de suspendare executare act administrativ emis de pârâtă, până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile privind anularea aceluiași act, este netimbrată, iar prin serviciul registratură din cadrul instanței pârâta a depus întâmpinare prin intermediul căreia a invocat lipsei de obiect, după care,
Apărătorul reclamantului, avocat depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 12 lei, potrivit chitanței nr. - din 26.11.2009 și timbru judiciar de 0,30 lei.
Având cuvântul pe excepția lipsei de obiect, reprezentantul reclamantului solicită respingerea ei, motivat de faptul că cererea de suspendare Ordinului a formulat- în baza art. 14 din Legea 554/2004 și potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în drepturile sale poate să ceară instanței de judecată suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Admiterea excepției ar duce în mod implicit la constatarea inexistentei ordinului de revocare din funcție, ceea ce este contrar celor susținute prin prezenta acțiune.
Pe fondul cererii același reclamant susține că acțiunea este admisibilă, având în vedere că a făcut dovada faptului că a formulat plângere prealabilă împotriva ordinului atacat, suspendarea ordinului producând efecte temporare până la soluționarea pe fond a cauzei, iar prin prisma interesului, în sensul art. 41 si 109 Cod proc. civ acțiunea este admisibilă. Mai trebuie avut în vedere, susține reclamantul prin reprezentantul său, că nu se discută fondul cauzei ci numai condițiile de admisibilitate ale acțiunii în sensul art. 14 din Legea 554/2004 și anume cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Pe spețe similare practica instanțelor de judecată s-a dovedit constantă în admiterea cererii de suspendare a ordinului atacat.
Pentru considerentele învederate solicită respingerea excepției lipsei de obiect invocată de pârâta și admiterea cererii de suspendare a ordinului 2309/9 octombrie 2009 emis de. Cu plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr-, reclamantul a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, să se dispună suspendarea Ordinului 2309 din 9.10.2009 emis de pârât, prin care i s-a acordat un preaviz de 15 zile, pentru funcția de director coordonator în cadrul Direcției de Agricultură și Dezvoltare Rurală P, suspendarea încetării aplicabilității Ordinului nr.1496 din 28.05.2009 emis de același minister, a aducerii la îndeplinire de către DADR Pa O rdinului nr.2309/9.10.2009 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator în cadrul DADR P, durata contractului de management se întindea pe o perioada de 1 an, începând cu 28 mai 2009 și expirând la 28.05.2010, dar începând cu data de 12.10.2009 i s-a acordat preaviz de 15 zile lucrătoare, urmând ca la expirarea perioadei de preaviz să-și înceteze aplicabilitatea Ordinul nr.1496/2009, susținându-se ca măsurile luate sunt exclusiv politice, fiind încălcate principiile fundamentale în materie de legislație a muncii și cele constituționale.
S-a mai susținut de reclamant că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ, contractul de management încheiat între și nu cuprinde cauze de reziliere, încetarea raporturilor juridice ce decurg din respectiva convenție având loc prin revocarea din funcție a sa, în condițiile în care nu își îndeplinește în mod corespunzător obligațiile prevăzute de lege și de contractul de management, încălcându-se flagrant principiul forței obligatorii a contractului între părți, astfel că asupra prezumției de legalitate a Ordinului nr.2309 din 9.10.2009 există o îndoială puternică, ordinul în cauză poate fi asimilat unei decizii de concediere, care, potrivit art. 74 alin.1 lit.a din Codul muncii, trebuie să fie în formă scrisă și să cuprindă motivele ce determină concedierea, atât cele de fapt, cât și cele de drept, însă actul administrativ nu conține o motivație în fapt suficientă și se încalcă dispozițiile art. 62 alin.2 din Codul muncii.
De asemenea, s-a arătat de reclamant că este îndeplinită și condiția pagubei iminente, întrucât prin încetarea aplicabilității Ordinului nr.1496 din 28.05.2009, prin care a fost numit director coordonator al DADR P, activitatea acestei instituții va fi grav perturbată în lipsă de personal de specialitate, astfel că există riscul să nu mai poată desfășura activitatea în condiții normale.
La data de 26.11.2009, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de obiect pentru primul capăt de cerere, arătându-se că o condiție prealabilă și intrinsecă a admisibilității acestei cereri este existența obiectului, care trebuie să fie determinat sau determinabil, licit și posibil, suspendarea executării unui act administrativ este posibilă numai în ipoteza actelor cu executare succesivă, nu în situația actelor cu executareuno ictu,în cauză, Ordinul nr.2309/2009 a fost executat prin eliberarea din funcție a lui, fiind deci epuizat.
Pe fondul cauzei s-a arătat că, ordinul a cărei suspendare se solicită, întrunește aparențele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă, în baza atribuțiilor sale, simpla contestare a actului administrativ de persoana vizată, nefiind în măsură să constituie prin ea însăși un motiv de îndoială serioasa în privința acestuia, solicitându-se respingerea cererii întrucât nu se probează vreun prejudiciu, iar interesul public are prioritate față de cel privat.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a fost numit director coordonator în cadrul DADR P, începând cu 28.05.2009, prin Ordinul 1496 emis de către pârât, în urma evaluării cunoștințelor și aptitudinilor manageriale, între reclamant și pârât fiind încheiat contractul de management nr.167/28.05.2009, în care sunt menționate drepturile și obligațiile părților contractante, precum și cauzele de încetare a convenției, care a fost încheiată pe o durată de un an.
La data de 9.10.2009, pârâtul emite Ordinul nr.2309 prin care se acordă lui preaviz, începând cu 12.10.2009; art.2 din ordin stabilind că la expirarea perioadei de preaviz încetează aplicabilitatea Ordinului nr. 1496 din 28.05.2009.
Potrivit art. 137.pr.civilă, instanța se pronunță cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, ce fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea pe fond a pricinii, astfel că va analiza excepția lipsei de obiect a cererii privind suspendarea executării Ordinului nr.2309 din 9.10.2009.
Astfel excepția lipsei de obiect privind cererea de suspendare a Ordinului nr.2309 din 9.10.2009, motivată de împrejurarea că acest act administrativ este cu executareuno ictu, și nu cu executare succesivă, actul fiind executat prin eliberarea din funcție a lui, Curtea urmează să o respingă, întrucât art. 14 din Legea contenciosului administrativ, ce reprezintă cadrul legal în baza căruia se poate solicita suspendarea unui act administrativ, nu face distincție între unul cu executare succesivă și unul cu executare dintr-o dată, astfel că o cerere de suspendare poate fi admisibilă, atât în ceea ce privește un act administrativ unilateral, individual sau normativ cu executare succesivă, cât și unul cu executareuno ictu,faptul că reclamantul a fost eliberat din funcție, astfel că ordinul a fost epuizat, neavând nicio relevanță, o astfel de interpretare ar încălca accesul liber la justiție al lui.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că, potrivit art. 14 din Legea contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice ce a emis actul administrativ, sau a celei ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, o cerere de suspendare fiind, deci, admisibilă în situația îndeplinirii cumulative a celor două condiții, respectiv cazul bine justificat, așa cum este definit de art. 2 lit.t din Legea nr. 554/2004 și a pagubei iminente, definită de art. 2 lit.ș din același act normativ.
Posibilitatea suspendării executării actelor administrative unilaterale, individuale sau normative este consacrată și de documente emise de organisme internaționale, în condiții similare, cu reglementarea prevederilor de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, R nr. 89/8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii, prevăzând că instanța acordă suspendare atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există și argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis.
Astfel, Curtea constată că reclamantul a respectat procedura prevăzută de art. 7 din legea contenciosului administrativ, formulând plângere prealabilă împotriva Ordinului 2309/23.10.2009 înregistrată la sub nr. 53607/21.10.2009, solicitând pârâtei să revoce actul administrativ unilateral, iar în cauză există caz bine justificat, întrucât există o îndoială puternică cu privire la legalitatea Ordinului nr.2309 din 9.10.2009, în condițiile în care reclamantul a fost numit director coordonator în baza unui contract de management încheiat pe o perioadă de un an, contract de management ce își încetează aplicabilitatea în urma acordării preavizului de 15 zile lui, deși art. 9 din contractul nr. 167 din 28.05.2009 nu prevede în enumerarea limitativă o astfel de situație pentru încetarea contractului de management.
Împrejurarea susținută de pârâtă, potrivit căreia reclamantul a fost numit director coordonator în baza OUG nr.37/2009, act normativ abrogat prin OUG nr.105/2009, declarat neconstituțional de Curtea Constituțională, astfel că încetarea contractului de management și eliberarea din funcție a lui s-a făcut în mod legal, nu poate fi luată în considerație de către instanță, în condițiile în care această incoerență legislativă nu face decât să creeze o îndoială puternică asupra legalității Ordinului nr.2309 din 9.10.2009.
De asemenea, Curtea constată că este îndeplinită și cea de a doua condiție a pagubei iminente, în condițiile în care a avut ca atribuții organizarea, conducerea și administrarea DADR P, gestionarea patrimoniului, a mijloacelor materiale și bănești ale acestuia, conform Ordinului nr.1496 din 28.05.2009 și contractului de management nr.167 din 28.05.2009, iar prin Ordinul nr.2309 din 9.10.2009, nu s-a dispus preluarea acestor activități de către o persoană de specialitate, astfel că activitatea acestei autorități publice este perturbată, în lipsa unei persoane cu atribuții de conducere.
Față de aceste considerente, Curtea constată că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, cererea reclamantului este întemeiată, urmând să fie admisă și să se suspende executarea Ordinului nr. 2309 din 9.10.2009 emis de pârât, cu consecința suspendării încetării aplicabilității Ordinului nr.1496 din 28.05.2009 și a aducerii la îndeplinire de către DADR a Ordinului 2309/09.10.2009, până la soluționarea irevocabilă a cauzei pe fond.
Urmare a admiterii cererii și căderii în pretenții a pârâtei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274.pr.civilă, Curtea va obliga să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 612,5 lei, ce reprezintă taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu apărător ales.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei de obiect invocată de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
Admite acțiunea formulată de reclamantul - domiciliat în P,-, județul P, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALEprin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, sector 3.
Dispune suspendarea executării Ordinului 2309/9 octombrie 2009 emis de MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, a încetării aplicabilității Ordinului 1496/29.05.2009 emis de același pârât și a aducerii la îndeplinire de către DADR Ordinului 2309/09.10.2009, până la soluționarea irevocabilă a cauzei pe fond.
Obligă pârâta să plătească reclamantului 612,5 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. I/4 ex.14.12.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță
