Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 246/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 24.06.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 246
Ședința publică din 14 iulie 2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și B, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului și consilier juridic ia în reprezentarea pârâtului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului depune la dosar timbrarea, taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei și 0,5 lei timbru judiciar conform procedurii de citare, se constată că s-a depus de către pârât, întâmpinare care se comunică reprezentantului reclamantului, aceasta depune la dosar un set de acte: lucrări investiționale în execuție în unități de învățământ preuniversitar de stat la care Ministerul a alocat fonduri în ultimii ani, listă cu parohiile care dețin imobile retrocedate în care funcționează unități de învățământ, copie Ordin privind eliberarea reclamantului din funcția de Inspector școlar general adjunct la Inspectorul Școlar al Județului T, și precizează că reclamantul a dobândit postul prin concurs până în anul 2010.
Reprezentanta pârâtului solicită să i se comunice un exemplar din actele depuse la dosar.
Reprezentanta reclamantului precizează că actele depuse la dosar parvin de la Inspectoratul Școlar.
Instanța pune în vedere reprezentantei reclamantei să comunice 1 exemplar din actele depuse pentru acest termen la dosar reprezentantei pârâtei.
Reprezentanta reclamantului solicită să fie lăsată cauza la a doua strigare pentru a depune copii a actelor de la dosar în vederea comunicării reprezentantei pârâtului.
Se reia cauza la a doua strigare, reprezentanta reclamantului depune un exemplar din actele aflate la dosar care se comunică reprezentantei pârâtului, aceasta solicitând acordarea unui termen.
Instanța respinge cererea de amânare, față de împrejurarea că înscrisurile comunicate de reclamantă au fost emis de pârât.
Reprezentanta reclamantului solicită suspendarea executării Ordinului nr. 3899/06.05.2009, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ care formează obiectul dosarul nr- aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara și prin care s-a solicitat anularea prezentului ordin.
Să se analizeze legalitatea Ordinului conform nr.OUG 37/2009 care arată că actul atacat nu se bucură de prezumția de legalitate, cu cheltuieli de judecată, depunea plângerea prealabilă.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea cererii de suspendare conform întâmpinării de la dosar, acest ordin se bucură de prezumția legalității și depune practica Curții de Apel CLUJ.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.06.2009 reclamantul a chemat in judecată pe pârâtul Ministerul Educației, cercetării și solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea executării ORDINULUI NR.3899 emis la data de 06.05.2009 privind eliberarea reclamantului din funcția de inspector școlar general adjunct al Inspectoratului Școlar al Jud. T emis de către Ministrul Educației, Cercetării și până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii pe fond în contencios administrativ.
În motivarea acțiunii se arată că reclamantul a deținut calitatea de inspector școlar general adjunct al jud. T, fiind numit prin Ordinul Ministrului învățământului nr. 5461/23.10.2006 și având încheiat un contract de management educațional cu inspectorul școlar general al jud. T în data de 01.11.2006, pe o perioadă de 4 ani, în temeiul disp. art. 24 al. 6 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și a disp. art. 144 din Legea învățământului nr. 84/1995 rep.1. Se arată că prin Ordinul nr. 3899/06.05.2009 emis de Ministrul Educației, Cercetării și s-a dispus încetarea contractului de management educațional începând cu data de 7 mai 2009, cu aceeași dată dispunându-se și eliberarea sa din funcția de inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar al jud.
Se menționează că împotriva Ordinului nr. 3899/06.05.2009 a formulat atât plângere prealabilă cât și acțiune în contencios administrativ, prin care a solicitat anularea sa, acțiune care formează obiectul dos. nr- al Curții de Apel Timișoara.
Se arată că în speță există un "caz bine justificat" rezultând dintr-o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a Ordinului atacat.
Astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație si Justiție în mod constant în practica sa, se reține existența unui caz bine justificat dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Instanța supremă a decis că existența unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existența unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ (fiscal) care este emis pe baza legii și pentru executarea acesteia.
Se menționează că Ordinul atacat este emis atât cu încălcarea legii cât și a prevederilor contractului de management educațional pe care l-a încheiat cu inspectorul școlar general.
Din interpretarea coroborată a art. II al. 2 și a art. II al. 1 din OUG nr. 37/20094 privind unele măsuri de îmbunătățire a administrației nu rezultă că încetarea, în temeiul ordonanței de urgenta art. II al. 1 "contractele de management educațional încheiate în temeiul Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, și aflate în derulare încetează în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."
Art. II al. 2 "numirea inspectorului școlar general, a inspectorului școlar general adjunct și a directorului Casei Corpului Didactic se face prin ordin al ministrului educației, cercetării și inovării. Inspectorul școlar general și directorul Casei Corpului Didactic încheie cu ministrul educației, cercetării și inovării un contract de management educațional pe termen de maximum 4 ani, care cuprinde direcțiile și obiectivele din strategia pe educație, în urgență, a contractelor de management educațional încheiate în temeiul Legii 128/1997 conduce la eliberarea din funcție a titularilor contractelor respective, astfel cum în mod nelegal se dispune prin Ordinul atacat.
Se învederează că din modalitatea de redactare a art. II al OUG 37/2009 care la al. 1 prevede noile condiții în care se încheie contractul de management educațional, respectiv pe o durată de maxim 4 ani cu reevaluarea trimestrială a condițiilor contractuale, iar la al. 2 prevede încetarea contractelor de management educațional aflate în derulare rezultă că legiuitorul a dorit să asigure înlocuirea vechilor contracte de management educațional cu contracte noi, încheiate în temeiul legii modificatoare. Prin prevederile menționate, este garantată stabilitatea în funcție a inspectorilor școlari generali adjuncți pe o perioadă de maxim 4 ani.
Se menționează că în niciun caz, interpretarea care poate fi dată acestor dispoziții legale nu este în sensul că vor fi eliberați din funcție toți cei care au contracte de management educațional în derulare, întrucât o asemenea consecință, de o asemenea gravitate, ar fi trebuit să fie prevăzută în mod expres.
Se arată că eliberarea din funcție, ca și concept juridic, are, în principal, conotația unei sancțiuni care intervine atunci când nu sunt respectate obligațiile prevăzute în contractul de muncă sau în alt contract care dă naștere raportului juridic obligațional dintre angajat și angajator, cum este, în speță, contractul de management educațional.
Ordinul atacat prin care se dispune eliberarea din funcție nu conține nici o motivare referitoare la încălcarea vreunei obligații contractuale, unica situație în care se putea proceda la eliberarea mea din funcție.
Pe de altă parte, se menționează că Legea învățământului nr. 84/1995 rep. și Legea nr. 128/1997 rep. privind Statutul personalului didactic, sunt legi organice speciale, potrivit art. 73 al. 3 lit. n din Constituție. Conform art. 115 al. (4) din Constituția României rep. "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora. "
Se arată că în condițiile în care legiuitorul primar a reglementat deja acest domeniu, Guvernul, prin intervenția sa ulterioară, intră în conflict cu prevederile art. 61 al. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului R si unica autoritate legiuitoare a țării". De altfel, această este și poziția constantă a Curții Constituționale, exprimată prin mai multe Decizii, cum ar fi Decizia nr. 1221 din 12 noiembrie 2008, Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009.
De asemenea, sunt încălcate și prevederile art. 11 din Constituția României, prin faptul că dispozițiile art. II al. 2 din OUG 37/2009 nu corespund exigențelor Convenției Europene a Drepturilor Omului privind accesibilitatea și previzibilitatea normei juridice.
Totodată, sunt încălcate și prevederile art. 115 al. (6) din Constituție, potrivit cărora "ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție".
Se arată că prin prisma aceleiași critici, privind încălcarea dreptului la muncă, este încălcat și art. 20 din Constituție prin raportare la prevederile art. 6 par. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, care recunoaște și garantează dreptul la muncă.
Se menționează că prin emiterea Ordinului atacat, se produce o pagubă iminentă constând în perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice.
Definiția "pagubei iminente" o regăsim în art. 2 lit. ș din Legea nr. 554/2004, și anume "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public", cea de-a doua ipoteză a normei legale fiind incidență în speță.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, acquis-u comunitar, împreună cu principiul proporționalității, a devenit parte a ordinii juridice interne, deși nu are o consacrare normativă, doctrinară sau jurisprudențială din România. în absența unor criterii suficiente pentru analiza completă a instituțiilor juridice române - în speță suspendarea executării actelor administrative individuale - apelarea la principiile consacrate din dreptul european și la regulile jurisprudențiale comunitare reprezintă nu doar o posibilitate, ci o obligație a judecătorului.
Instanța de judecată din România sesizată cu o cerere de suspendare a executării unui act administrativ individual, analizând dacă există un caz bine justificat pentru admiterea cererii, pe lângă cercetarea aparenței de nelegalitate, va trebui să facă și aplicarea principiului proporționalității, prin cântărirea intereselor părților raportat la fiecare rezultat posibil.
Se arată că Jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene este constantă în a statua că pentru a dispune suspendarea executării unui act emis de Comisie trebuie avut în vedere principiul proporționalității. în acest sens, trebuie avut în vedere riscul asociat fiecărui rezultat posibil7. Rațiunea aplicată de CJCE în aprecierea posibilității de suspendare este pe deplin justificată și în analiza noțiunii de "caz bine justificat" despre care face vorbire art.14 din Legea nr.554/2004.
Se învederează că pe rolul activității reclamantului, în calitate de inspector școlar general adjunct, au existat o serie de proiecte demarate în acord cu politica educațională a ministerului educației, care nu sunt continuate de actualii inspectori școlari generali adjuncți.
Se menționează că din punct de vedere al ministerului învățământului, o prelungire a reclamantului în funcția deținută până la pronunțarea unei soluții asupra fondului nu ar avea nici o consecință defavorabilă, întrucât va continua proiectele inițiate, fără a pune astfel în pericol activitatea instituției din care a făcut parte, precum și a organismelor subordonate acesteia (școli, grădinițe etc).
Dimpotrivă, executarea Ordinului are drept rezultat perturbarea gravă a activității unei instituții publice, în speță Inspectoratul școlar al jud. T, care aparține de Ministerul Educației.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
În considerentele întâmpinării se arată că cererea de suspendare a actului administrativ contestat este neîntemeiată întrucât reclamantul nu aduce nicio dovadă cu privire la incidența ipotezei normei juridice la care face referire "perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public". Reclamantul afirmă în mod neîntemeiat că există perturbări la nivelul
Se menționează că prin ordine ale ministrului educației, cercetării și inovării au fost numiți inspectori școlari generali adjuncți care asigură buna desfășurare a activității, instituția nefiind perturbată în niciun fel.
Astfel, activitatea inspectoratului nu este afectată cu nimic și se desfășoară în bune condiții. Prin urmare nu poate fi reținută o pagubă iminentă nici în cadrul inspectoratului școlar, nici în cazul reclamantului, care s-a întors la catedra pe care a avut-o rezervată pe perioada desfășurării funcției de conducere la inspectorat.
Se arată că reclamantul nu este o instituție publică, funcția îndeplinită de o persoană nu poate fi asimilată instituției în sine. Este evident că argumentele invocate nu se subscriu prevederilor legale.
Se învederează că prin ordinul de eliberare din funcție nu se creează o pagubă iminentă inspectoratului școlar județean, conform art.2 alin.l lit. s) din Legea nr.554/2004 și nici reclamantului, care potrivit prevederilor ordinului revine la catedră.
Referitor la cea de-a doua condiție, respectiv cazul bine justificat se arată că Ordinul nr. 3899/06.05.2009 privind eliberarea domnului profesor din funcția de inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar Județean T, a fost emis de ministrul educației în conformitate cu prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare și în vederea punerii în executare a Ordonanței de Urgență nr.37/2009, conform atribuțiilor și competențelor acestuia.
Se învederează că reclamantul ignoră dreptul puterii executive, Guvern, de a emite ordonanțe de urgență, principala critică formulată împotriva ordinului de eliberare din funcție fiind faptul că acest ordin a fost emis în temeiul Ordonanței de Urgență nr.37/22.04.2009.
Se arată că Constituția României, republicată reglementează dreptul Guvernului de a adopta hotărâri și ordonanțe. În legea supremă se statuează la art. 115(4) faptul că Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.
Se învederează că nr.OUG 37/2009 reglementează descentralizarea competențelor care privesc gestiunea resurselor umane din administrația publică și la emiterea acesteia s-au avut în vedere adoptarea unor măsuri imediate care produc consecințe în ceea ce privește măsurile de optimizare, flexibilizare și îmbunătățire a activității serviciilor publice deconcentrate din cadrul ministerelor și al celorlalte organe ale administrației publice centrale. Se precizează că necesitatea urgentării luării acestor măsuri au răspuns nevoii actuale a Planului de măsuri anti-criză, prin aceea că determină o eficientizare și o restructurare a cheltuielilor publice în vederea minimizării diverselor costuri.
În drept au fost invocate următoarele dispoziții legale, și anume:Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, nr.OUG 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a administrației publice centrale, Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată următoarele:
Reclamantul a deținut funcția de inspector școlar general adjunct al Jud. T, fiind numit prin ordinul Ministrului Învățământului nr.5461/23.10.2006 și a încheiat un contract de management educațional cu inspectorul școlar general al Jud. T in data de 01.11.2006 pe o perioada de 4 ani.
Prin Ordinul nr.3899 emis la data de 06.05.2009 reclamantul a fost eliberat din funcția de inspector școlar general adjunct al Inspectoratului Școlar al Jud.
Împotriva acestui ordin reclamantul a formulat plângere prealabila cat si acțiune in contencios administrativ având ca obiect anularea ordinului menționat.
După cum se cunoaște, actul administrativ se bucura de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu. Așadar, neexecutarea lui ar fi contrara unei bune ordini juridice, intr-un stat de drept si o democrație constituționala. In consecința, suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridica de întrerupere vremelnica a efectelor acestuia apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu. Legiuitorul, prin art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004 a instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată de reclamant pentru motivele prevăzute la art. 14 și prin cererea adresată instanței pentru anularea actului atacat.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv un caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente sau a unui prejudiciu material viitor. Totodată se impune îndeplinirea condiției de formulare de către reclamanta a plângerii prealabile, conform prev. art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul critică măsura luată prin ordinul mai sus menționat învederând cu eliberarea sa din funcție, ca și sancțiune, poate fi dispusă în temeiul cap IX lit. b si c din contractul de management doar în cazul în care și-ar neîndeplini din culpa sau cu rea intenție a obligațiilor asumate sau daca, în urma evaluării anuale, managerul educațional a obținut calificativul nesatisfăcător conform fisei de evaluare obiectiva.
Curtea constată că temeiul de drept al ordinului atacat este OUG nr.37/2009 care în art. II al. 1 prevede "contractele de management educațional încheiate în temeiul Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, și aflate în derulare încetează în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."
Art. II al. 2 statuează că "numirea inspectorului școlar general, a inspectorului școlar general adjunct și a directorului Casei Corpului Didactic se face prin ordin al ministrului educației, cercetării și inovării. Inspectorul școlar general și directorul Casei Corpului Didactic încheie cu ministrul educației, cercetării și inovării un contract de management educațional pe termen de maximum 4 ani, care cuprinde direcțiile și obiectivele din strategia pe educație".
Curtea constată că reclamantul a respectat procedura prealabilă prevăzută de art 7 din Legea nr.554/2004, care însă nu a avut ca efect revocarea ordinului atacat.
Pentru a analiza dacă suspendarea solicitată este întemeiată sau nu vom analiza in continuare condițiile impuse de art. 14 din Legea nr.554/2004 pentru a interveni suspendarea unui act administrativ.
În ceea ce privește prima condiție impusă de legiuitor, și anume cazul bine justificat, aceasta este definită ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt și de drept, care e de natura să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Definiția legală a sintagmei de "pagubă iminentă" este dată de art. 2 din Legea nr. 554/2004 în sensul că ea reprezintă un prejudiciu material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz perturbarea gravă a funcționarii unei autorități publice sau unui serviciu public.
În cuprinsul cererii de suspendare a executării ordinului reclamantul a invocat o serie de neregularități cu privire la temeiul de drept al emiterii ordinului, inclusiv a menționat nemotivarea măsurii de eliberare din funcție în nici un fel. Se arată că eliberarea din funcție, ca și concept juridic, are, în principal, conotația unei sancțiuni care intervine atunci când nu sunt respectate obligațiile prevăzute în contractul de muncă sau în alt contract care dă naștere raportului juridic obligațional dintre angajat și angajator, cum este, în speță, contractul de management educațional.
Ordinul atacat prin care se dispune eliberarea din funcție nu cuprinde nici una dintre situațiile menționate în contractul de management educațional, și anume încălcarea vreunei obligații contractuale, unica situație în care se putea proceda la eliberarea reclamantului din funcție.
Totodată, reclamantul invocă nelegalități în raport cu actul normativ care a stat la baza adoptării ordinului atacat.
Acestea creează suficiente îndoieli în legătura cu legalitatea întocmirii actului atacat.
Curtea constată că și a doua condiție prev. de art. 14 alin. 1 in vederea discutării cererii de suspendare a executării actului administrativ este îndeplinită.
Astfel, în contextul în care reclamantul a deținut funcția de inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar al jud. T, în temeiul unui contract de management educațional pe o perioadă de 4 ani, a impus o serie de reguli interne în scopul funcționării optime a componentelor compartimentului pe care l-am coordonat (management și evaluare instituțională). Odată cu eliberarea din funcție a reclamantului, aceste reguli interne, menite să asigure buna funcționare a compartimentului nu mai sunt respectate, situație care cauzează perturbarea activității Inspectoratului Școlar.
În aprecierea îndeplinirii condițiilor menționate de art. 14 raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004 Curtea va lua in considerare și prevederile din recomandarea nr. R(89)8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul CE.Acest act juridic emis la nivel european a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a recunoaște, totuși eficacitatea necesară acțiunii administrative. De asemenea, recomandarea a apreciat că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natura a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus, s-a arătat în același act european că executarea imediata si integrala a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, in anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil si pe care echitatea îl impune ca fiind de evitata in măsura posibilului.
Avanu-se in vedere ca România este membra a CE, judecătorul R trebuie sa seama de conținutul acestei Recomandări. In acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație si Justiție -secția de contencios administrativ si fiscal in decizia nr. 4434 din 07.12.2006.
Pe de altă parte, eliberarea din funcție a reclamantului intervenită înainte de expirarea duratei de 4 ani pentru care a fost încheiat contractul de management educațional și fără acordarea vreunui preaviz, este de natură a încălca și principiul protecției așteptărilor legitime, în condițiile în care, în considerarea duratei mandatului de 4 ani, reclamantul și-a stabilit o strategie de lucru, în acord cu prevederile contractului de management și ale fișei postului.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, Curtea constată că în speță sunt îndeplinite condițiile legale pentru a interveni suspendării actului administrativ atacat.
În consecință, va admite cererea formulată și va dispune suspendarea executării actului administrativ contestat până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Curtea va obliga pârâul la plata către reclamant a sumei de 4,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. Față de solicitarea reprezentantei reclamantului de acordare a onorariului avocațial, Curtea constată că la dosarul cauzei nu exista nici un înscris din care să rezulte că reclamantul a efectuat astfel de cheltuieli cu ocazia litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite cererea formulată de reclamantul, cu domiciliul in T, str. - - Șaguna - 2,. B.11, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, cercetării și, cu sediul în B,General, nr.28-30 sector 1 și in consecință:
Suspendă executarea ORDINULUI NR.3899 emis la data de 06.05.2009 privind eliberarea reclamantului din funcția de inspector școlar general adjunct al Inspectoratului Școlar al Jud. T emis de către Ministrul Educației, Cercetării și până la pronunțarea instanței de fond.
Executorie de drept.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 4,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.07.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. /20.07.2009
Tehnodact /24.07.2009/4 ex.
Se comunică:
- reclamant - T, str. - - Șaguna - 2,. B.11.
- pârât Ministerul Educației, cercetării și, cu sediul în B,General, nr.28-30 sector 1
com. 2 ex.
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
