Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 248/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.248/CA/2008 -
Ședința publică din 22 august 2008
PREȘEDINTE: Savina Băltărete președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ovidiu Blaga
JUDECĂTOR 3: Simona Marinescu
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului, în contencios administrativ, declarat de pârâtul cu domiciliul procesual ales în B M, Str.-, nr.3. Județ M, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în S M, Str.-, nr.14, Județ S M și cu intimatul pârâtMunicipiul SMr eprezentat prin Primarcu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, Județ S M, împotriva încheierii nr.234 din 5.06.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiectsuspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentului pârât - lipsă, avocat G în baza împuternicirii avocațiale nr.200 din 9.06.2008 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Maramureș - Cabinet Individual și reprezentantul intimatului reclamant - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.113 din 14.08.2008 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Satu Mare, lipsă fiind intimatul pârât Municipiul S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 5 lei achitată prin chitanțele nr.-/29.07.2008 și -/17.06.2008 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei asupra recursului a avut loc la data de 21 august 2008, când părțile prezente au pus concluzii menționate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, și când s-a amânat pronunțarea hotărârii asupra cauzei pentru data de 22 august 2008, dată la care s-a și pronunțat.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.234 din 5.06.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Mare, în temeiul art.15 din Legea nr.554/2004 raportat la art.12 alin.2 din Legea nr.50/1991, a admis în parte cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Municipiul SMp rin Primarul Municipiului S M și a pârâtului, în sensul că, a dispus suspendarea executării Autorizației de construire nr.427/04.07.2007 emisă de pârât până la soluționarea pe fond a cauzei.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată pe cale principală, reclamantul a solicitat constatarea nulității Autorizației de construire nr.427/04.07.2007 emisă în favoarea pârâtului pentru construirea unui imobil de locuit cu 11 apartamente situat în S M,- pe terenul înscris în cf nr.15417 S M, nr. top 2216, 2217.
Printre motivele de nulitate ale autorizației de construire, s-a invocat încălcarea dispozițiilor art.65 din Legea nr.350/2001, cele ale art.2, 7 din Legea nr.50/1991 și o serie de neregularități privind forma actului administrativ.
Potrivit art.15, raportat la art.14 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, instanța poate dispune suspendarea executării unui act administrativ în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, iar potrivit art.12 alin.2 din Legea nr.50/1991, odată cu cerea de anulare a unei autorizații de construire, se poate cere suspendarea executării acesteia, până la soluționarea pe fond a cauzei.
Având în vedere motivele de fapt invocate de reclamant pentru justificarea măsurii de suspendare a executării autorizației de construire contestate, dispozițiile imperative ale art.15 alin.2 din Legea nr.554/2004, privind soluționarea cererilor de suspendare a executării actelor administrative cu procedura de urgență și cu citarea părților, dispozițiile art.29 din legea contenciosului administrativ, instanța a apreciat că față de necesitatea luării de urgență a măsurii solicitate, sunt inaplicabile dispozițiile art.156 Cod procedură civilă privind amânarea soluționării cererii de suspendare pentru lipsă de apărare temeinic justificată. Cu toate că cererii de amânare a capătului de cerere incidental nu i s-a dat curs, instanța a amânat pronunțarea asupra acestuia, pentru a da posibilitatea pârâților de a formula concluzii scrise.
Astfel, din motivele de nulitate invocate de către reclamant, fără a se prejudicia fondul cauzei, s-a constatat existența unor indicii de nelegalitate a actului administrativ contestat, iar din susținerea reclamantului potrivit căreia, executantul a depășit linia de hotar dintre cele două proprietăți, rezultau argumente suficiente pentru ca instanța să poată trage concluzia privind existența unui caz bine justificat pentru suspendarea executării actului administrativ contestat.
De asemenea, în speță a fost îndeplinită și condiția privind prevenirea unei pagube iminente, pagubă care, în măsura în care se constată nulitatea autorizației de construire, se continuă executarea construcției pe o parte din terenul reclamantului, este evidentă putând fi chiar cuantificată prin contravaloarea terenului reclamantului ocupat de construcție și pierderea corespunzătoare a valorii de circulație a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen și legal timbrat pârâtul, solicitând admiterea acestei căi de atac, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în principal și în subsidiar modificarea hotărârii și respingerea cererii de suspendare provizorie a autorizației de construcție nr.472/4.07.2007.
În motivare recurentul arată că la termenul de judecată din data de 4.06.2008 a formulat o cerere de amânare pentru pregătirea apărării, în temeiul disp.art.156 Cod procedură civilă, însă prima instanță nu a pus în discuția părților această cerere și a soluționat cererea de suspendare fără a respecta principiul contradictorialității iar termenul din 4.06.2008 nu îndeplinea condițiile primei zile de înfățișare.
Se mai arată că, conf.disp.art.14 și 15 din Legea 554/2004, suspendarea actului administrativ poate fi dispusă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe un caz bine justificat în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate a actului administrativ, de natură a învinge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și să se dovedească iminența producerii în dauna persoanei vătămate a unui prejudiciu viitor și previzibil. Îndeplinirea acestor condiții nu a fost dovedită de către reclamant, care invocă doar aspecte de ordin general și nereale precum " construcția îmi afectează proprietatea", "edificiul prejudiciază grav interesele locuitorilor din zona, nu se asigură spații de joacă pentru copii, etc. ".
În drept se invocă disp.art.14 și 15 din Legea 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâtul Primăria municipiului S M, se solicită admiterea recursului formulat de către pârâtul și respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ, deoarece cazul bine justificat și paguba iminentă trebuie să fie indicate corect, nu afirmații prin preluarea textelor de lege.
Prin întâmpinarea formulată de către reclamantul se solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală. Intimatul reclamant arată că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate. Astfel, cu privire la încălcarea dreptului la apărare se arată că pârâtului i s-a acordat dreptul de a-și formula concluzii scrise, prin amânarea pronunțării asupra cererii de suspendare, de pe data de 4.06.2008 pe data de 5.06.2008 și oricum nu se impunea amânarea judecății cauzei întrucât procedura reglementată de art.15 alin.1 din Legea 554/2004 are caracter de urgență. Referitor la condițiile cerute de lege pentru admiterea cererii intimatul reclamant arată că sunt îndeplinite aceste condiții. Astfel, paguba constă în lezarea dreptului de proprietate al intimatului, proprietatea acestuia fiind situată lângă proprietatea recurentului, acesta din urmă edificând fundația construcției și pe o porțiune din proprietatea intimatului, s-a depășit regimul de înălțime din zonă, respectiv. Totodată prin constatările Inspectoratului Județean în Construcții S s-au evidențiat unele nereguli și încălcări ale legii în procedura autorizării construcției și la construcția care se execută, ceea ce creează o puternică îndoială în privința legalității actului administrativ.
Examinând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în temeiul disp.art.3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul declarat este nefondat.
Motivele invocate de către recurent sunt neîntemeiate.
Astfel, cererea de amânare pentru pregătirea apărării formulată de recurentul pârât în scris pentru termenul de judecată din data de 4.06.2008 a fost pusă în discuția părților la acel termen, iar părțile prezente, respectiv reclamantul prin reprezentant legal și-a expus părerea cu privire la acea cerere.
Conform disp.art.156 alin.1 Cod procedură civilă instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. Din aceste dispoziții se desprinde concluzia că instanța nu este obligată să admită cererea pentru lipsă de apărare. Judecătorul poate să aprecieze în raport de natura litigiului, complexitatea lui și temeinicia motivelor invocate de parte în cererea de amânare și să respingă cererea dacă nu este întemeiată.
În speță prima instanță a apreciat în mod corect că cererea de amânare formulată de pârâtul este neîntemeiată, în condițiile în care obiectul cauzei îl constituia suspendarea executării unui act administrativ iar disp.art.14 alin.2 din Legea 554/2004 prevăd că, cererea de suspendare se soluționează de urgență și cu precădere.
Astfel, prima instanță a procedat în mod legal prin respingerea cererii de amânare și prin soluționarea cererii de suspendare la termenul din 4.06.2008, cu atât mai mult cu cât prin amânarea pronunțării asupra cererii de pe data de 4.06.2008 pe data de 5.06.2008 a dat posibilitatea pârâtului să formuleze concluzii scrise. Nu a fost încălcat astfel principiul contradictorialității.
Referitor la faptul că termenul din 4.06.2008 nu îndeplinea condițiile primei zile de înfățișare, se constată că, conform disp.art.134 Cod procedură civilă este socotită ca primă zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii. A putea pune concluzii nu înseamnă a se pune efectiv concluzii, ci a avea posibilitatea să se pună concluzii, situație în care cerințele disp.art.134 Cod procedură civilă sunt îndeplinite chiar dacă partea lipsește, dar a fost legal citată cu copie de pe cererea formulată de reclamant și chiar dacă nu i s-a încuviințat amânarea pentru lipsă de apărare.
În ceea ce privește neîndeplinirea condițiilor prev.de art.14 din Legea 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare, condiții aplicabile și în situația prev.de disp.art.15 din aceeași lege instanța de recurs constată că și acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Astfel, din adresa SM( fila 15 dosar recurs) rezultă că s-au făcut verificări la locul unde se ridică construcția pentru care s-a emis autorizația a cărei executare se solicită a fi suspendată, respectiv pe str.- nr.12, precum și la Primăria mun. S și s-a constatat că autorizația de construcție nr.472/4.07.2007 nu a avut la bază un plan urbanistic zonal sau de detaliu, aprobat conform Legii 350/2001 și HG 525/1996, certificatul de urbanism care a stat la baza emiterii autorizației nu conține date suficiente cu privire la regimul tehnic al construcției, conform prev.art.31 pct.3 din Legea 350/2001, documentația conținea un plan de situație incomplet, fără distanțele raportate la limitele de proprietate și gabaritul clădirii, proiectul autorizat nu respectă cerințele obligatorii din Regulamentul general de urbanism privitor la retragerea față aliniament, regimul maxim de înălțime raportat la construcțiile învecinate, procentul maxim de ocupare a terenului.
Prin urmare, așa cum s-a constatat și de către Inspectoratul Județean în Construcții S M nu au fost respectate prevederile legale la emiterea certificatului de urbanism nr.12/16.01.2007 și autorizației de construcție nr.427/4.07.2007, situație în care este îndeplinită condiția unui caz bine justificat pentru admiterea cererii de suspendare.
Totodată prin executarea autorizației de construcție cu privire la legalitatea căreia există o îndoială serioasă, s-ar crea și un prejudiciu iminent în sarcina intimatului reclamant, a cărui proprietate se învecinează cu proprietatea pârâtului cu atât mai mult cu cât în documentația nu sunt prevăzute date cu privire la distanțele raportate la limitele de proprietate și gabaritul clădirii, nu există un studiu de însorire, astfel că proprietatea intimatului reclamant ar putea fi serios afectată.
Pentru aceste considerente instanța de recurs constată că motivele de recurs invocate de recurentul pârât sunt neîntemeiate și în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă va fio respins ca nefondat recursul.
În baza art.274 Cod procedură civilă va fi obligat recurentul pârât să plătească părții intimate suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurentul pârât cu domiciliul procesual ales în B M, Str.-, nr.3. Județ M, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în S M, Str.-, nr.14, Județ S M și cu intimatul pârât Municipiul SMr eprezentat prin Primar cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, Județ S M, împotriva încheierii nr.234 din 5.06.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.08.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 2.09.2008
Jud. fond
Dact.
2 exemplare/ 5 septembrie 2008
Președinte:Savina BăltăreteJudecători:Savina Băltărete, Ovidiu Blaga, Simona Marinescu
