Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 250/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.250/CA/2009 -
Ședința publică din 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Filimon Marcela- - - judecător
- - -JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - - judecător
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal, formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Scu sediul în S M, Romană, nr.3-5, jud. S M în contradictoriu cu intimata reclamantăSC""SAcu sediul în S M,-, jud. SMî mpotriva sentinței nr.534/CA din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect -suspendare executare act administrativ -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, intimata reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, de asemenea, scutită de plata taxelor de timbru, cauza este la primul termen în recurs, după suspendare în temeiul art.242 pct.2 Cod procedură civilă, precum și faptul că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Instanța, lasă cauza la a doua strigare, când de asemenea nu se prezintă nici o parte a litigiului și văzând că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.534/CA din 11 decembrie 2008, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea reclamantei SC SA S M cu sediul în S M- jud.S M împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, Romană nr.3-5 jud.S M și-n consecință, a dispus suspendarea executării Raportului de inspecție fiscală nr.84573/29.10.2008 și a Deciziei de nr.733/29.10.2008 emise de pârâtă până la pronunțarea instanței pe fond, obligând pârâta să plătească reclamantei 4,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, raportat la prevederile art.14 din Legea nr.554/2004, că pentru suspendarea unui act administrativ, este necesar a fi întrunite cumulativ două condiții: cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Argumentele reclamantei susțin existența celor două condiții, întrucât invocarea nelegalității actului constituie un caz bine justificat, iar punerea în executare a actului creează disfuncționalități în desfășurarea activității societății reclamantei și a derulării contractelor cu partenerii săi contractuali, prin neachitarea la scadență a sumelor datorate impunându-se plata unor penalităților de întârziere, cu repercursiuni prejudiciabile în patrimoniul societății.
Văzând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2008, instanța a admis acțiunea conform prezentului dispozitiv.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal, respectiv decizia de impunere nr.733/29.10.2008, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite prin raportul de inspecție fiscală nr.84573/29.10.2008.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că motivele invocate de petentă și actele depuse în probațiune, nu sunt de natură să justifice suspendarea actului administrativ atacat, nefiind întrunite cumulativ cele două condiții impuse de art.14 din Legea nr.554/2004: cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Astfel, arată că, prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu. Este cunoscut faptul că, actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu, neexecutarea lui fiind contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept și o democrație constituțională.
Suspendarea actului administrativ ca operație juridică de întrerupere a efectului acestuia, arată recurenta, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu - executio ex officio.
Potrivit prevederilor art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării actelor administrativ fiscale trebuie să fie bine justificată, și să aibă ca scop prevenirea unei pagube iminente. Actele depuse la dosarul cauzei și motivele invocate de reclamantă, arată recurenta, sunt insuficiente și nu justifică suspendarea executării actului administrativ fiscal. Mai mult, motivele invocate de reclamantă vizează în fapt, fondul cauzei, respectiv nelegalitatea deciziei.
Arată recurenta că, din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că s-ar fi pus în executare măsurile stabilite prin decizia de impunere nr.733/29.10.2008, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite prin raportul de inspecție fiscală nr.84573/29.10.2008, și anume că s-ar fi emis acte de executare silită împotriva contestatoarei.
Condiția pagubei iminente nu este întrunită, deoarece măsurile de executare silită nu au fost demarate de către organele competente împotriva contestatoarei cu privire la sumele stabilite în decizia atacată.
Subliniază faptul că, cu ocazia controlului efectuat la societate, la solicitarea organelor de inspecție fiscală a Raportului de evaluare în baza căruia comisia tehnică a SC "" SA a stabilit surata de timp în care se va amortiza valoarea mijloacelor fixe, așa cum rezultă și din nota explicativă dată de administratorul societății, acel raport nu a fost găsit.
Din probele administrate în cauză, nu rezultă îndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute imperativ de prevederile legale: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube prin executarea actului administrativ, în privința căruia s-a cerut anularea.
Concluzionează că, împotriva reclamantei, organele de executare competente, nu au demarat procedurile de executare silită pentru încasarea sumei cuprinsă în decizia de impunere nr.733/29.10.2008, astfel că nu se poate constata existența unor indicii de producere în patrimoniul acesteia a unei pagube iminente.
Deși legal citată, intimata SC "" SA S M nu s-a prezentat în instanță.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7, a autorității publice care au emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond ".
Cazul bine justificatimplică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, iarpaguba iminentăconstă, potrivit art.2 lit.b din Legea nr.554/2004 într-un prejudiciu viitor, dar previzibil în evidența sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice.
În speță, contrar poziției exprimate de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, instanța de fond a reținut corect îndeplinirea cerințelor art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, referitoare la cazul bine justificat și la paguba iminentă, în condițiile în care reclamanta susține că a calculat corect taxele și impozitele datorate la bugetul de stat, contestând decizia de impunere nr.733/29.10.2008 ca fiind emisă cu nerespectarea prevederilor art.1 și a pct.151 - 153 din nr.HG2139/2004 pentru aprobarea privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, referitoare la raportul de evaluare a spațiilor comerciale și respectiv la perioada de amortizare pentru construcții cu destinația depozit de marfă, ceea ce implică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ respectiv.
De asemenea, societatea reclamantă contestă modul de calcul a amortizării mijlocului auto și având în vedere și valoarea obligațiilor de plată stabilite în sarcina reclamantei, prejudiciul suferit de societate ar fi evident, neputând fi remediat într-un interval scurt de timp, iar activitatea reclamantei ar fi perturbată grav.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art.14 din Legea nr.554/2004, recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, va fi respins ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S Mîmpotriva sentinței nr.534/CA din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud.
În concept, 28.04.2009
Jud. fond
Tehnoredact.-/
28.04.2009 / 2 ex.
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
