Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 254/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 254/CA/2010
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B împotriva sentinței nr. 528/CA/2.11.2009 pronunțată de secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță mandatarul intimatei reclamantă, avocat, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din data de 27.01.2010.
Mandatarul intimatei reclamantă depune la dosar împuternicirea avocațială, dovada înregistrării acțiunii în contencios administrativ - nr- și concluzii scrise.
Declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatarul intimatei reclamantă solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Sibiu ca fiind temeinică și legală.
Învederează instanței că cererea de suspendare a executării deciziei de regularizare a obligațiilor fiscale suplimentare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 215 din OG nr. 92/2003 și art. 14 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora suspendarea unui act administrativ se dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ trei condiții, respectiv: plata unei cauțiuni, un caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În ceea ce privește cazul bine justificat acesta există, instanța de fond reținând corect existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate a actului atacat.
Arată că potrivit dispozițiilor art. 27 pct. 2 și 4 din nr.OG 51/1997 plata datoriei vamale calculată la valoare reziduală a bunului revine utilizatorului contractului de leasing și nu proprietarului, adică societății de leasing.
Arată că beneficiara contractului de leasing a fost în imposibilitate de a mai plăti redevența, motiv pentru care intimata reclamantă a fost de acord să concesioneze dreptul unui terț, însă acesta a fost de rea-credință, a falsificat cartea de identitate a autovehiculului pe care l-a înstrăinat, următorul posesor înmatriculându-l pe numele său.
Învederează instanței că s-a emis o adresă la Serviciul Fraude, care a răspuns că autovehiculul a fost înmatriculat definitiv în circulație, or aceasta se putea face numai dacă erau achitate taxele vamale.
În ceea ce privește paguba iminentă, mandatarul intimatei arată că a depus la dosar mai multe înscrisuri care fac dovada creditelor contractate de intimata reclamantă și care sunt scadente la diferite termene, ori dacă redevențele încasate de la clienți ar fi blocate de către recurenta pârâtă, intimata reclamantă s-ar găsi în situația de a nu mai putea achita ratele la diferitele bănci, urmând ca și acestea să înceapă executarea silită împotriva sa.
Mai mult decât atât, precizează faptul că reclamanta a achitat o cauțiune de 140.000 lei, iar dacă pârâta ar dovedi că a încercat vreun prejudiciu, aceasta s-ar putea îndestula din respectiva cauțiune.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Reclamanta Leasing a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Sibiu, să se dispună suspendarea punerii în executare a deciziei nr. 8099/2009 privind creanțe vamale suplimentare, până la data la care se va pronunța instanța de fond.
În motivarea cererii se arată că a fost contestată creanța în procedura administrativă, iar în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 14 din 554/2004, atât existența pagubei iminente, cât și cazul bine justificat. Paguba iminenta reiese din împrejurarea că reclamanta este societate de leasing, iar prin executare silită s-ar indisponibiliza conturile societății, astfel că nu ar mai putea sa-și desfășoare activitatea, nu ar mai avea posibilitatea să achite ratele aferente contractelor de credit și să plătească salariile angajaților. Cazul bine justificat reiese din împrejurarea că autovehiculul pentru care se solicită plata taxelor vamale a mai fost înmatriculat în țară, astfel că reclamanta nu datorează obligațiile stabilite.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 215 din Codul d e procedură fiscală și art. 14 din 554/2004.
Secția de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu prin sentința nr. 528/CA/2009 a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei, până la data la care se va pronunța instanța de fond. Instanța a reținut prin considerentele expuse că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 14 din 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ-fiscal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta - B, întemeiat pe dispozițiile art. 304 ^1din Codul d e procedură civilă. Prin motivele de recurs se arata ca prima instanță de fond nu a argumentat suficient soluția pronunțată, fiind necesar ca instanța de recurs sa analizeze și apărările paratei privind respingerea cererii de suspendare.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru, potrivit art. 17 din 146/1997.
Curtea, analizând sentința atacata sub aspectul recursului declarat, constata următoarele:
Reclamanta, în calitate de societate de leasing, a importat un autoturism pentru utilizatorul, fiind introdus în țară în regim de import definitiv, cu exceptare de la plata datoriei vamale, potrivit art. 27 din OG nr. 51/1997. A fost stabilit termen pentru definitivarea operațiunii vamale la data de 7 11 2008, dar titularul operațiunii nu s-a prezentat la vama pentru definitivarea regimului vamal, contractul de leasing fiind reziliat. Vama a apreciat că prin schimbarea regimului juridic al bunului și necomunicarea acestui fapt către vama, taxele vamale nu mai pot fi calculate la valoarea reziduală a bunului, astfel că au fost calculate drepturi vamale de import, accize, TVA și majorările aferente în sumă de 145.874 lei. Reclamanta arata ca autoturismul a fost înmatriculat fraudulos, astfel că nu se află în culpă pentru schimbarea regimului vamal sub care a fost plasat.
Reclamanta a urmat procedura administrativa potrivit art. 205 din Codul d e procedură fiscală, iar prin decizia nr. 177/2007 emisă de Direcția Generala a Finanțelor Publice a județului Sibiu a fost respinsă contestația, fiind formulata acțiune în instanță.
În cauză a fost achitata cauțiune în suma de 14.587 lei.
Potrivit art. 15 din 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, si prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la soluționarea definitiva si irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principala sau printr-o acțiune separată, pana la soluționarea acțiunii in fond.
În art. 14 din 554/2004 se menționează că in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond.
Legea oferă posibilitatea suspendării actului administrativ ca o situație de excepție, dar numai in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente. Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ. Paguba iminenta reprezintă prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public, iar cazurile bine justificate sunt împrejurările legate de starea de fapt si de drept, care determina o îndoială serioasă in privința legalității actului administrativ (art. 2 lit.s si t din 554/2004).
Paguba iminentă este dovedită în cauză și reiese din împrejurarea ca suma stabilita ca și creanță fiscala este considerabilă, iar prin executarea silita s-ar afecta lichiditățile financiare ale reclamantei și implicit activitatea de comerț, deoarece potrivit actelor depuse în probațiune la dosar, filele 18-226-dosarul Tribunalului, reclamanta se află în derularea unor contracte de credit.
Cazul bine justificat reiese din împrejurarea ca aceasta creanța a fost contestata în procedura administrativă și în instanță, iar până la data stabilirii legalității sau nelegalității titlului de creanță fiscală se apreciază că se impune suspendarea executării creanței vamale, potrivit art. 14 din 554/2004.
În consecință, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B împotriva sentinței nr. 528/CA/2.11.2009 pronunțată de secția de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B împotriva sentinței nr. 528/CA/2.11.2009 pronunțată de secția de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Tehnored. /4 ex./22.03.2010
Jud. fond
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian
