Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 2551/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2551
Ședința publică de la 03.12.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR 2: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MUNICIPIUL B - prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 2595 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 01.10.2009 în dosarul nr.34815/3/CA/2009, în contradictoriu cu reclamanta - COM SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 26.11.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și, eventual pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar Concluzii, în conformitate cu dispozițiile art. 156 alineat 2, a amânat pronunțarea la data de 03.12.2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2595/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - COM SRL în contradictoriu cu pârâții Primărul Municipiului B și Primăria Municipiului B; s-a suspendat executarea dispoziției nr.973/24.07.2009 emisă de Primarul General al Municipiului B până la pronunțarea instanței asupra legalității actului administrativ menționat și a fost obligat pârâtul Primarul General al Municipiului B la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că desființarea pe cale administrativă a construcțiilor este posibilă în ipoteza în care a fost dispusă sancționarea contravențională a persoanei în sarcina căreia s-a reținut săvârșirea vreuneia din contravențiile reglementate de Legea nr. 50/ 1991 în art.26, de vreme ce textul face referire la dispozițiile art. 32 care vizează tocmai măsurile ce trebuie a fi luate de către autoritate în ipoteza în care contravenientul nu se conformează celor dispuse prin procesul verbal de contravenție încheiat, dar și precizează explicit că desființarea se poate face pe cheltuiala contravenientului. Or, în speță, această situație nu se regăsește, deoarece deși reclamanta a fost sancționată contravențional, procesul verbal a fost desființat de către instanță, prin sentința civilă nr. 6164/ 11.08.2009, pronunțată de Judecătoria Sectoru lui 6 B, în dosarul nr-, definitivă.
De asemenea, potrivit art. 32 alin. 3 teza întâi din OG nr. 2/2001 "Plângerea suspendă executarea."
Așa fiind, în baza unei cercetări sumare a aparenței dreptului, instanța apreciază că există o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului a cărui suspendare se solicită.
Emiterea dispoziției de desființare a spațiului în care funcționează punctul de lucru al reclamantei (unde se desfășoară activități de alimentație publică, conform susținerilor sale, necombătute de pârâți) presupune practic încetarea activității comerciale a societății, aferente punctului de lucru și, implicit iminența producerii unei pagube în patrimoniul acesteia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Municipiul B, prin Primar General arătând că instanța de fond nu precizează că autorizația de construire era o autorizație provizorie și să în termen de 72 de ore beneficiarul construcției va demola construcția ridicată pe domeniul public la momentul în care va fi somat să realizeze acest lucru, cea ce s-a și întâmplat în cauză.
Astfel, nu se poate vorbi de o pagubă iminentă în patrimoniul societății prin închiderea punctului de lucru și încetarea activității comerciale a reclamantei, atâta timp cât a fost înștiințată și a fost amendată pentru amplasarea construcțiilor ilegale ridicate pe domeniul public.
Recurenta a apreciat că nu există nici cazul bine justificat raportat la disp. art.14 din Legea nr.554/2004 și că nu se poate reține culpa sa procesuală pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Analizarea actelor aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp.art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a apreciat instanța de fond că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prev. de art.14 din Legea nr.554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării Dispoziției nr.973/24.07.2009 emisă de Primarul General al Municipiului
În preambulul acestei dispoziții sunt menționate disp. art.33 din Legea nr.50/1991 potrivit cărora prin derogare de la prevederile art.32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului, al județelor, orașelor sau comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de către autoritatea administrației publice locale competentă, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.
Se constată că acest text de lege face referire la contravenient și la disp. art.32 care vizează persoanele sancționate contravențional care nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatate a contravenției.
Curtea reține că prin procesul verbal de contravenție nr.7115/17.06.2009 întocmit de Primăria Municipiului B - Direcția Inspecție și Control General, reclamanta a fost sancționată contravențional pentru executarea fără autorizație de construire a unor lucrări de construire constând în edificarea unei construcții cu regim de înălțime parte, în suprafață de aproximativ 100 mp. cu destinația spațiu comercial, a unei terase împrejmuite în suprafață de aproximativ 120 mp. amplasate adiacent laturii din dreapta a imobilului, precum și un grup sanitar în suprafață de aproximativ 15 mp.
În condițiile în care prin sentința civilă nr.6164/11.08.2009 Judecătoria Sectorul 6 Baa nulat acest proces verbal de contravenție și sancțiunile aplicate prin acesta, se reține existența unui caz bine justificat în sensul art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004, respectiv o îndoială serioasă cu privire la legalitatea dispoziției emisă în temeiul art.33 din Legea nr.50/1991 care face referire la existența unui proces verbal de contravenție pentru a se dispune desființarea construcției pe cale administrativă.
Susținerea recurentei vizând existența unei autorizații de construire provizorie și faptul că reclamanta avea obligația să demoleze construcția în termen de 72 de ore de la data la care este somată în acest sens, poate fi analizată în cadrul acțiunii având ca obiect anularea dispoziției nr.973/24.07.2009.
A se examina dacă reclamanta deținea sau nu autorizație de construire pentru imobilul în litigiu, în caz afirmativ dacă aceasta avea sau nu caracter provizoriu și care erau obligațiile ce reveneau reclamantei în temeiul unei asemenea autorizații echivalează cu prejudecarea fondului cauzei, cu analizarea legalității dispoziției contestate.
Or, instanța care soluționează cererea de suspendare a executării nu are a se pronunța asupra legalității actului administrativ, ci asupra aparenței de legalitate a acestuia.
Din actele depuse la dosar rezultă că este afectată prezumția de legalitate a dispoziției de desființare a construcției față de împrejurarea anulării procesului verbal de contravenție întocmit pentru executarea fără autorizație a respectivei construcții și, de asemenea, este îndeplinită și condiția iminenței producerii unei pagube în sensul art.2 alin.1 lit.ș din Legea nr.554/2004 prin încetarea activității comerciale a reclamantei în cazul punerii în executare a dispoziției.
Referitor la aprecierea recurentei că nu se justifică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, Curtea reține că este neîntemeiată în raport de disp. art.274 Cod procedură civilă, potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată.
Pârâta recurentă a căzut în pretenții prin pierderea procesului ca urmare a admiterii cererii de suspendare a executării dispoziției de desființare a construcției, astfel încât obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată este legală.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL B - prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 2595 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 01.10.2009 în dosarul nr.34815/3/CA/2009, în contradictoriu cu reclamanta - COM SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.
Gh./2 ex.
18.12.2009
Președinte:Canacheu Claudia MarcelaJudecători:Canacheu Claudia Marcela, Patraș Bianca Laura
