Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 262/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL

DOSAR NR-

SENTINȚA NR. 262

Ședința publică din data de 09 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Dinu Florentina

Grefier - - -

Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată potrivit Legii nr.554/2004 de reclamantul domiciliat în B, Cartierul 2, -.3,.7, jud. B în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, sect. 3.

Acțiunea este timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 8 lei, potrivit chitanței nr. -/2009 și timbru judiciar de 0,30 lei, acestea fiind anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat, din Baroul Buzău, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 79 din 8.12.2009, lipsă fiind pârâtul Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar originalul întâmpinării formulate de pârâtul ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, vizată și înregistrată sub nr. 18469/18.11.2009, ce a fost transmisă prin fax la termenul anterior.

Avocat pentru reclamantul, depune la dosar un răspuns la excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare un set de înscrisuri în xerocopie respectiv: adresa nr. -/26.11.2009 emisă de ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, stat de funcții și-/26.02.2009, decizia nr. 73/18.12.2000 emisă de Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară județul B, anunț privind desfășurarea evaluării cunoștințelor și aptitudinilor manageriale ale persoanelor care urmează să ocupe funcții de director coordonator, director coordonator adjunct, urmând se aprecia dacă se impune comunicarea lor pârâtului.

Curtea pune în discuție excepția lipsei procedurii prealabile.

Avocat având cuvântul pentru reclamantul solicită respingerea excepției privind lipsa procedurii prealabile întrucât împotriva Ordinului nr. 1939/08.10.2009 acesta a formulat inițial contestație înregistrată sub nr. -/27.10.2009 la Direcția de management resurse umane din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, primind răspuns la data de 26.11.2009.

Curtea pune în discuție excepția lipsei de obiect.

Avocat având cuvântul pentru reclamantul învederează faptul că în ceea ce privește primul capăt de cerere instanța de judecată s-a pronunțat.

Curtea, respinge excepția inadmisibilității față de lipsa procedurii prealabile invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Ruralepe cale de întâmpinare, apreciind că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă, existând la dosar contestația depusă la instituție respectiv adresa nr. -/27.10.2009, la care s-a și răspuns.

Curtea respinge și excepția lipsei de obiect întrucât aceasta viza capătul de cerere privind suspendarea actului administrativ, soluționat prin încheierea de la data de 18.11.2009.

Avocat având cuvântul pentru reclamantul declară că nu mai are alte probe de formulat în afara celor depuse la dosar.

Curtea ia act de declarația reclamantului prin apărătoarea sa, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Avocat având cuvântul în fond pentru reclamantul solicită admiterea plângerii, anularea Ordinului nr. 1939/8.10.2009 emis de pârât, reintegrarea și menținerea acestuia în funcția de director coordonator al B și plata drepturilor bănești.

În motivarea plângerii formulate de reclamanta arată că acesta a invocat o serie de nelegalități întrucât deși prin ordinul contestat s-a dispus încetarea aplicabilității Ordinului nr. 1006/28.05.2009 și contractului de management nr. 008//28.05.2009 ca urmare a desființării postului de director coordonator prin OUG nr. 105/2009, totuși acest post a fost scos la concurs în baza aceleiași ordonanțe la data de 20.10.2009.

Consideră că desființarea postului de director coordonator al - serviciului public deconcentrat din cadrul nu a fost efectivă, reală și serioasă, ceea ce atrage nelegalitatea actului contestat.

De asemenea, arată că din actul contestat lipsesc o serie de elemente importante respectiv: nu s-a prevăzut termenul în care poate fi formulată contestația, instanța competentă, termenul.

În continuare susține un alt motiv ce vizează nelegalitatea ordinului contestat fiind reprezentat de faptul că a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor art. VIII din OUG nr. 105/2009, înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul de management al reclamantului, contract aflat în derulare la data intrării în vigoare a ordonanței.

Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.

CURTEA

Asupra acțiunii de față:

Prin cererea înregistrată la data de 04 noiembrie 2009, sub nr- reclamantul în contradictoriu cu pârâtul ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 1939/08.10.2009 emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin care s-a dispus încetarea aplicabilității contractului de Management nr. 008//28.05.2009 precum și suspendarea ordinului mai sus menționat, dar și a concursului organizat în data de 20.10.2009 la sediul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, pentru ocuparea postului de director coordonator în cadrul Oficiului de Studii și B, până la soluționarea pe fond a cauzei.

Pe cale de excepție, solicită a se constata nulitatea absolută a Ordinului nr. 1939/08.10.2009, motivat de faptul că nu îndeplinește condițiile de fond și de formă prevăzute de art. 62, alin 2 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, respectiv nu precizează termenul și instanța judecătorească la care ordinul poate fi contestat. Pe fondul cauzei, solicită anularea în tot ordinului menționat și repunerea în situația anterioară emiterii acestui ordin, în sensul, reintegrării sale în urma revocării ordinului menționat, în funcția de director coordonator în cadrul Oficiului de Studii și B, cu luarea în considerare a prevederilor art. 78, alin (2) din Codul Muncii precum și la plata unei despăgubiri, reprezentând suma drepturilor salariale și/sau a prestațiilor de asigurări sociale, ce i s-ar fi cuvenit - indexate, majorate și reactualizate la momentul eliberării nelegale din funcția de director coordonator până la efectiva reîncadrare în funcția deținută anterior, cu luarea în considerare a dispozițiilor art.78, alin din Codul Muncii.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a ocupat funcția de director coordonator din cadrul Oficiului de Studii și B, începând cu data de 28.05.2009, urmare a emiterii de către Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a Ordinului nr.1006/ 28.05.2009 și Contractului de Management nr. 008//28.05.2009.

Menționează faptul că numirea sa în funcția de director coordonator în cadrul Oficiului de Studii și B, prin Ordinul nr. 1006/ l28.05.2009, emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale s-a realizat cu respectarea întocmai a prevederilor art. III, alin (4) coroborat cu art. IV din nr.OUG J7/2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, mai exact în, urma evaluării cunoștințelor și abilităților manageriale ale subsemnatului pe baza proiectului de management, pe care l-a elaborat și a dosarului aferent.

La data de 12.10.2009, i s-a comunicat prin fax, Ordinul nr. 1939 din data de 08.10.2009, emis de către Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin care s-a dispus acordarea unui preaviz de 15 zile, la expirarea căruia încetează aplicabilitatea Ordinului nr. 1006/ 28.05.2009 și a Contractului de management 008//28.05.2009, fără a se menționa un motiv de fapt al măsurilor spuse.

În ceea ce privește regimul juridic ce îi era aplicabil susține reclamantul că, în calitatea sa de director coordonator în cadrul Oficiului de Studii și B, învederează că potrivit art. III, alin (7) din OUG nr. 37/2009 și art. IV, alin. (7) nr.OUG 105/2009, Contractul de management încheiat este asimilat de lege contractului individual de muncă.

În aceste condiții, rezultă că beneficiază, drept consecință a încheierii cu "angajatorul" (cum se precizează chiar în art. 1 din acest Contract) Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a Contractului e management nr. 008//28.05.2009, de toate drepturile consacrate în legislația muncii (în mod deosebit în Codul Muncii și în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, pe anii 2007-2010) pentru salariat, ca parte în contractele individuale de muncă.

În concluzie, arată că în ceea ce privește încetarea Contractului de management nr.008//28.05.2009 este aplicabil regimul de protecție instituit de Codul Muncii, în situația încetării contractului din inițiativa angajatorului, angajatorul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale fiind obligat să respecte toate normele Codului muncii, ce statuează:

- proceduri prealabile încetării contractului, instituite prin norme imperative; interdicții temporare de încetare a contractului; termene de preaviz;condiții de formă stabilite sub sancțiunea nulității absolute pentru emiterea unor acte unilaterale ale angajatorului, prin care acesta dispune încetarea din inițiativa sa.

Având în vedere situația de fapt expusă, cu luarea în considerare a prevederilor legale imperative conținute de OUG nr. 37/2009, de OUG nr.105/2009, privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local și Codul Muncii - Legea nr.53/2003, învederează faptul că Ordinul nr. 1939/08.10.2009, prin care se dispune acordarea unui preaviz de 15 zile la expirarea căruia încetează aplicabilitatea Ordinului nr. 1006/ 28.05.2009 și a Contractului de Management nr.008//28.05.2009, este nelegal și netemeinic, având în vedere, în principal, următoarele argumente:

În ceea ce privește temeinicia și legalitatea Ordinului nr. 1939/08.10.2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, consideră că Ordinul contestat apare ca fiind nelegal și netemeinic, întrucât a fost emis fără să existe un motiv de fapt care să justifice încetarea Contractului de management nr.008//28.05.2009, cu atât mai mult cu cât în conținutul actului contestat nu se indică motivul de fapt al măsurii dispuse de Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin Ordinul contestat.

Încetarea aplicabilității Contractului de management nr. 008//28.05.2009, în a art.65 din Codul muncii ( așa cum se menționează în preambulul Ordinului nr. 1939/08.10.2009), respectiv încetarea contractului din motive care nu țin de persoana sa, trebuie să fie determinată de desființarea postului ocupat.

Așadar, desființarea locului de muncă ocupat apreciază că ar trebui să constituie situația - premisă a încetării Contractului de management pentru motive care nu țin persoana sa, potrivit textului invocat din Codul Muncii [Art. 65, alin.(1)]: "Concedierea motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia".

În ceea ce privește organul abilitat să dispună cu privire la atribuțiile și responsabilitățile, structura organizatorică, statele de funcții și numărul de posturi pentru instituțiile publice din subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale menționează faptul că în conformitate cu art. 6, alin (2) din Hotărârea de Guvern nr. 8 din 16 ianuarie 2009, privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, subliniem că acesta este Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, desigur, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat.

Mai arată că deși Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale era abilitat să dispună reorganizarea instituțiilor publice deconcentrate aflate în subordine sa prin emiterea unui ordin cu privire la structura organizatorică, statele de funcții și numărul de posturi ce urmau să fie desființate în baza nr.OUG 105/2009, subliniez faptul că un astfel de ordin nu fost emis, cu privire la desființarea postului ocupat de subsemnatul.

În lipsa unui ordin al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, care să desființeze postul ocupat consideră că Ordinul nr. 1939/08.10.2009 este nul, luând în considerare faptul că desființarea postului ocupat nu a avut loc în realitate, ea nefiind dispusă de organul abilitat în acest sens.

Mai mult decât atât, nr.OUG 105/2009, privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice centrale din unitățile administrativ - teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, prin art. IV, alin (1) menționează faptul că: "Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ - teritoriale, precum și al celorlalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1, precum și adjuncții acestuia, sunt și rămân desființate sau, după caz se desființează".

În continuare, în cadrul aceluiași act normativ, legiuitorul stabilește la alin. (3) al art.IV că: "Serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ - teritoriale, precum și celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr.1, sunt conduse de un director coordonator al serviciului public deconcentrat,.respectiv al celorlalte servicii publice. Directorul coordonator este ajutat de unul sau mai mulți adjuncți, în limita numărului de posturi care se desființează ".

În consecință, este evident faptul că nr.OUG 105/2009 pe de o parte,desființează" postul ocupat de subsemnatul, urmând ca același post să fie reînființat" prin prevederile alin. (3) al art. IV.

Valabilitatea încetării Contractului de management pentru motive care nu țin de persoana sa ca modalitate de încetare fundamentată pe rațiuni exterioare persoanei sale, neimputabile, este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- încetarea Contractului să fie determinată de desființarea locului de muncă ocupat. Așadar, cerința esențială impusă de norma legală trebuia să fie cea a desființării locului de muncă. Ori, după cum a arătat deja, prin acțiunea nr.OUG 105/2009, postul ocupat de el a fost "desființat" și "reînființat", ceea ce vădește fictivitatea "desființării" postului ocupat de mine.

- desființarea locului de muncă să fie determinată de existența unor motive care nu au legătură cu persoana sa. Dispunerea acestei măsuri ar fi trebuit sa fie determinată de rațiuni obiective de ordin: economic, organizatoric, tehnic, administrativ etc. care impun restructurarea unității și pe cale de consecință, reducerea numărului personalului și desființarea anumitor locuri de muncă. Or în speță, nu se poate reține existența unei astfel de rațiuni, cu atât mai mult cu cât postul "desființat" continuă să existe.

- cauza care determină desființarea locului de muncă trebuie să fie reală și
serioasă. Legislația aplicabilă în prezenta speță este menită să asigure protecția
persoanelor care ocupă funcția de director coordonator/director coordonator
adjunct, astfel încât aceștia să nu poată fi înlăturați din funcție oricând și oricum, în mod discreționar, fiind impusă în toate cazurile necesitatea existenței unei cauze reale și serioase pentru desființarea unui post (loc de muncă). Se
consideră că o cauză este reală și serioasă atunci când există un motiv obiectiv,
care împiedică în mod absolut continuarea raporturilor de muncă dintre angajator și persoana care ocupă postul respectiv. Totodată, este necesar ca motivul care stă la baza desființarea postului să aibă un corespondent în realitate și să constituie veritabilul motiv al concedierii, nedisimulând un alt temei. Din toate aspectele prezentate supra apare ca evident faptul că nu se pune problema unei cauze reale și serioase în condițiile în care angajatorul nu a emis vreun act prin care să dispună desființarea postului ocupat de acesta.

- desființarea locului de muncă să fie efectivă, în sensul că acesta este
suprimat efectiv din structura organizatorică a angajatorului, ne mai regăsindu-se
în organigrama Direcției sau în statele de funcții. De asemenea, în speță se
poate observa ușurința - mai ales prin prisma concursului de evaluare organizat
de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în vederea ocupării
posturilor de director coordonator - că postul ocupat de el, acela de director coordonator în cadrul Oficiului de Studii și B nu a fost desființat.

Din această perspectivă, susține reclamantul că analiza măsurii concedierii prin prisma motivelor invocate în cuprinsul acesteia relevă faptul că angajatorul nu a avut în vedere o cauză reală și serioasă a desființării postului ocupat de subsemnatul având în vedere faptul că desființarea postului nu a fost nici reală, nici efectivă luând în considerare art. IV, alin.(3) din OUG nr.105/2009, prin care se reînființează postul ocupat de el.

Privitor la nulitatea absolută a Ordinului nr. 1939/08.10.2009, determinată de faptul că acesta a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative referitoare la forma Ordinului prin care s- dispus încetarea Contractului de Management nr. 008/28.05.2009 reclamantul susține următoarele:

Legiuitorul impune prin dispozițiile art.74 alin. (1) din Codul Muncii cerința formei scrise a decizie de concediere, precum și elementele care trebuie să se regăsească în cuprinsul acesteia, sub sancțiunea nulității: "motivele care determină concedierea", "lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate" și "termenul în care salariații urmează să opteze pentru ocuparea unui loc de muncă vacant".

Mai arată reclamantul că Ordinul nr. 1939/08.10.2009 prin prisma mențiunilor obligatorii pe care acesta trebuie să le cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute, rezultă în mod evident că acesta a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și d) din Codul Muncii, în sensul că nu indicat corect motivele care au determinat încetarea Contractului de Management nr. 008/28.05.2009.

În continuare arată reclamantul că Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a nesocotit dispozițiile legale imperative ale art. 74 alin. (1) lit.a) din Codul Muncii, în sensul că nu a indicat concret motivele care au determinat încetarea Contractului de management nr. 008/28.05.2009.

Susține că în cuprinsul Ordinului contestat, nu există nicio mențiune care să identifice și să reprezinte motivul de fapt care a stat la baza emiterii acestuia.

Or, Ordinul nr. 1939/08.10.2009 nu cuprinde motivele care determină concedierea, angajatorul rezumându-se la invocarea textului din lege în temeiul căruia dispune încetarea contractului de management și anume art. 65 din Codul Muncii.

Invocarea de către angajator a încetării Contractului de Management nr. 008/28.05.2009 ca urmare a aplicării art.65 din Codul Muncii - ca temei de drept a măsurii dispuse nu este de natură să complinească necesitatea menționării exprese a fundamentului dispunerii măsurii concedierii, respectiv "desființarea postului de director coordonator din cadrul Oficiului Județean pentru Studii și B", loc de muncă ocupat de el.

De asemenea, susține că în lipsa unui ordin al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale care să desființeze postul ocupat, este evident faptul că Ordinul nr.1939/08.10.2009 este nul, luând în considerare faptul că desființarea postului ocupat de el nu a avut loc în realitate, ea nefiind dispusă de organul abilitat în

Învederează reclamantul că o altă omisiune vizează neindicarea în cuprinsul Ordinului nr. 1939/08.10.2009 listei tuturor locurilor de muncă vacante, disponibile în cadrul unității, precum și a termenului în care subsemnatul poate opta pentru ocuparea unui loc de muncă vacant în temeiul art.74 alin.(1) lit. d) din Codul Muncii.

Potrivit legii, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, îi revenea obligația pozitivă de a-i comunica lista locurilor de muncă vacante existente nivelul instituției, în cadrul procedurii prealabile emiterii Ordinului contestat, această obligație înfățișându-se drept o condiție de fond extrinsecă.

Față de toate aceste aspecte, consideră că lipsa mențiunilor obligatorii revăzute expres de lege antrenează aplicarea sancțiunii nulității absolute a Ordinului nr.1939/08.10.2009.

În ceea ce privește neîndeplinirea cerinței prevăzute de art.62 alin. 2) din Codul Muncii, absența mențiunilor cu privire la termenul în care Ordinul nr. 1938/2009 poate fi contestat și instanța judecătorească la care acesta se contestă susține reclamantul că atrage incidența sancțiunii nulității absolute a acestuia.

În ceea ce privește nelegalitatea Ordinului nr. 1939/08.10.2009, determinată faptul că acesta a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative referitoare la procedura instituită de lege în cazul încetării Contractului de management nr. 008/28.05.2009 (asimilat contractului individual de muncă), reclamantul învederează următoarele aspecte de natură să evidențieze această nelegalitate.

- nu a beneficiat de nicio ofertă de trecere în altă funcție formulată de e Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în aplicarea prevederilor art.64 din Codul Muncii, conform căruia "angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicina muncii." Or în speță norma menționată este aplicabilă, atât pentru rațiuni ce țin de interpretarea prin analogie a textului; de lege, cât și în temeiul clauzei cuprinse la art.80 alin (1) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006, potrivit căreia: "în situația în care disponibilizările de personal nu pot fi evitate, conducerea unității va comunică în scris fiecărui salariat al cărui post urmează a fi desființat dacă i se oferă sau nu un alt loc de muncă ori cuprinderea într-o formă de recalificare profesională în vederea ocupării unui post în aceeași unitate."

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ (în mod deosebit pe cele conținute de art. 7 alin (1) din actul normativ indicat), cu luarea în considerare a prevederilor nr.OUG 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, nr.HG 527/2009 privind aprobarea modelului-cadru al contractului de management, ale Codului muncii - Legea nr. 53/2003 și ale Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.

Față de toate aceste aspecte, solicită reclamantul să se ia act de netemeinicia și nelegalitatea Ordinului nr. 1939/08.10.2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Dl., prin care se dispune cu privire la încetarea contractului de Management nr. 008/28.05.2009 începând cu data expirării perioadei de preaviz și să se dispună anularea acestuia, cu consecința repunerii sale în situația anterioară emiterii acestuia.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

În temeiul art. 115 Cod procedură civilă pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingere acțiunii reclamantului, în principal ca fiind lipsită de obiect, iar în subsidiar ca inadmisibilă, iar pe fond ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește primul capăt de cerere pe cale de excepție, invocă excepția lipsei de obiect întrucât suspendarea actului administrativ poate fi dispusă atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta, regula fiind executarea actului administrativ emis, în condițiile art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente.

Mai susține că o altă condiție prealabilă și intrinsecă a admisibilității acestei cereri este însă existența unui obiect, înțeles ca fiind protecția unui drept sau a unui interes legitim pentru realizarea cărora calea justiției este obligatorie, respectiv pretenția concretă invocată de către reclamant.

Acest obiect trebuie să fie determinat sau determinabil, licit și posibil, în sensul în care să existe un drept sau interes actual a cărui ocrotire să fie necesară pe cale judiciară.

Actele administrative sunt executorii din oficiu și prin ele însele, iar datorită acestui specific, devine necesară suspendarea lor, atunci când sunt contestate din punct de vedere al legalității și sub condiția ca executarea lor să fie de natură a provoca o pagubă.

Pe de altă parte, punerea în executare a actului administrativ presupune efectuarea tuturor demersurilor necesare în vederea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse în acesta.

Actele administrative, la fel ca și cele civile, în funcție de modul și durata lor de executare, pot fi clasificate în acte de executare imediată, a căror punere în aplicare se produce intr-un singur moment și acte cu executare succesivă, care se pun în aplicare în mod treptat.

procedurii de executare al actului este dat de natura prevederilor sale, fiind posibile situații în care executarea este uno ictu sau, dimpotrivă, succesivă.

Art. 14 alin. 7 din Legea nr. 554/2004 fixează limitele și efectele pronunțării unei hotărâri judecătorești, date în aplicarea prevederilor art. 14 alin. 1 din același act normativ, în sensul că suspendarea executării actului are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea suspendării, respectiv se opresc, pentru viitor, orice demersuri de punere în aplicare a dispozițiilor date.

Or, raportat la clasificarea mai sus arătată, numai în ipoteza actelor cu executare succesivă se poate pune problema unei suspendări a executării.

Ordinul contestat trebuie să fie unul cu executare succesivă, în timp, pentru a putea face obiectul cererii de chemare în judecată, motiv pentru care consideră că nu acesta este cazul în speță, întrucât Ordinul 1939/08.10.2009 dispune asupra eliberării reclamantului din funcția de director coordonator - în cadrul Oficiului de Studii și

Cu alte cuvinte, susține pârâtul că în ceea ce îl privește pe reclamant, actul a fost executat prin eliberarea sa din funcție, din această perspectivă, el fiind epuizat.

Astfel, punerea în executare a actului nu se realizează, în niciun fel, prin reducerea drepturilor cuvenite, ci prin eliberarea din funcție, fără ca acest lucru să fie vizat în mod direct prin actul atacat.

În consecință, arată că întinderea în timp a efectelor colaterale ale unui act administrativ, nu este relevantă pentru a-l clasifica ca fiind cu executare succesivă, importantă fiind doar durata procedurilor de punere a sa în aplicare.

Prin urmare, solicită admiterea excepției lipsei de obiect, întrucât reclamantul urmărește, în esență, repunerea sa în funcția publică deținută anterior, ceea ce echivalează, cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja, deci nu cu o suspendare, ipoteză care nu intră sub incidența prevederilor art. 14 din Legea 554/2004.

Cu privire la cel de al doilea capăt de cerere pe cale de excepție, invocă excepția lipsei de obiect, întrucât reclamantul a solicitat suspendarea concursului organizat de pentru ocuparea funcției de director coordonator al Oficiului de Studii și B, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei pe fond, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect arată că, concursul organizat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru ocuparea funcției de director coordonator al Oficiului de Studii și B, în aplicarea prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor s-a desfășurat în perioada 19-27.10.2009.

Având în vedere că termenul pentru organizarea concursului a expirat, susține pârâtul că pronunțarea unei soluții de admitere a pretenției nu se mai justifică, astfel că este fără obiect.

În cauză reclamantul nefăcând dovada îndeplinirii condițiilor cumulative că obiectul este licit, posibil și determinat, că scopul există, este real, licit și moral și că interesul este legitim, juridic, născut și actual, personal și direct, astfel încât apreciază că acțiunea este în principal lipsită de interes, în fapt lipsită de obiect.

În consecință, solicită admiterea acesteia și respingerea acțiunii ca fiind lipsită de obiect.

În continuare pârâtul invocă excepția inadmisibilității față de punctul 1 și 2 al primul capăt de cerere și față de capătul 2 cerere.

Reclamantul a formulat acțiune în contencios administrativ în contradictoriu cu, potrivit art.14 din Legea nr. 554/2004 prevede următoarele: "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul -, partea vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Prin urmare, legiuitorul statuează în mod obligatoriu, sub sancțiunea respingerii cererii ca inadmisibilă, obligativitatea dovedirii, în condițiile art. 7 coroborat cu art. 12 din Legea nr. 554/2004, depunerii notificării la autoritatea emitentă, cum rezultă din interpretarea art. 14 atunci când se arată "după sesizare", condiție sine qua non de admisibilitate a acțiunii.

Ca atare, cum reclamantul nu a sesizat autoritatea emitentă a actului a cărui suspendare se solicită și nici nu face vreo dovadă în acest sens, este vădit că pretenția este inadmisibilă, constituind fine de neprimire a acțiunii.

Atâta timp cât autoritatea emitentă nu a fost notificată, urmează să constatați că cererea este inadmisibilă.

Pe fond, față de capătul unu de cerere, prin care s-a solicitat suspendarea efectelor Ordinului nr. 1939/2009, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei pe fond, apreciază că în cauză nu sunt întrunite condițiile textului de lege menționat, pentru următoarele considerente:

la care se referă art. 14 alin. 1 din Legea nr.554/2004 sunt pagube concrete provocate de aplicarea actului administrativ.

Paguba iminentă este definită de art. 2 alin. 1 lit. "ș" din Legea nr. 554/2004, drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.

Suspendarea executării este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu material grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulări actului.

Pentru a se dispune suspendarea executării, care este o măsură de excepție de la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, trebuie dovedită iminența producerii prejudiciului material, iar în cauză nu se face o asemenea dovadă.

Pe de altă parte, nu se dovedește nici cazul bine justificat care, potrivit doctrinei, ar constitui împrejurări de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului atacat.

Existența unui caz bine justificat ar putea fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, nu poate fi prejudiciat fondul litigiului.

Având în vedere aceste dispoziții legale, precizează că postul director coordonator al Oficiului de Studii și B deținut de reclamant a fost desființat prin ordonanță de urgență, si nu din inițiativa angajatorului care este Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale.

Împrejurările invocate de reclamant în susținerea cererii de suspendare nu reprezintă un caz bine justificat, în sensul că motivele de nelegalitate privind Ordinul nr. 1939 din 08.10.2009 nu sunt evidente, încât să poată fi apreciate de instanță fără a intra în judecarea fondului.

Legalitatea unui act administrativ se apreciază prin raportare la situația de fapt și de drept existentă la momentul emiterii ori adoptării sale, iar nu în funcție de evenimente ori împrejurări ulterioare și imprevizibile.

Acest ordin întrunește aparențele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă, în baza atribuțiilor sale, simpla contestare a actului administrativ de către persoana vizată, nefiind în măsură să constituie prin ea însăși un motiv de îndoială serioasă în privința legalității acestuia, în sensul legii.

Pe fond, față de capătul 2 de cerere, prin care reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 1939 din 08.10.2009 dispunându-se acordarea unui preaviz de 15 zile lucrătoare la împlinirea căruia s-a dispus eliberarea sa din funcția avută, de director coordonator în cadrul Oficiului de Studii și B, invocând ca temei de drept Legea nr. 554/2004, de asemenea arată că este neîntemeiată.

de specialitate a definit nulitatea ca fiind acea sancțiune de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă (prof.univ.dr. G, Drept civil, casa de Editură și Presă Șansa - SRL, Ed. 1992, B, pg. 173). Deci, pentru admiterea acțiunii, arată pârâtul că reclamantul avea obligația să facă dovada (deoarece, până la proba contrarie se prezumă că este legal, efectuarea dovezii contrare fiind în sarcina reclamantului) existenței uneia din cauzele care atrag nulitatea actului, or această dovadă nu se face.

Ordinul 1939 din 08.10.2009 a fost emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în aplicarea prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, potrivit cărora: "de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009, se abrogă".

Având în vedere aceste dispoziții legale, precizează că postul director coordonator deținut de reclamant a fost desființat prin ordonanță de urgentă, si nu din inițiativa angajatorului care este Ministerul Agriculturii. Pădurilor si Dezvoltării Rurale.

Precizează că acest ordin întrunește aparențele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă, în baza atribuțiilor sale, simpla contestare a actului administrativ de către persoana vizată, nefiind în măsură să constituie prin ea însăși un motiv de îndoială serioasă în privința legalității acestuia, în sensul legii.

În concluzie, învederează că din motivele invocate în susținerea cererii de reclamant nu se poate reține, și cu atât mai puțin dovedi, că se creează o îndoială serioasă privind legalitatea sa și nici nu se probează vreun prejudiciu suferit de reclamant, motiv pentru care solicită respingerea cererii.

În subsidiar, arată că Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu i se poate imputa nicio culpă atât timp cât e ținut de normele legale în vigoare, știut fiind că cetățenii beneficiază doar de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.

Arată că potrivit art. 1din HG 8/2009 Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, autoritate publică centrală responsabilă cu elaborarea, reglementarea și implementarea politicilor agricole comunitare și naționale și cu dezvoltarea, pe baze moderne, a domeniilor sale de activitate care, conform art. 40 alin. 1 din Legea nr. 90/2001, este condus de ministru.

Mai mult conform Legii nr. 90/2001 art. 53 alin. 1 lit. a, miniștrii organizează, coordonează și controlează aplicarea legilor, ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, a ordinelor și instrucțiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate și a principiului autonomiei locale a instituțiilor publice și a agenților economici. De asemenea, conform art. 1 alin. 5 din Constituția României "în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie" și potrivit art. 5 din Codul civil nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare, la legile care interesează ordinea publică.

Prin urmare, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin conducătorul său, este o instituție care pune în executare și execută în concret legea, fiind ținut de aplicare imediată a acesteia. Cum măsurile dispuse prin OG nr. 105/2009 vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, și cum este ținut în aplicare și asigurarea aplicării întocmai a legilor în vigoare, este vădit că orice pretenție îndreptată împotriva acestuia este neîntemeiată.

acordată interesului public față de cel privat, nu în detrimentul celui din urmă, ci ca o sumă a intereselor private comune și ca o garanție a respectării tuturor intereselor private care ar putea veni în contradicție asupra cărora trebuie să prevaleze interesul comun, este motivul care înlătură orice răspundere.

Față de cele arătate, solicită ca în baza principiului subordonării interesului privat celui public și având în vedere că nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu material concret ori a vreunui indiciu de nelegalitate, respingere cererea de suspendare și anularea a Ordinul nr. 1939/ 08.10.2009 în principal ca lipsită de obiect, și în subsidiar ca inadmisibilă, iar pe fond ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din 18 noiembrie 2009, Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ respins cererea de suspendare formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

Analizând acțiunea prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și dispozițiilor legale ce au incidență în cauză, Curtea reține următoarele:

Prin Ordinul nr. 1939/08.10.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale s-a dispus că începând cu data de 12.10.2009 se acordă preaviz de 15 zile lucrătoare reclamantului, director coordonator în cadrul Oficiului județean pentru studii pedologice și agrochimice La expirarea perioadei de preaviz, încetează aplicabilitatea ordinului nr. 1006/28.05.2009 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și contractul de management nr. 008// 28.05.2009 (fila 18).

Acest Ordin a fost emis în temeiul prevederilor art. IV și XIV din OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, ale art. 65 alin.1 din Codul Muncii, ale art. 9 alin.1 lit. h din contractul de management nr. 008// 28.05.2009 și ale Hotărârii Guvernului nr.8/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Împotriva acestui ordin, reclamantul formulat plângere prealabilă la care a primit răspuns prin adresa nr.-/26.11.2009 în care se arată că posturile de director coordonator / director coordonator adjunct au fost desființate prin OUG nr. 105/2009, iar instituția publică în care reclamantul și-a desfășurat activitatea este reglementată ca serviciu public deconcentrat și este prevăzută în Anexa nr. 1 la OUG nr. 105/2009 (fila 53).

Rezultă din cele arătate mai sus că instituția publică nu a înțeles să revoce decizia emisă privind desființarea funcției publice de director executiv.

Potrivit dispozițiilor art. IV alin. 1-4 din OUG 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice: "Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și al celorlalte servicii publice prevăzute în anexa nr.1, precum și adjuncții acestuia, sunt și rămân desființate sau, după caz, se desființează.

Funcțiile publice cu statut special, altele decât cele stabilite în cadrul serviciilor publice deconcentrate prevăzute în anexa nr.1, și funcțiile publice de prefect și subprefect se exceptează de la prevederile alin.(1).

Serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr.1 sunt conduse de un director coordonator al serviciului public deconcentrat, respectiv al celorlalte servicii publice. Directorul coordonator este ajutat de unul sau mai mulți adjuncți în limita numărului de posturi care se desființează.

Persoanele care urmează să ocupe funcții dintre cele prevăzute la alin.(3) se numesc prin act administrativ al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat, respectiv celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr.1, în urma evaluării cunoștințelor și abilităților manageriale, în condițiile art. V."

Dispozițiile OUG 105/2009 constituie o reluare întocmai a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, prin care au fost desființate posturile deținute de funcționarii publici, respectiv directori executivi și directori executivi adjuncți, fiind crate în locul acestora alte funcții de demnitate publică, respectiv cea de director coordonator și adjuncți ai acestora, măsură ce poate părea discriminatorie față de dispozițiile art. 27 din Legea nr. 188/1999 care stipulează că: Este interzisă orice discriminare între funcționarii publici pe criterii politice, de apartenență sindicală, convingeri religioase, etnice, de sex, de orientare sexuală, stare materială, origine socială sau de orice altă asemenea natură.

Pe de altă parte, prin decizia nr. 1257/7.10.2009, Curtea Constituțională a constatat că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională.

În motivarea acestei decizii, Curtea Constituțională a reținut că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstituționalitatea.

A mai reținut Curtea Constituțională că prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intervenit dintr-un domeniu pentru care nu avea competență materială, încălcând, astfel, dispozițiile art. 115 alin. 6 din Constituție.

Pe de altă parte, Ordinul nr. 1939/08.10.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în temeiul prevederilor art. IV și XIV din OUG nr. 105/2009, nu cuprinde o motivare a emiterii actului administrativ.

Or, motivarea constituie una dintre condițiile de legalitate și validitate a actului administrativ și reprezintă o garanție împotriva arbitrajului și excesului de putere al autorităților administrației publice, fiind impusă mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale.

Sunt nelegale și se sancționează cu anularea actele administrative prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale fundamentate pe o motivare lacunară (Decizia nr. 2732/ 27 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Cum în prezenta cauză singura motivare a actului administrativ este Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009, care nu are dispoziții exprese în sensul schimbării directorilor coordonatori numiți în baza OUG nr. 37/2009, fiind reluate dispozițiile acestui din urmă act normativ cu referire la directorii adjuncții, fapt ce rezultă din exprimarea "sunt și rămân desființate", Curtea constată că actul administrativ este nelegal.

Mai mult decât atât, dispozițiile art. IV alin.11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009 prevăd că funcționarilor publici și personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin.1, li se aplică în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003- Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare.

Or, potrivit dispozițiilor art. 62 alin.1 și 2 din Legea 53/2003 - Codul Muncii, n cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b) - d), angajatorul are obligația de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii. Decizia se emite în scris și,sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă. Cum, potrivit art. IV alin.7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009, contractul de management este asimilat contractului individual de muncă, Curtea apreciază că se impunea ca actul administrativ de eliberare din funcție să cuprindă, pe lângă motivarea în fapt și în drept, termenul în care poate fi contestat și instanța judecătorească la care se contestă. Pentru aceste considerente și în temeiul art. 18 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea va admite acțiunea și va dispune anularea Ordinul nr. 1939/08.10.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, reintegrarea reclamantului și plata drepturilor salariale cuvenite de la momentul emiterii ordinului și până la momentul reintegrării, actualizate cu indicele de inflație. Se va respinge capătul de cerere privind suspendarea organizării concursului din 20.10.2009, ca rămas fără obiect, întrucât s-a organizat înainte de pronunțarea prezentei sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în B, Cartierul 2, -.3,.7, jud. B în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, sect. 3 și în consecință:

Dispune anularea Ordinului nr. 1939/8.10.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Dispune reintegrarea reclamantului și plata drepturilor salariale cuvenite de la momentul emiterii ordinului și până la momentul reintegrării, actualizate cu indicele de inflație.

Respinge capătul de cerere privind suspendarea organizării concursului din 20.10.2009, ca rămas fără obiect.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 09 decembrie 2009.

PREȘEDINTE,

GREFIER,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Red.DF

Tehnored.CMF

4 ex./7.01.2010

Președinte:Dinu Florentina
Judecători:Dinu Florentina

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 263/2009. Curtea de Apel Ploiesti