Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 273/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 273
Ședința Publică din 22 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta - - T în contradictoriu cu pârâta T - Administrația finanțelor publice pentru contribuabili mijlocii - Activitatea de inspecție fiscală T, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă avocat, pentru pârâtă se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtei și întâmpinare, în 2 exemplare, un exemplar se înmânează avocatului reclamantei.
Avocatul reclamantei depune la dosar originalul ordinului de plată nr. 54/22.09.2009 emis de Bank privind achitarea sumei de 6.032,91 lei reprezentând cauțiunea stabilită de instanță, în sumă de 1 % din debitul contestat, pentru soluționarea cererii de suspendare și înscrisuri în susținerea cererii de suspendare reprezentând situația datoriilor pe anul 2009, cheltuielilor cu salariile aferente lunii august 2009, situația contractelor aflate în derulare și balanța de verificare consolidată pe luna iulie 2009.
Avocatul reclamantei și reprezentanta pârâtei arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea fondului cauzei.
Avocatul reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare a executării actelor administrative fiscale emise de pârâtă, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Asupra cererii de față constată:
Prin cererea reclamanta Tac hemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii T - Activitatea de Inspecție Fiscală T solicitând, în temeiul art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării deciziei de impunere fiscală nr.268/19.VI.2009 și a raportului de inspecție fiscală din 17.VI.2009 emisă de pârâtă privind suma de 603.291 lei, cu titlu de impunere fiscală.
În motivare reclamanta susține că împotriva impunerii fiscale a formulat contestație conform art.205-207 Cod procedură fiscală și ulterior pârâta a trecut la executarea silită împotriva societății emițând somația nr.-/1100 cu termen de achitare de 15 zile.
Reclamanta susține că se impune suspendarea executării actelor fiscale, existând iminenta executării, ce rezultă din somația anexată - ca act începător al executării silite, însemnata sumă în cuantum de 603.291 lei, înscrisă în somația ce s-a stabilit în sarcina subscrisei, iar prin executare i s-ar produce o pagubă iminentă și care ar paraliza întreaga activitate, conducând societatea la faliment, pârâta putând oricând să dispună ridicarea sumelor de bani ce se găsesc în conturile societății continuu, titlu executor în temeiul căruia urmează să fie executați nu a fost analizat din punct de vedere al legalității de către o instanță de judecată.
Prin întâmpinare pârâta Tas olicitat respingerea ca neîntemeiată pentru că instanța are obligația de a analiza temeinic,pe baza de probe, cererea de
suspendare executării actului administrativ atacat, pentru constata îndeplinirea cumulativa a condițiilor în care se poate acorda suspendarea executării actului administrativ contestat, condiții prevăzute de art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004: condiția "cazului bine justificat" și condiția prevenirii producerii unei pagube iminente".
Astfel, simpla promovare acțiunii în contencios administrativ împotriva actului administrativ fiscal nu poate fi nici de departe suficientă pentru se considera îndeplinită condiția cazului bine justificat", nefiind deloc caz bine justificat, ci, dimpotrivă, chiar deloc justificat.
În ipoteza admiterii tuturor cererilor de suspendare atunci când s- promovat acțiunea în contencios administrativ împotriva actului administrativ fiscal, s-ar ajunge că practic în toate cauzele de contencios administrativ în care se contestă acte administrative fiscale cele două condiții să fie îndeplinite " ab initio ", din chiar momentul formulării acțiunilor, lucru care ar conduce implicit Ia aplicarea, de asemenea, forțată, în toate cazurile și chiar obligatorie, dispozițiilor art.15 din Legea contenciosului administrativ și să se pronunțe încheieri de suspendare a executării tuturor actelor administrative fiscale contestate. Or, este evident că legiuitorul nu a urmărit acest lucru prin dispoziția cuprinsă în Legea nr. 554/2004 înțelegând să acorde instanțelor de judecată posibilitatea suspendării executării numai în anumite cazuri de excepție "bine justificate", și nu în toate cazurile.
Susține că suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat nu poate fi acordată de către instanța de fond numai verificând formal îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, detașând complet cererea de suspendare de fondul cauzei, ci, din contra consideră că suspendarea se poate dispune numai după "pipăirea" prealabilă a fondului cauzei și examinarea superficială a legalității și temeiniciei actului administrativ fiscal.
Numai astfel, prin verificarea superficială a legalității și temeiniciei actului administrative fiscal de impunere, verificare dublată de constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, constatare care se face pe baza unor probe produse de reclamanta și nu pe baze or simple susțineri ale acesteia, instanța de judecată poate eventual, în deplină cunoștința de cauză temeinic și legal, să suspende executarea, dar, pe de alta parte, și fără a priva și obstrucționa, de asemenea, în mod nejustificat, organele de executare fiscale de posibilitatea executării silite pornite în mod legal.
De asemenea, se arată că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate și de veridicitate care determină principiul executării acestuia din oficiu iar a nu executa actul administrativ emis in baza legii echivalează cu a nu executa legea, ceea ce într-un stat de drept este de neconceput (Decizia nr. 5.191/27.10.2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ si Fiscal). Or, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii în mod cumulativ a condiției cazului bine justificat și a condiției prevenirii unei pagube iminente.
Examinând cererea în raport cu prevederile art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 se constată că este fondată, astfel că se admite, și se dispune suspendarea executării deciziei de impunere fiscală nr. 268/19.VI.2009 și a raportului de inspecție fiscală din 17.VI.2009 emise de pârâtă privind obligarea reclamantei de a plăti debitul de 603.291 lei până la pronunțarea instanței de fond, pentru că:
Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.
Este bine cunoscut faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate și că acest act administrativ constituie el însuși titlu executoriu.
A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională.
Tocmi de aceea suspendarea actelor administrative, ca operație juridică de întrerupere a efectelor acestora, apare ca o situație de excepție, care poate fi de drept, când legea o prevede (ex. art. 123 al.1 final din Constituție) sau judecătorească, dar în limitele șui condițiile prevăzute de lege.
În cauza de față s-au invocat dispozițiile art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 care permit suspendarea executării actelor administrative în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7 din legea, a autorității publice, până la pronunțarea instanței de fond.
Analizând cererea, prin prisma acestei dispoziții legale, se constată că reclamanta a formulat contestație în procedura prealabilă instituită de Codul d e procedură fiscală și că potrivit somației de plată nr.-/1100 pârâta a informat-o pe reclamantă că, în baza art.145 Cod procedură civilă s-a început executarea silită împotriva acesteia, pentru debitul în sumă de 603.291 lei, deci este demonstrată iminența procedurii unui prejudiciu față de reclamantă.
Că este așa, rezultă și din documentația depusă la termenul de judecată din 22.IX.2009 care relevă numărul de personal al acesteia, obligațiile salariale pe care le are sau cele față de bugetul de asigurări sociale și de stat aferente lunii august 2009 sau care evidențiază un număr de 16 contracte pe care le are în derulare cu alte societății comerciale și a căror realizare ar fi blocată prin executarea debitului în litigiu.
În privința cazului bine justificat, definit prin art. 2 alin.1 lit.t din Legea nr. 554/2004, ca o serie de împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrative, Curtea constată că în conținutul contestației formulate în procedura prealabilă reclamanta a invocat aspecte de încălcare ale unor dispoziții legale cu caracter fiscal, prin actele de impunere fiscale atacate, și care urmează a fi cenzurate de instanță.
Reținându-se că reclamanta a achitat și cauțiunea stabilită de instanță, în valoare de 6.032,91 lei, potrivit ordinului de plată nr.54/22.IX.2009 emis de Bank, către beneficiar CEC Bank - pentru dosar nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA, în temeiul art.215 Cod procedură fiscală, cererea se constată întemeiată, astfel că se admite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta - - T în contradictoriu cu pârâta T - Administrația finanțelor publice pentru contribuabili mijlocii - Activitatea de inspecție fiscală
Dispune suspendarea executării deciziei de impunere fiscală nr. 268/19.VI.2009 și a raportului de inspecție fiscală din 17.VI.2009 emise de pârâtă privind obligarea reclamantei de a plăti debitul de 603.291 lei până la pronunțarea instanței de fond.
Executorie de drept.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22.IX.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Se comunică:
- reclamantei - - - T
- pârâtei - T - Administrația finanțelor publice pentru contribuabili mijlocii - Activitatea de inspecție fiscală
Red.- 23.09.2009 - tehnored. /28.09.2009/ 4 ex.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica
