Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 273/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 273/2009
Ședința publică din data de 09 iunie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții cultelor ȘI NAȚIONAL și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU CULTURĂ CULTE ȘI PATRIMONIU CULTURAL NAȚIONAL B N, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat reclamatul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 05 iunie 2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea pârâtul CULTELOR ȘI NAȚIONAL la care a anexat un set de înscrisuri în justificarea poziției procesuale.
Reclamantul solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a putea studia actele depuse de pârât pentru acest termen de judecată.
Curtea, după deliberare, analizând cerere de amânare formulată de reclamant, o admite, sens în care dispune lăsarea cauzei la a doua strigarea.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, s-a prezentat reclamatul, lipsă fiind celelalte părți.
Reclamantul arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul arată că își menține cerere de suspendare a ordinului nr. 186/27.04.2009 emis de CULTELOR ȘI NAȚIONAL, așa cum a fost formulată în scris, fără cheltuieli de judecată. În susținere se arată că, la data de 11 mai 2009 înaintat o plângere prealabilă Ministrului Culturii, Cultelor și Național prin care solicită revocarea deciziei pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, eliberarea s-a din funcție s-a produs anterior celor 30 de zile prevăzute de lege. Se arată că, prin ocuparea postului vacat propus de pârât, respectiv de consilier clasa I gradul profesional superior, venitul său s-ar reduce la
La solicitarea instanței reclamantul arată că nu a formulat o acțiune în anularea a ordinului contestat, însă consideră că, hotărârea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a G nr.37/2009 nu poate fi decât una de respingere ca neconstituțională.
Arată că prin adoptarea ordonanței contestate atât de reclamant cât și de alți colegi din țară, a fost instaurat un haos administrativ la nivelul întregii țări și că,sumele alocate pentru cheltuielile de funcționare a instituțiilor au fost transmise cu întârziere de la nivelul ordonatorilor principali, însă nu există persoane care să le semneze pentru a fi distribuite.
În susținerea cererii de suspendare se solicită a se a avea în vedere atât hotărârile Curții de Apel Galați cât și Curții de Apel București, date la finele săptămânii trecute.
CURTEA
Reclamantul, prin cererea formulată a solicitat suspendarea Ordinului nr. 186/27.04.2009 al Ministrului Culturii, Cultelor si Național prin care a fost eliberat din funcția publică de director executiv al Direcției Județene pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural Național B-
Motivarea cererii a realizat-o prin invocarea împrejurării că, în fapt, prin Ordinul nr. 186/27.04.2009 emis de,invocând in esență prevederile art.III alin.1 ale nr.OUG37/2009privindunele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice,a eliberarea dinfuncția publica de conducere de director executiv la B N ocupată în mod legal, prin numire în funcție ca urmare a unui concurs, prin aplicarea prevederilor art.99 alin.3 din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici republicată, cu modificările și completările ulterioare".
Astfel, cum se poate observa, Ordinul atacat se fundamentează practic exclusiv pe prevederile modificatoare ale Legii nr.188/1999 aduse prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, Ordonanță care - la art.III alin.1 - prevede că "funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate in regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute in anexa la prezenta ordonanță de urgentă. care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia se desființează in termen de 32 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. "
În susținerea cererii de suspendare a executării actului administrativ, apreciază pe deplin incidente în situația de față, normele cu caracter deexcepțieprevăzute de art.14 alin.l din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ potrivt cu care "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instantei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. In cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".
Ca reclamant, a respectat condiția prealabilă impusă de prevederile suscitate și prin înscrisul atașat nr. 618 /11 mai 2009, justifică a fi sesizat autoritatea emitentă cu o plângere împotriva actului administrativ, apreciind profund nelegal și netemeinic actul administrativ unilateral individual prin care s-a procedat la eliberarea sa din funcția publică de conducere, înaintând la data de 11 mai 2009 Ministrului Culturii Cultelor si National o plângere prealabilă prin care a solicitat revocarea în tot a deciziei pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, obligație impusă de prevederile art. 106 alin.1 din Legea nr.188/1999 raportat la art.7 alin. 1 din Legea nr.554/2004.
În al doilea rând, pe baza înscrisurilor atașate la dosar - respectiv Ordinul nr.215/27.04.2009, plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva Ordinului contestat - în limitele permise de natura specială a procedurii instituite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța va putea constata pe deplin îndeplinită cerința legală a cazului bine justificat, astfel cum este acesta definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv dovedirea unor "împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ."
Astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal prin decizia nr.30I5/23 septembrie 2008, "împrejurările de natură a crea o îndoială asupra legalității actelor administrative atacate, în condițiile în care nu se pot antama în această etapă procesuală aspecte de fond, rezultă din, cel puțin aparențe, inconsecvențe de raționament ale organului emitent.
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Așa fiind, cazul bine justificat rezidă nu numai în simplele afirmații ale reclamantului dar și în argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate și a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată.
Astfel, cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 186/27.04.2009 până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului este întemeiată și pentru considerentul prevenirii unei pagube iminente, astfel cum termenul de pagubă iminentă a fost definit în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 respectiv "un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public. "
În speța supusă judecății, disfunctionalitatea activității autorității publice este confirmată și de calendarul verificării cunoștințelor și emiterii Ordinului de numire a directorului coordonator, fiind anunțat că "sesiunea de verificare" se desfășoară în intervalul 25-30 mai 2009 și în condițiile unor eventuale contestații, numirea noului director coordonator va fi posibilă la o perioadă apreciabilă față de data eliberării din funcție 24.05.2009, ceea ce va conduce la un vid decizional a unui serviciu deconcentrat al.
Având în vedere complexitatea serviciului, conform atribuțiilor expres reglementate și încredințate: avize interventii la monumente istorice, certificate export bunuri culturale, constatări contraventii și infracțiuni la regimul de protectie a monumentelor, avize programe culturale la asezăminte culturale necesare accesării fondurilor europene, avize schimbări destinație monumente, avize înfiintare, desființare și modificare activitate instituții de cultură de interes județen și local se poate în mod temeinic aprecia de către instanță că respingerea cererii de suspendare a Ordinului nr.186/27.04.2009 ar putea genera grave disfuncționalități în activitatea autorității publice, fapt ce atrage incidența prevederilor art.2 alin.l lit.ș din Legea nr.554/2004.
Mai mult decât atât, ar fi fost îndrituiți să sesizeze în temeiul art 14(3) din Legea 554/2004 Ministerul Public acest aspect"când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui serviciu public administrativ."
În susținerea cererii de suspendare s-a relevat că și respingerea ca, neconstituțională a legii privind modificarea Statului funcționarilor publici pronunțată de Curtea Constituțională, în data de 06.05.2009, care a avut același obiect ca a actului normativ emis de Executiv și nu de Puterea, respectiv OG 37/2009, care operează transformarea funcției de director executiv în director coordonator și care a fost contestată de către Avocatul Poporului se află pe rolul Curții Constituționale și care negreșit nu poate fi decât respinsă la fel, ca neconstituțională.
Fără a formula în prezenta cerere și osolicitare de constatare a neconstituționalității nr.OUG 37/2009- în eventualitatea soluționării nefavorabile a plângerii prealabile - trebuie relevat că atât acest act administrativ cu caracter normativ cât și Ordinului nr.186/27.04.2009 care îl vizează și îl afectează în mod nemijlocit au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituția României, fiind de natură a afecta în modul cel mai grav cu putință drepturi, libertăți și îndatoriri prevăzute de Constituție.".
În concret, aceste acte administrative sunt de natură a afecta grav drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă, dreptul la protecția socială a muncii și dreptul la un nivel de trai decent, așa cum aceste drepturi sunt consfințite de prevederile constituționale sub art. 41 și art. 47 alin. (1), fiind apte a produce un important prejudiciu material dar și moral reclamantului, care se impune a fi evitat prin suspendarea executării Ordinului atacat.
Prin conținutul lor, aceste drepturi complexe includ dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, de natură a asigura titularului lor un trai civilizat și decent. Or, menținerea efectelor actului administrativ atacat va avea drept consecință imediată încetarea raporturilor mele de serviciu si pierderea tuturor drepturilor de natură salarială aferente.
În sensul celor sus menționate, trebuie amintit că potrivit celor statuate de Curtea Constituțională în Decizia nr. 1.189/2008, sensul juridic al verbului "a afecta" cuprinde mai multe nuanțe, precum pe cel de "a suprima", "a aduce atingere", "a prejudicia", "a vătăma", "a leza" sau "a antrena consecințe negative". Or, potrivit acestor conotații, prin aplicarea Ordinului nr. 186/27.04.2009, s-ar suprima toate veniturile obținute de reclamant, ceea ce, potrivit practicii constante a Curții Constituționale,"reprezintăo afectare a dreptului la muncă în însăsi substanta lui, drept care, prin conținutul lui, este un drept complex care include și dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, care să asigure un trai civilizat și decent cetățenilor".
Pe de altă parte, eliberarea sa din funcția publică de conducere pe care o ocupă este de natură a-i afecta grav imaginea și prestigiul profesional, iar în condițiile în care ulterior, în soluționarea cererii sale de anulare a actului administrativ s-ar constata nelegalitatea acestuia, repararea prejudiciilor create, în plan moral, de măsura dispusă de conducătorul Autorității publice centrale va fi dificilă și ar greva bugetul public într-o perioadă de mare austeritate financiar bugetară.
Nu în ultimul rând, apreciază că suspendarea executării actului administrativ unilateral individual ar fi în deplin acord cu recomandarea nr. R(89)8 adoptată la data de 13 septembrie de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă.
La nivel european, actul administrativ este privit ca orice măsură sau decizie de ordin individual luată în exercitarea puterii publice și de natură a produce efecte directe asupra drepturilor, libertăților sau intereselor persoanelor. În acest context, recomandarea anterior citată, pe deplin aplicabilă României - membru al Consiliului Europei - arată căinstanțele chemate să decidă măsuri de protecție provizorie vor ține cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea actului administrativ.
Tot astfel, s-a apreciat că pentru autoritatea publică, suspendarea actului administrativ nu are consecințe negative deoarece scopul urmărit nu esteînlăturatci eventual doaramânatpână la pronunțarea irevocabilă cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, motive pentru caresuspendarea executării actului administrativ trebuie preferată.
Prin întâmpinarea formulată Ministerul Culturii, Cultelor și patrimoniului Național a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare se arată că în conformitate cu prevederile art.14, alin.1, teza I din Legea nr.554/2004 "In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in condițiile art. 7, autoritații publice care a emis actul sau a autoritații ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instanței competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond" iar art.2, alin.1 lit.s și t din același act normativ prevede că " paguba iminenta este prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila a funcționarii unei autoritați publice sau a unui serviciu public iar prin cazuri bine justificate se înțeleg împrejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalitații actului administrativ". Apreciază că reclamantul nu a făcut dovada existenței celor 2 cazuri prevăzute de art.14, alin.1, teza I în mod cumulativ; în speță, nu sunt arătate împrejurarile legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Actiunea este nelegală în raport de prevederile art.106 din Legea nr.188/1999, care statuează că "În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativa unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public. La solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută" iar art.97, litc din același act normativ prevede că încetarea raporturilor de serviciu se face prin eliberare din funcția publică; din intrepretarea textelor legale, rezultă că doar în cazul aplicării sancțiunilor disciplinare, cu excepția destituirii din funcția publică, se poate solicita suspendarea executării actului de sancționare, când intervine eliberarea din funcția publică, instanța nu poate dispune decât anularea acestuia și reintegrarea în funcția publică deținută.
Un alt argument în susținerea tezei că cererea este nelegală, îI constituie chiar art.14 din Legea nr.554/2004 în privința suspendării executării unui act administrativ, în speță actul administrativ fiind executat integral la data de data de 24.05.2009, deci producându-și efectele, astfel că se poate reține incidența acestui text de lege.
Cu privire la motivele de nelegalitate învederate de reclamant, arătă instanței că, în cuprinsul ordinului atacat se regăsește motivarea și anume desființarea postului de director executiv, ca urmare a aplicabilității art.llI, alin.1 din OUG nr.37/2009, deci acest aspect derivă din lege, operând pe legis, astfel că această afirmație urmează a fi înlăturată. De asemenea, arătă că prevederile art. III, alin.11 din actul normativ mai sus arătat, statuează că "Începând cu data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta, functionarilor publici si personalului încadrat în regim contractual, care ocupa posturi dintre cele prevazute la alin. (1), Ii se vor aplica în mod corespunzator dispozitiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiva raporturilor de munca prevazute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv În Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare". Prin urmare, aceste prevederi ne trimit la dispozițiile art.97, litc coroborate cu cele ale art.99, alin.1, litb din Legea nr.188/1999, desființarea postului încadrându-se la încetarea raporturilor de serviciu, prin eliberarea din funcție.
De asemenea, arătă că, potrivit adresei nr.2186/21.05.2009 a comunicat reclamantului împrejurarea că Ministerul Culturii, Cultelor și Național îi pune la dispoziție postul vacant de consilier clasa I gradul profesional superior, treapta 3 de salarizare din structura Direcției pentru cultură, culte și patrimoniu cultural național a județului B N, fiind respectate astfel prevederile art.99, alin5 din Legea nr.188/1999. Totodată, prin adresa nr.660/22.05.2009 și înregistrată sub nr. 533/22.05.2009 la Serviciul Managementul Umane și Social, reclamantul a arătat instituției că este de acord cu încadrarea pe postul oferit de Minister, astfel că acest document vine în contradicție cu prevederile art.106 din Legea nr.188/1999, reclamantul acceptând îndeplinirea condițiilor impuse de art.99 din Legea nr.188/1999 prin acceptarea unui post de executie, astfel că ordinul atacat nu poate fi calificat ca fiind nelegal.
Învederează că, potrivit art.11, alin.2 din Legea nr.24/2000, OUG nr.37/2009 a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, astfel că termenul de preaviz la care se referă reclamantul a început să curgă de la data intrării în vigoare a ordonanței în discuție, neavând importanță în speță că ordinul prin care a fost pusă în executare legea, în mod formal, nu a fost emis în ziua intrării în vigoare a legii, nefiind posibil acest lucru din punct de vedere tehnic-administrativ.
Analiza probatoriului administrat în raport de limitele investirii instanței, relevă următoarele:
Ministerul Cultelor și Patrimoniul Național prin ordinul Ministrului Culturii,Cultelor și Național nr.186 din 27 aprilie 2009 în temeiul prevederilor art.97 lit.c și art.99 alin.1 lit.b și art.106 alin.1 din Legea nr.188/1999 și în baza art.III alin.1 și alin.11 din OUG nr.37/2009 precum și a dispozițiilor art.11 alin.1 și 4 și art.5 alin.1 pct.12 din HG nr.9/2009 a hotărât că începând cu data de 24 mai 2009 d-nul este eliberat din funcția de director executiv al Direcției pentru Cultură Culte și Patrimoniu Cultural Național a Județului B-N iar în conformitate cu art.99 alin.3 din Legea nr.188/1999 s-a acordat un termen de preaviz de 30 de zile calendaristice.
Reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva acestui ordin arătând că la data de 30 aprilie i s-a comunicat ordinul atacat prin care s-a stabilit că începând cu data de 24 mai este eliberat din funcție nefiind astfel respectat termenul de 30 de zile și drepturile sale câștigate în baza a numeroase concursuri iar ordonanța în baza căreia s-a adoptat actul contestat este neconstituțională.
Ordinul nr.713 din 27 august 2001 confirmă că începând cu data de 1 septembrie 2001 d-nul s-a definitivat în funcția de director executiv al Direcției pentru Cultură Culte și Patrimoniu Cultural Național a Județului B-
Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta regula fiind executarea actului administrativ emis.
Legea contenciosului administrativ, pe care se fundamentează cererea introductivă de instanță, prin dispozițiile art 14 statuează că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței suspendarea executării actului administrativ".
Paguba iminentă, este definită în art. 1 lit. s, ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidența sau după caz, perturbarea gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Prevederile legale enunțate relevă că poate fi dispusă măsura suspendării ori de câte ori există un caz bine justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantului.
Suspendarea actului administrativ atacat se poate pronunța în condițiile art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare a actului administrativ trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, respectiv a unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.
Cazul bine justificat care să determine luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirmă in fața instanței de contencios că suntem în prezența unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată.
Împrejurarea invocată de reclamant referitoare la perturbarea activității autorității datorită executării actului administrativ atacat în procedură administrativ jurisdicțională poate fi reținută ca fiind un caz bine justificat având în vedere efectele asupra patrimoniului reclamantului.
Paguba iminentă este definită de disp. art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public ceea ce în cauză nu se poate reține având în vedere situația concretă.
Prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executării acestuia din oficiu.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Cererea de suspendare poate fi introdusă și în perioada recursului prealabil, deci anterior sesizării instanței cu fondul acțiunii, condiție îndeplinită prin declanșarea procedurii prealabile.
Cazurile bine justificate sunt definite potrivit dispozițiilor art 2 lit t din Legea contenciosului administrativ astfel cum a fost modificată prin Legea nr 262/2007,sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Interpretarea textului legal indicat relevă că apărările pârâtei referitoare la imposibilitatea analizării actului administrativ contestat și a cărui suspendare este solicitată nu poate fi realizată de instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare pentru că ar echivala cu o antamare a fondului cauzei nu se pot bucura de succes.
Paguba iminentă apare,așadar, în acest caz ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență, suspendarea trebuind admisă, pentru identitate de rațiune, și în cazul unui prejudiciu în derulare, consumat parțial.
Alegațiile pârâtei referitoare la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ și care permite punerea în executare acestuia nu pot fi contrazise cu argumente în această procedură însă aceste susțineri nu pot paraliza ab initio demersul reclamantului de suspendare a executării actului administrativ, întrucât chiar legiuitorul a pus la dispoziția persoanelor aflate într-o astfel de situație acest mijloc de apărare și prin aceasta asigurat și accesul la o instanță care să analizeze în concret îndeplinirea condițiilor enunțate anterior.
Aserțiunea pârâtei potrivit căreia actiunea este nelegală în raport de prevederile art.106 din Legea nr.188/1999, care statuează că "În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativa unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public iar la solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută" iar art.97, litc din același act normativ prevede că încetarea raporturilor de serviciu se face prin eliberare din funcția publică; din interpretarea textelor legale, rezultă că doar în cazul aplicării sancțiunilor disciplinare, cu excepția destituirii din funcția publică, se poate solicita suspendarea executării actului de sancționare, când intervine eliberarea din funcția publică, instanța nu poate dispune decât anularea acestuia și reintegrarea în funcția publică deținută nu pot fi primite, legiuitorul ne instituind o astfel de excepție.
Prima condiție fiind aceea a existenței unui act administrativ care în mod evident e susceptibil de a produce efectele urmărite prin emiterea sa iar legiuitorul a statuat că în cazurile care sunt îndeplinite exigențele instituite de art 14 din Legea contenciosului administrativ.
Susținerea potrivit căreia în cazul aplicării sancțiunilor disciplinare, cu excepția destituirii din funcția publică, se poate solicita suspendarea executării actului de sancționare, când intervine eliberarea din funcția publică iar instanța nu poate dispune decât anularea acestuia și reintegrarea în funcția publică deținută este neîntemeiată neavând un suport în dispozițiile legale enunțate,întrucât se urmărește tocmai suspendarea efectelor actelor atacate iar în prezenta cauză efectul este tocmai încetarea raporturilor de serviciu prin eliberarea din funcție, ori prin suspendarea actului se urmărește paralizarea producerii acelor efecte de natura a vătăma drepturile reclamantului.
Suspendarea actelor administrative reprezintă operațiunea juridica care determina încetarea temporara a efectelor juridice, ca urmare a existentei unor dubii cu privire la legalitatea sau oportunitatea acestora.
Suspendarea efectelor juridice ale unor acte administrative poate interveni pe toată durata producerii acestora ori în speță nu se poate reține că efectele actului au fost epuizate întrucât lad ata sesizării instanței reclamantul exercita prorogativele funcției de director executiv al Direcției pentru Cultură Culte și Patrimoniu Cultural Național a Județului B-N, raportul nefiind încetat nu se poate reține incidența prevederilor art.106 din Legea nr.188/1999,pentru a fi necesară repunerea în funcție, aspecte care revin în analiza instanței investite cu soluționarea fondului cauzei.
Considerentele expuse au format convingerea instanței că suspendarea executării actului administrativ în discuție este de natură a asigura protecția intereselor private în raport cu autoritățile, astfel că în temeiul disp art 14 din Legea contenciosului administrativ va admite de cererea de suspendare a executării Ordinului nr.186/27.04.2009 emis de Ministerul Culturii, Cultelor și Național, formulată de reclamantul împotriva pârâtului Ministrul Culturii, Cultelor si Național.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de suspendare a executării Ordinului nr.186/27.04.2009 emis de Ministerul Culturii, Cultelor și Național cu sediul în B sos. nr.30, sector 1, formulată de reclamantul împotriva pârâtului Ministrul Culturii, Cultelor si Național și în consecință:
Dispune suspendarea executării ordinului nr.186/27.04.2009 emis de pârât.
Executorie de drept
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.06.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
5 ex./23.06.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan
