Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 285/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința nr.285
Ședința de la 15 Iulie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea Președinte Secție
Grefier: - -
**********
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL MEDIULUI - GARDĂ NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL și GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL JUDEȚEAN G, având ca obiect suspendarea deciziei nr. 125 din 24.04.2009 emisă de MINISTERUL MEDIULUI - GARDĂ NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 02 iulie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință civilă.
Deliberând,
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Mediului- Garda Națională de Mediu - Comisariatul General, suspendarea executării deciziei nr.125/24.04.2009 prin care a fost eliberat din funcția publică de comisar -șef al Comisariatului Județean
În drept se invocă dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, susținându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Astfel, cazul bine justificat constă în posibilitatea de a participa la concursul organizat pentru funcția de comisar șef la Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean
La dosar a fost atașată decizia nr. 125/24.04.2009.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, în principal, pe excepția prematurității pentru faptul că deși a formulat plângere prealabilă reclamantul a introdus acțiunea fără a aștepta răspunsul autorității. Pe fondul cererii, pârâta susține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004.
La termenul din data de 04.06.2009 reclamantul și-a precizat cererea de suspendare susținând că decizia nr.125/2009 a fost emisă în temeiul dispozițiilor art.III alin.1 și 11 din OUG nr.37/2009 fără însă ca acest articol să existe în actul normativ invocat, susținând astfel că decizia emisă nu are suport legal.
Totodată s-a mai arătat că prin actul a cărui suspendare o solicită s-a dispus eliberarea sa din funcție deși nu era îndeplinit niciunul dintre cazurile de la art.99 din Legea nr.188/1999, inclusiv cel prevăzut de art.99 alin.1 lit.b din lege.
Mai mult, prin revocarea sa din funcție i s-a produs un prejudiciu reprezentând diferența dintre salariul realizat anterior deciziei și salariul primit după emiterea acesteia dar și un prejudiciu de imagine, fiind perceput de opinia publică drept o persoană incompetentă.
Examinând cauza prin prisma susținerilor formulate și a legislației aplicabile, Curtea apreciază cererea reclamantului ca fiind nefondată.
În primul rând, este neîntemeiată excepția prematurității acțiunii fondată pe faptul că reclamantul nu a așteptat soluționarea plângerii prealabile întrucât dispozițiile art.14 alin.1 impun ca și condiție premergătoare, necesară pentru investirea instanței de judecată cu cererea de suspendare, doar sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art. 7 din lege, a autorității publice ce a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Așadar, pentru a se putea dispune măsura suspendării executării actului contestat se cer a fi îndeplinte cumulativ trei condiții: existența plângerii prealabile, cazul bine justificat și paguba iminentă.
Dacă în ceea ce privește condiția sesizării prealabile se constată că aceasta este îndeplinită, la dosar la fila 23 existând dovada formulării plângerii prealabile, instanța apreciază că, în speță nu sunt întrunite celelalte două cerințe prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 respectiv: cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.
Astfel, prin Decizia nr. 125/2009 emisă de Ministerul Mediului - Garda Națională de Mediu - Comisariatul General, funcția publică de conducere de Comisar șef al Comisariatului Județean G, ocupată de reclamant, s-a desființat, acestuia încetându-i raporturile de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz.
Hotărârea a fost întemeiată pe dispozițiile Legilor nr. 188/1999, Legii nr. 108/1999, OUG nr. 37/2009, HG nr. 112/2009.
Existența unui caz bine justificat ar putea fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenței dreptului întrucât, în cadrul procedurii prevăzută de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Natura măsurii dispusă prin actul a cărui suspendare se solicită nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat, presupunând cercetarea în profunzime a fondului cauzei.
Analizând însă sumar prevederile deciziei contestate, Curtea reține că la baza adopării măsurii de eliberare din funcția publică se află reorganizarea statuată prin act normativ cu putere de lege, respectiv prin disp. art.III alin.1 și alin.11 din OUG nr.37/2009.
Este neîntemeiată susținerea reclamantului potrivit căreia decizia nr.124/2009 nu are suport legal pentru că nu ar exista, în cuprinsul actului normativ invocat, prevederile legale respective întrucât, OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 264 din 22 aprilie 2009 și dispozițiile legale menționate, așa cum apar ele în forma în vigoare a actului normativ, prevăd următoarele:
"Art. III - (1) Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
(11) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, funcționarilor publici și personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin. (1), li se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare".
Totodată, în anexa OUG nr. 37/2009 cuprinzând lista serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor care intră sub incidența prevederilor acesteia, la punctul 2 este menționat Ministerul Mediului cu "comisariate ale Gărzii Naționale de Mediu regionale și județene, respectiv al municipiului B".
Așadar, nu se poate reține că măsurile dispuse prin OUG nr.37/2009 nu vizează funcția din care a fost eliberat reclamantul.
Nefondată este și susținerea reclamantului potrivit cu care nu subzistă în ceea ce îl privește niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 99 din Legea nr.188/1999 pentru eliberarea din funcție.
Aceasta pentru că, astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei nr. 125/2009 eliberarea din funcție a reclamantului s-a realizat prin prisma disp. art.99 alin.1 lit.b, respectiv pentru că autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public. Or, spectele de temeinicie și legalitate ale reorganizării activității instituției nu pot face obiectul judecății în acest stadiu procesual.
Totodată, Curtea constată că paguba iminentă este definită de art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004 drept prejudiciu material viitor sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea executării este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu material grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în prezenta cauză.
Simplele susțineri din cuprinsul cererii referitoare la paguba creată, constând în lipsirea de drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul primit înainte și cel pe care îl primește după emiterea deciziei nr.125/2009 nu sunt suficiente și nici concludente pentru a se aprecia că sunt întrunite cerințele legale ce se impun pentru se suspenda executarea unui act administrativ, a cărei prezumție de legalitate nu a fost răsturnată.
Mai precis, nu pot fi primite afirmațiile reclamantului în sensul că eventuala executare a actului administrativ contestat este de natură să-i provoace o pagubă iminentă de ordin material, întrucât conform actelor de la dosar, în prezent acesta ocupă o funcție de execuție în cadrul aceleiși autorități - comisar clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare-, asigurându-i-se acestuia un salariu aferent noii funcții (fila 70).
Pe de altă parte, prejudiciul material invocat de reclamant poate fi recuperat de către acesta în cazul în care acțiunea în anularea deciziei nr.125/2009 va fi admisă cu consecința repunerii în situația anterioară emiterii deciziei.
În ceea ce privește prejudiciul de imagine, respectiv prejudiciul moral pe care reclamantul susține că îl suportă ca urmare a emiterii deciziei nr.125/2009, așa cum s-a arătat, legiuitorul însuși a înțeles să definească noțiunea de prejudiciu în materia contenciosului administrativ, în art.2 alin.1 lit.s din Legea nr.554/2004, dispoziții care însă se referă exclusiv la prejudiciul material, neavându-se în vedere și daunele de ordin moral.
În consecință, instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, urmând a respinge cererea privind suspendarea actului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul domiciliat în Tg. Cărbunești,-, jud. G în contradictoriu cu pârâții GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL JUDEȚEAN G și MINISTERUL MEDIULUI - GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Iulie 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
Tehred.
4ex/10.07.2009
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea
