Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 286/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZI A NR. 286
Ședința publică din data de 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Elisabeta Gherasim Alexandrina Urelețeanu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, județul B, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1674 din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta- Press SRL, cu sediul în B, str. -, nr. 48, județul B,prin Pro, &, cu sediul în B,--3, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit recurenta- pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B și intimata-reclamanta - Press SRL, prin Pro, & .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se stadiul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că recursul este scutit de plata taxei de timbru, iar recurenta-pârâtă a solicitat, prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, luând act că recurenta- pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința nr. 1674 din 27 noiembrie 2009, Tribunalul Buzăua admis cererea promovată de reclamanta - PRESS SRL - PRIN " & ", în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, dispunând suspendarea măsurilor stabilite prin Raportul de inspecție fiscală nr.1419 din 28.09.2009 și a Deciziei nr.88/19.10.2009, până la judecarea în fond a cererii de anulare a raportului și a deciziei respective, precum și a măsurilor luate prin acesta.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că cererea reclamantei este întemeiată, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 215 alin. 2 procedură fiscală, contribuabilul " are dreptul de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal în temeiul legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate."
Instanța a considerat că cererea reclamantei este întemeiată, îndeplinind cerințele art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, actualizată, întrucât reclamanta a sesizat, în condițiile art. 7, autoritatea publică care a emis actul, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cât și instanța de judecată, ca urmare a respingerii contestației, prin Decizia nr.88/2009, formându-se dosarul cu nr-.
În același timp, instanța a considerat că, în condițiile formulării contestației, atât la organele care au emis actul administrativ, cât și la instanța de judecată, suspendarea executării unui act administrativ contestat reprezintă un caz bine justificat, ca urmare a faptului că, prin începerea executării, așa cum rezultă din decizia de instituire a măsurilor asiguratorii și a procesului - verbal de sechestru asigurator pentru bunurile mobile, s-ar putea crea prejudicii iminente societății și care ar putea duce la încetarea activității acesteia, cu repercursiuni în recuperarea sumelor de către organul constatator, în condițiile în care reclamanta ar pierde contestația formulată; totodată, instanța a avut în vedere faptul că, prin recipisa de la fila 33, reclamanta a făcut dovada achitării cauțiunii, în cuantum de 5% din suma contestată așa cum s-a stabilit prin încheierea din 25.11.2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B, care a criticat-o
pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța de fond a apreciat că sunt întrunite cerințele unui caz bine justificat, în sensul dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În opinia sa, nu există dovezi pe care instanța să-și formeze convingerea și din care să rezulte urgența și caracterul vremelnic al suspendării actului.
Din conținutul cererii de chemare în judecată, rezultă că aceasta nu a antamat fondul problemei, ci a intrat într-o adevărată polemică vizând legalitatea actelor administrative, acte care, până la anularea lor de către o instanță de judecată, se bucură de prezumția de legalitate; în caz contrar, susține recurenta, s-ar anticipa soluția care va fi dată pe fondul cauzei, în acest fel ajungându-se la o prejudecare a fondului.
Suspendarea executării actelor administrative constituie o situație de excepție, care intervine atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate; faptul că suspendarea actelor administrative reprezintă situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate, a fost reținută și de Curtea Constituțională, prin Decizia nr.257/27.10.2006.
De asemenea, reclamanta nu a făcut dovada producerii unei pagube iminente care s-ar cauza prin executarea actului administrativ fiscal, având în vedere faptul că reclamanta a găsit resursele financiare necesare pentru achitarea cauțiunii stabilită de instanță, sumă ce ar fi putut să o achite în contul datoriei stabilită în sarcina sa, în acest fel diminuându-se accesoriile bugetare ce curg de drept, conform legii.
Susținerile reclamantei, potrivit cărora executarea actului i-ar produce o perturbare a activității și un prejudiciu material, nu pot fi reținute de instanță, deoarece, pe de o parte, nu există o astfel de tulburare, și nici paguba nu este dovedită, iar, pe de altă parte, reclamantei nu i se poate aplica un tratament fiscal preferențial față de alți
contribuabili.
.//.
Solicită admiterea recursului, modificarea încheierii, în sensul respingerii cererii de suspendare.
Verificând actele și lucrările dosarului, văzând motivele de recurs, precum și dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod proc. civ. Curtea reține următoarele:
Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B a efectuat, la sediul reclamantei, o inspecție fiscală, vizând perioada 01.06.2006 - 30.06.2009 pentru impozitul pe profit, 01.01.2006 - 31.07.2009 pentru taxa pe valoarea adăugată și respectiv 01.01.2006 - 31.07.2009 pentru impozitul pe venituri din dividende persoane fizice, fiind întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 1419/28.09.2008 și Decizia de impunere nr. 1237/29.09.2009.
Reclamanta a contestat, atât decizia de impunere, cât și Raportul de inspecție fiscală, formulând contestație adresată Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice B la data de 9.10.2009, care, prin Decizia nr. 88/19.10.2009 a respins contestația formulată de către aceasta.
Împotriva acestei decizii, precum și a actelor conexe acesteia, societatea a formulat contestație la instanța de contencios administrativ și fiscal, aceasta formând obiectul dosarului nr-, formulând, în același timp, cerere prin care a solicitat suspendarea măsurilor dispuse prin Raportul de inspecție fiscală și Decizia nr. 88/19.10.2009, până la judecarea în fond a cererii de anulare a raportului și a deciziei.
Instanța de fond a dispus suspendarea executării actului administrativ fiscal, până la pronunțarea instanței de fond asupra fondului cauzei.
Potrivit art. 14 din Legea 544/2004, în cazuri bine justificate, și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond.
Așa cum a susținut și recurenta, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, însă, potrvit dispoziției legale precizate, instantele pot dispune suspendarea executării actului administrativ, în condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 544/2004.
In prezenta cauză, intimata reclamantă a făcut dovada că a contestat în instanța Raportul de inspecție fiscală nr. 1419/28.09.2008 și Decizia de impunere nr. 1237/29.09.2009, prin care a fost obligată să plătească, la bugetul de stat, sume importante, reprezentând TVA și accesorii.
De asemenea, posibilitatea suspendării actelor administrative fiind consacrată și în documentele emise de organismele internaționale, în condiții similare cu reglementarea cuprinsă în Legea nr.554/2004, nr. R/89/8 din 13.- a Consiliului de Miniștri privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, care prevede, ca principiu, tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de solicita suspendarea executării unui act administrativ.
Din examinarea actelor dosarului, se constată că instanța de fond a făcut o
corectă aplicare a dispozițiilor legale asupra situației de fapt.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 pr.civ. recursul se va respinge, ca nefondat, menținându-se, ca legală și temeinică, sentința pronunțată, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pr.civ, de modificare sau de casare
sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, județul B, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1674 din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta- Press SRL, cu sediul în B, str. -, nr. 48, județul B,prin Pro, &, cu sediul în B,--3, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim Alexandrina Urelețeanu
- - - - -
GREFIER,
- -
red. VN
tehnored MC
4 ex/26.02.2010
f- Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Elisabeta Gherasim Alexandrina Urelețeanu
