Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 29/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 29/2010
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtului MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, având ca obiect suspendarea executării Ordinul nr. 1889/2009 emis de MINISTRUL INTERIMAR AL SĂNĂTĂȚII.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de 7 decembrie 2009 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea pârâtului MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, prin care solicită respingerea cererii de suspendare.
În data de 4 ianuarie 2010 s-a depus la dosar răspunsul pârâtului MINISTERUL SĂNĂTĂȚII la adresa instanței din data de 10.12.2009 (22).
Curtea constatând că prin întâmpinarea depusă de pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII se invocă excepția inadmisibilității prezentei cererii și apreciind că acesta este o apărare de fond, urmează a se pronunța asupra acesteia odată cu fondul cauzei și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicitată judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. pr. civ, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 27 octombrie 2009, reclamantul a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună suspendarea efectelor ordinului nr.1889 emis la data de 15 octombrie 2009, cerere întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că prin ordinul nr.1017/19.05.2009 a fost numit în funcția de manager interimar al Spitalului județean de Urgență Dr. " " BMp ână la ocuparea postului prin concurs.
Cu toate acestea, prin ordinul nr.1889/15.10.2009 a fost eliberat din această funcție, fără nici o motivare, ori argumentare în drept a măsurii.
Reclamantul consideră nul și nelegal ordinul nr.5531/07.10.2009, motiv pentru care a formulat plângerea prealabilă, conform art.7 din legea contenciosului administrativ.
Ordinul este nelegal, pentru neîndeplinirea condițiilor de fond și formă ale acestuia, dar și pentru faptul că această măsură s-a luat unilateral, cu toate că nu a fost împlinit termenul pentru care se făcuse numirea.
Se susține că până în prezent, nu s-a organizat nici un concurs pentru ocuparea postului de manager, iar măsura eliberării din funcție nu a fost motivată în fapt și încadrată în drept.
Apreciază că până la soluționarea plângerii prealabile, se poate dispune suspendarea executării actului administrativ atacat și că sunt întrunite cerințele prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004.
În ce privește "cazul bine justificat" se arată că starea de fapt și de drept legată de emiterea acestui act este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Apoi, ordinul a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale, întrucât fost luat înainte de expirarea perioadei pentru care a fost numit în funcție, fără nici o argumentare.
În ce privește "paguba iminentă", definită ca fiind prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, este și ea îndeplinită dacă se are în vedere prevederile materiale ce-i sunt cauzate și care reprezintă diferența de la salariul funcției pe care a revenit la salariul de manager.
În opinia acestuia s-a creat și o tulburare însemnată a bunei funcționări a unității spitalicești. Face precizarea că, la preluare, spitalul avea datorii neonorate de peste 15.500 lei și în numai 4 luni de management a reușit să reducă datoria la 13.900 lei. De asemenea, s-a realizat încadrarea spitalului în necesarul de personal și au fost reașezați oamenii pe funcții în raport de competențele profesionale.
În ce privește "introducerea cererii prealabile", reclamantul face dovada prin depunerea unui exemplar de pe aceasta și a confirmării faptului că ea a fost trimisă organului emitent al actului, conformă și îndeplinirea acestei cerințe.
Prin întâmpinarea înregistrată la 7 decembrie 2009, pârâtul Ministerul Sănătății arată că, eclamantul a fost manager interimar, solicită suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea cauzei pe fond, însă trebuie avut în vedere că cererea reclamantului excede cadrului legal, respectiv Legea nr. 95/2006 care dispune în art. 200 alin. (5) în sensul că președinții consiliilor consultative și comitetelor directoare interimare (managerul interimar) se numesc pe o perioadă de maximum 6 luni. Ori, în cazul admiterii cererii reclamantului dispoziția legală invocată ar fi practic anulată, reclamantul rămânând în funcția de manager interimar cu mult peste termenul impus de legiuitor.
Mai mult, reclamantul a fost numit prin Ordinul nr. 1017/19.05.2009 manager interimar în conformitate cu dispozițiile art. 178, 179 alin.(5) și 200 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, acte normative care legitimează numirea prin ordin de ministru a managerului interimar, pe o perioadă de 6 luni. La [mele acestei perioade se încheia mandatul pe care legea dispune că ministrul îl poate acorda.
Pentru aceste condiții pârâta solicită admiterea excepției invocate și respingerea cererii ca fiind inadmisibilă. ",
Pe fond, față de suspendarea actului administrativ atacat solicită a se constata că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi dispusă. suspendarea actului administrativ prevăzute în art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Se susține că, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reiese că este necesar a fi întrunite cumulativ cele două condiții, care prin tonul lor restrictiv-imperativ denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "cazului justificat" și a "iminenței producerii pagubei". Cele două condiții nu se consideră a fi . prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de ne legalitate a actului administrativa cărui executare se solicită a fi suspendată. Existența cazului bine justificat în sensul art. 14 poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o . puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Simpla afirmație a persoanei vătămate în sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de act. 14 din lege nu este suficientă în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte existența cazului bine justificat și a producerii unei pagube iminente. Este vorba, așadar, de efecte ale actului administrativ unilateral ireparabile, prejudiciul creat fiind greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Astfel prezumția de nelegalitate nu poate opera în condițiile în care actul administrativ este rezultatul prerogativei legale a emitentului. Astfel, pe de o parte în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) și (4) din HG nr. 1718/2008 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, ministrul sănătății în calitate de conducător al Ministerului Sănătății, în exercitarea atribuțiilor sale emite ordine, iar pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 95/2006 art. 179 alin. (5) și art. 200 alin. (5), ministrul sănătății numește conducerea interimară a spitalelor publice, conducere din care face parte și managerul spitalului public. a contrario, cel care are prerogativa numirii în funcția de manager al spitalului public, are și prerogativa legală de destituire din această funcție, respectiv ministrul sănătății.
Față de dispozițiile legii invocate, reține faptul că în speța dedusă judecății nu poate opera prezumția de nelegalitate, actul administrativ fiind emis în exercitarea prerogativelor legale și conform acestora.
Examinând cererea prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 14 alin 1 di Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Prin urmare, suspendarea actelor administrative unilaterale poate fi dispusă de instanță până la soluționarea cereriiîn cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În speță instanța va aprecia că cerințele de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile legale amintite mai sus sunt îndeplinite. Astfel, cererea reclamantului se circumscrie sferei cazurilor bine justificate întrucât se poate susține cu temei că este posibil ca actul administrativ unilateral al pârâtei să fie pus în executare anterior momentului la care o instanță de judecată să se fi pronunțat irevocabil cu privire la legalitatea acestuia cu consecința producerii unor prejudicii care ulterior nu ar putea fi reparate, prejudicii care ar putea decurge din privarea în mod nelegal de remunerația aferentă funcției sale, ipoteza normei legale fiind îndeplinită.
Este cunoscut faptul că art. 14(1) din Legea nr. 554/2004 condiționează suspendarea executării unui act administrativ deexistența unui caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente,condiții cerute a fi îndeplinite și a căror verificare trebuie făcută prin raportare la definițiile pe care însuși legiuitorul le-a dat acestor expresii/termen, respectiv la art. 2(1) lit.ș) și t).
Mai mult, afirmațiile reclamantului coroborate cu înscrisurile depuse în probațiune sunt în măsură să creeze o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat.
Totodată prin nr. R(89) 8 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei se arată că măsurile de protecție provizorie - ce pot îmbrăca și forma suspendării executării actului administrativ - pot fi acordate dacă executarea actului este de natură să cauzeze prejudicii grave ireparabile doar cu dificultate, și sub condiția existenței unui cazprima facieîmpotriva validității actului respectiv, ipoteză întrunită în speță.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia cererea de suspendare formulată de către reclamant ca fiind fondată iar în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004 o va admite, va dispune suspendarea ordinului nr.913 din data de 15 mai 2009 emis de pârâtul Ministrul Sănătății publice până la pronunțarea instanței de fond.
Trebuie subliniat că doptarea unei astfel de soluții este, de altfel, în concordanță și cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului care statuează că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de măsurile care însoțesc aplicarea acestei soluții.
De altfel, Curtea a statuat constant că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997,de hotărâri și decizii1997-VIII, paragraful 31, p. 2.796). Cu toate acestea, având în vedere că reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate este menită să asigure buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice, cei interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare (CauzaStone Court împotriva Spaniei,Cererea nr. 55.524/2000, paragraful 34, 28 octombrie 2003).
Cum Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, paragraful 59, și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000, Cererea nr. 34.553/1997, paragraful 33).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de suspendare formulată de reclamantul. în B M- împotriva pârâtului MINISTERUL SĂNĂTĂȚII cu sediul în B, sector 1, str. Intr. nr.1-3 și în consecință:
Dispune suspendarea ordinului nr. 1889 emis de pârât la 15.10.2009.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
Red.S/Dact.
4 ex./29.01.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
