Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 300/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.300
Ședința publică din data de 23 februarie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - --
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în P,-, Județ P, împotriva sentinței nr.472 din data de 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtaAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- PENTRU CONTRIBUABILI MARI ȘI MIJLOCII, cu sediul în P,-, Județ
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, potrivit chitanței nr. - și timbru judiciar de 2 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta - SRL reprezentată de avocat din cadrul Baroului O, potrivit împuternicirii avocațiale depuse la fila 15 dosar, lipsind intimata pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală- pentru Contribuabili Mari și Mijlocii
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta-reclamantă solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv adresa de înaintare a înscrisului numit "Notă privind compensarea obligațiilor fiscale nr.113/30.01.2009", anexa 1, anexa 2 și nota de restituire nr.113 din 30.01.2009 - anexa 3, precum și contestația formulată împotriva deciziei nr.113/30.12.2008 la Tribunalul Prahova, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 305 pr.civilă, încuviințează pentru recurenta-reclamantă, proba cu înscrisuri, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentei-reclamante prezintă motivele care au fundamentat prezentul recurs, susținând, în esență, că instanța a pronunțată o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, întrucât nu a reținut, potrivit art. 14 din Legea 554/2004, existența cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Precizează apărătorul recurentei că există o vădită îndoială asupra legalității titlului executoriu - decizia de impunere nr. 160/2.09.2008 -, datorită numeroaselor vicii procedurale și greșeli de fond comise cu ocazia emiterii lui.
Cât privește paguba iminentă, arată că, prin susținerea acesteia s-a avut în vedere și articolul apărut în presa locală, care, prin informațiile furnizate de intimată, este de natură să producă un prejudiciu viitor și previzibil, din cauza acuzelor de fraudă financiară aduse societății recurente.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, să se constate că cererea inițială a rămas fără obiect, întrucât s-a restituit o parte din bani și solicită restituirea cauțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanta - SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANAF- PENTRU CONTRIBUABILII MICI ȘI MIJLOCII P, suspendarea executării somației nr.-/2093 și a deciziei de impunere nr.160/2.09.2008.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, deși în titlul executoriu emis la data de 22.09.2008 la rubrica "document prin care s-a individualizat suma de plată" este înscrisă "decizia de impunere nr.160/2.09.2008", suma identificată fiind 94.582 lei, această sumă nu corespunde cu niciuna dintre sumele arătate în decizia de impunere nr.160/25.08.2008 și raportul de inspecție fiscală din 25.08.2008.
A susținut reclamanta, că cererea sa, întemeiată pe disp.art.14 din Legea 554/2004, întrunește condițiile de admisibilitate, respectiv actul a cărui suspendare se solicită este act administrativ individual, coexistând și cerința cazului bine justificat și a pagubei iminente.
A mai arătat reclamanta că actul începător de executare este lovit de nulitate, somația fiind însoțită de un titlu executoriu greșit indicat, neexistând o decizie de impunere și nici un raport de inspecție fiscală cu data indicată în titlul executoriu și anume 20.09.2008, existând o puternică îndoială asupra legalității titlului executoriu datorită numeroaselor vicii procedurale și greșeli de fond comise cu ocazia emiterii acestuia.
La termenul de judecată din data de 11.11.2008 instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă și a indamisibilității capătului de cerere privind suspendarea executării somației nr.- asupra cărora s-a pronunțat în sedință publică.
Prin sentința nr.472 din 11.11.2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtă, a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind suspendarea executării somației nr.- formulat de reclamanta - SRL și a respins, ca neintemeiat, capătul de cerere privind suspendarea executării deciziei de impunere nr.160/2.09.2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, deși reclamanta a invocat existența cazului bine justificat și a pagubei iminente, aceasta nu a dovedit existența cumulativă a celor două condiții esențiale pentru admiterea suspendării executării deciziei de impunere nr.160/2.09.2008, simpla invocare a unor vicii procedurale și greșeli de fond, nefiind de natură a conduce la constatarea existenței cazului bine justificat, aspectele invocate de către reclamantă vizând fondul cauzei, în condițiile în care, în prezent, instanța de contencios administrativ nu este investită a analiza aceste aspecte.
Referitor la existenta pagubei iminente, a reținut tribunalul că practica judiciară în materie, relevată și prin numeroase decizii pronunțate de către completele specializate în drept administrativ ale ICCJ, este constantă în a aprecia că simpla invocare a sumei contestate și pretinsa imposibilitate de plată a salariilor sau a furnizorilor societății reclamante, fără dovezi concludente în acest sens, nu poate duce la concluzia constatării existenței acestei condiții esențiale pentru admisibilitatea suspendării.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta - SRL, în termen legal, cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel sub nr-.
În motivarea acestuia, s-a arătat că hotărârea este nelegală, întrucât, în primul rând, există o puternică îndoială asupra legalității titului executoriu, acesta fiind lovit de nulitate absolută, sancțiune atrasă de încălcarea prevederilor imperative ale art. 43 alin.2 lit.d proc. fiscală, atâta vreme cât obiectul acestor acte a fost greșit indicat.
Un alt motiv de recurs vizează greșita reținere a inadmisibilității cererii de suspendare, atâta vreme cât, recurenta și-a achitat obligația de îndeplinire a procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, iar ceea ce se contestă este suma stabilită prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare, ceea ce atrage și nulitatea somației ce însoțește titlul executoriu.
În ceea ce privește paguba iminentă, se motivează prin aceea că aceasta a fost pe deplin dovedită, fiind vorba despre un prejudiciu material viitor și previzibil, datorat gravelor acuze de fraudă financiară aduse societății recurente.
La data de 23 ianuarie 2009, recurenta a depus la dosarul cauzei și o precizare a motivelor de recurs, pe calea căreia a învederat instanței de recurs faptul că solicită admiterea parțială a contestației pentru suma totală de 15.037 lei și desființarea deciziei de impunere pentru suma totală de 482.249 lei. A mai precizat recurenta și faptul că intimata a procedat la compensarea obligațiilor fiscale ale societății cu sumele ce urmau a îi fi rambursate, cu toarte acestea, a rămas un rest de 465.479 lei, pe care recurenta îi deține fără un just titlu, ceea ce face ca prezentul recurs să fie perfect admisibil, pe de o parte, datorită motivelor de nelegalitate referitoare la sumele ce fac obiectul actului administrativ, iar pe de altă parte, datorită erorilor privitoare la data emiterii actului administrativ.
La data de 23.02.2009, recurenta a depus la dosar o nouă precizare, prin care a învederat instanței faptul că, în urma contestației administrative pe care au formulat-o, le-a fost restituită întreaga sumă cu care susțin că au fost prejudiciați, astfel că, pe calea prezentului recurs, solicită doar restituirea cauțiunii și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu a desemnat reprezentant în instanță pentru a-și susține eventualele apărări.
Examinând recursul de față prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a textelor de lege incidente, Curtea reține următoarele:
Pe calea prezentei cereri, recurenta - SRL a solicitat suspendarea executării somației nr. -/2093 și a deciziei de impunere nr. 160/2.09.2008 susținând vicii profunde de fond ale acestor acte, care le atrag nulitatea, precum și crearea unui prejudiciu iminent asupra activității firmei prin continuarea acestei executări.
Așa cum rezultă din însăși susținerile recurentei, în fața instanței de control judiciar, în faza de judecată a acestei căi de atac, pe parcursul derulării prezentului proces, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a stopat executarea actelor respective și, prin compensarea altor obligații fiscale ale recurentei, a returnat acesteia întreaga sumă reținută pretins nelegal, în timpul executării în prezent contestată. Această împrejurare face ca prezenta cerere de suspendare a executării să fie rămasă fără obiect, astfel că instanța de recurs nu poate decât să mențină soluția instanței de fond care a respins cererea, astfel că va aprecia ca nefondat prezentul recurs.
Pe de altă parte, chiar respingând recursul, Curtea va dispune restituirea cauțiunii către societatea recurentă, plătită în faza judecății de fond, în sumă de 9458,20 lei, consemnată la CEC Bank cu chitanța nr. -/1/10.11.2008.
În ceea ce privește cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată, Curtea va reține caracterul neîntemeiat al acestei cereri, în temeiul disp. art. 274 pr.civilă, întrucât, având în vedere soluțiile pronunțate, atât de instanța de fond, cât și de C, recurenta este partea care a pierdut procesul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în P,-, Județ P, împotriva sentinței nr.472 din data de 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtaAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- PENTRU CONTRIBUABILI MARI ȘI MIJLOCII, cu sediul în P,-, Județ
Respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 9.458,20 lei consemnată la CEC Bank cu chitanța nr.-/1/10.11.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
Grefier,
Red. ART
Tehnored.
2 ex/3.03.2009
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
