Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3028/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 3028
Ședința publică de la 01.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la fila 70 dosar, și pârâta, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la fila 115 dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că obiectul pricinii este suspendare executare act administrativ și că procedura de citare este legal îndeplinită.
Reclamanta, prin avocat, depune dovada achitării diferenței cauțiunii stabilite de instanță, reprezentând 1% din suma contestată, respectiv originalul recipisei de consemnare nr. -/1 din data de 07.08.2009 emise de CEC Bank-Unitatea. Arată că, astfel, a depus cauțiunea în cuantumul stabilit de instanță, 2% din suma contestată.
Curtea dispune înaintarea originalului recipisei de consemnare a cauțiunii către Registrul de Valori al Instanței.
Curtea pune în vedere reclamantei să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Reclamanta, prin avocat, depune acte, menționând că nu a primit răspuns de la autoritatea pârâtă.
Curtea, pentru ca părțile să certifice pentru conformitate cu originalul actele aflate la dosar, dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.
La reluarea dosarului se prezintă părțile.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe fondul acțiunii.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată și, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei emise de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C până la pronunțarea instanței de fond. Motivează că cele două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, a cazului bine justificat și a prevenirii pagubei iminente, sunt îndeplinite cumulativ. Astfel, în privința primei condiții, există motive temeinice pentru răsturnarea prezumției de legalitate, pentru că esența emiterii actului administrativ a constat în tratarea programelor informatice ca și bunuri. susținerilor sale este că programelesoftware, stocate pe suporturi informatice, nu reprezintă bunuri conform dispozițiilor legale în materie. Astfel, ce nu este livrare de bunuri reprezintă prestare de servicii, conform Codului fiscal, iar valoarea programelor nu intră în valoarea de vamă a suportului informatic. Invocă Decizia nr. 368/1998 a Directorului General al Direcției Generale a Vămilor privind evaluarea suporturilor informatice pentru echipamente de tratare a datelor, precizând că suportul informatic e facturat separat, iar programul informatic separat. Deci, pe de o parte, era vorba de o prestare de servicii și, pe de altă parte, regimul fiscal aplicat de firmă a fost validat de organele de inspecție fiscală. Astfel, din punctul său de vedere, există suficiente premise pentru ca actul atacat să nu se bucure de prezumția de legalitate. În privința condiției privind prevenirea unei pagube iminente, decizia atacată devine executorie din oficiu la data expirării termenului de plată a sumelor stabilite, termen care a expirat deja, la data de 05.08.2009. În aceste condiții, se poate pune în executare oricând decizia și se pot bloca conturile societății, ceea ce ar duce la imposibilitatea onorării obligațiilor asumate față de clienții furnizori. Arată că a depus la dosar o balanță de verificare a societății, din data de 30.06.2009, pentru a dovedi sumele de care dispune, sume care dacă ar fi reținute i-ar perturba grav activitatea. Solicită admiterea cererii de suspendare, fiind îndeplinite cumulativ condițiile legale, fără cheltuieli de judecată.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii, ca nefondată. Arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea Contenciosului administrativ. Astfel, paguba ce s-ar cauza nu ar fi ireparabilă, pentru că datoria se poate eșalona, fără a fi perturbată activitatea societății reclamante. De asemenea, actul atacat este legal, suma stabilita este datorată. Menționează că, până în prezent, nu s-a început niciun act de executare silită a reclamantei având în vedere și contextul economic general.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 117/03.07.2009, emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, pentru suma de 13.064.620 lei, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității actului administrativ-fiscal.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în data de 03.07.2009, reprezentanții Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C - Serviciul Vamală și Fiscală au efectuat un control vamal ulterior care a avut ca obiect verificarea operațiunilor vamale de import-produse IT, CD înregistrate cu software - efectuate de - - în perioada iulie 2004 - aprilie 2006, în baza relațiilor comerciale cu partenerii externi - din și Internațional Irlanda.
Reclamanta mai arătat că au fost analizate un număr de 21 de declarații vamale de import, întocmite în perioada supusă controlului, constatându-se că au fost efectuate operațiuni de import definitiv de suporturi informatice, conținând software, fără fi inclusă în valoarea în vamă bunurilor importate și contravaloarea software-ului.
Reclamanta a precizat că a formulat, în temeiul disp. art. 205 și urm. Cod procedură fiscală coroborat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, contestație împotriva Deciziei de regularizare nr. 117/03.07.2009, având în vedere vădita nelegalitate și netemeinicie a acestui act administrativ-fiscal.
Referitor la prima condiție prevăzută de disp. art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat, în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. t) din acest act normativ, reclamanta a afirmat că pentru a stabili diferențele suplimentare de TVA, organul vamal a considerat că programele software stocate pe suporturile informatice reprezintă bunuri, fiind supuse taxei pe valoare adăugată la data importului.
În aceste condiții, s- subliniat că problema esențială a cauzei rezidă în determinarea naturii programelor software stocate pe aceste suporturi informatice, respectiv dacă reprezintă bunuri și, pe cale de consecință, dacă pot face obiectul unui import, sau reprezintă servicii, fiind astfel excluse din sfera exportului.
Reclamanta susținut că aparența de nelegalitate actului administrativ fiscal decurge din următoarele argumente:
- în conformitate cu dispozițiile legale în materia TVA, în vigoare la data efectuării importului, programele informatice nu reprezintă bunuri, astfel încât nu puteau face obiectul unor operațiuni de import;
- programele informatice (software) stocate pe suporturile informatice au natura unor prestări de servicii, din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugata;
- a aplicat tratamentul fiscal specific prestărilor de servicii, aplicând prin autofacturarea operațiunilor;
- plata impozitului pe veniturile persoanelor nerezidente constitute un argument în plus în sensul ca natura programelor informatice este aceea de servicii și nu de bunuri;
- aplicarea acestui regim fiscal din punct de vedere al a fost validat de către organele de control prin rapoarte de inspecție fiscala; practic prin reverificarea și stabilirea de de către organele vamale pentru aceleași operațiuni, pentru care a achitat prin autofacturare, se încalcă și principiul conform căruia un impozit nu poate fi verificat de două ori pentru aceeași perioadă (art. 105 alin. 3 din Codul d procedură fiscală). De asemenea, s-a încălcat și principiul conform căruia o suma nu poate fi impozitata de doua ori;
- în subsidiar, chiar daca s-ar admite, prin absurd, că programele software reprezintă bunuri, conform dispozițiilor fiscale și vamale aplicabile în cauza, în perioada supusa controlului, valoarea programelor informatice era exclusa din valoarea în vamă a mărfurilor importate;
- rațiunea legală pentru care valoarea acestor programe informatice era exclusă din valoarea în vamă este tocmai aceea că aceste programe reprezintă prestări de servicii și urmează tratamentul fiscal al prestărilor de servicii, pe care, așa cum s-a arătat, l- aplicat în mod corect.
Referitor la cea de- doua condiție impusă de textul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv prevenirea unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. 1 lit. s) din același act normativ, reclamanta a arătat că iminența producerii prejudiciului este legată în mod direct de iminența începerii executării silite împotriva acesteia la expirarea termenului de plată sumelor stabilite prin decizia pentru regularizarea situației, respectiv data de 05.08.2009.
Sub acest aspect, s- subliniat că punerea în executare a deciziei de regularizare va conduce la blocarea conturilor societății și indisponibilizarea sumelor de bani existente și viitoare determinând imposibilitatea onorării de către societate obligațiilor asumate față de clienți și furnizori, fapt ce va conduce la starea de insolvență și, implicit, la consecințe grave, materiale și sociale.
Reclamanta a adăugat că iminența prejudiciului poate fi ușor verificată din analiza balanței de verificare societății la 30.06.2009, conform căreia societatea dispune la această dată, în conturi bancare, de o sumă de aproximativ 6.573.847 lei, că principalele datorii ale societății sunt foarte mari, în cuantum de aproximativ 193.569.191 lei, astfel că sumele de bani disponibile nu ar putea asigura plata datoriilor existente, inclusiv celor stabilite, în mod eronat, prin decizia de impunere.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 215 din OG nr. 92/2003, republicată, privind Codul d procedură fiscală.
Prin întâmpinarea formulată la data de 05.08.2009 pârâta solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, susținând că din analiza documentelor anexate de reclamantă la cererea de suspendare nu rezultă faptul că împotriva actelor administrative - Procesul-verbal de control nr. 19430/03.07.2009 și Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile stabilite de controlul vamal nr. 117/03.07.2008 - - ar fi introdus contestație, în conformitate cu prevederile Titlului IX din OG nr. 92/2003, republicată, ori exercitarea dreptului de a solicita suspendarea executării actului administrativ, prevăzut de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, este condiționată de înregistrarea plângerii prealabile la organul emitent al actului administrativ contestat.
Referitor la celelalte condiții prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de suspendare, existența unor cazuri bine justificate și prevenirea unei pagube iminente, pârâta a afirmat că nu sunt îndeplinite în cauză, întrucât actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, iar motivele de nelegalitate invocate nu pot fi analizate de instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare a executării actului administrativ.
Pârâta a adăugat că simpla afirmație privind perturbarea gravă activității unei societăți comerciale nu conduce la concluzia existenței condiției pagubei iminente, că nu s- făcut dovada îndepliniri acestei condiții, dat fiind faptul că reclamanta a dispus de resursele financiare pentru achitarea cauțiunii stabilite de instanță.
În ipoteza în care se va considera că sunt întrunite condițiile pentru admiterea cererii de suspendare formulată în cauză, pârâta a solicitat să fie avute în vedere prevederile art. 215 alin. 2 din OG nr. 92/2003 care condiționează admiterea cererii de suspendare de depunerea unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
În cauză s- administrat proba cu înscrisuri.
Prin încheierea din data de 06.08.2009 instanța a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată unei cauțiuni în cuantum de 2% din suma contestată, în temeiul disp. art. 215 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul d procedură fiscală.
Această obligație a fost executată, conform recipiselor CEC de consemnare nr. -/1/30.07.2009 în valoare de 130,646.20 lei și nr. -/1/07.08.2009, în valoare de 130,646.00 lei, prezentate în original și înaintate la Registrul de valori al instanței.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Din analiza textului de lege menționat rezultă că, pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții cumulative: (i) existența unei plângeri prealabile, în condițiile art. 7, (ii) să fie vorba despre un caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004 și (iii) măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. 1 lit. s) din Legea nr. 554/2004.
Posibilitatea unei persoane fizice sau juridice de a solicita suspendarea executării actului administrativ atacat și interesul legitim al acestora sunt în deplină concordanță cu nr. R (89)8 Consiliului de Miniștrii către statele membre ale Uniunii Europene, privind protecția judiciară provizorie în materie de contencios administrativ, care în capitolul Principii, stipulează că atunci când instanță este sesizată cu o contestație împotriva unui act administrativ și atâta timp cât această instanță încă nu s- pronunțat cu privire la validitatea actului, reclamantul este îndreptățit să solicite măsuri de protecție provizorie împotriva actului administrativ respectiv.
Prima condiție reglementată de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unei plângeri prealabile, potrivit art. 7 alin. 1 din acest act normativ, este îndeplinită în cauză, întrucât reclamanta formulat contestație în termen legal la Autoritatea Națională Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, înregistrată sub nr. 22385/30.07.2009, împotriva Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 117/03.07.2009 și Procesului-verbal de control nr. 19430/03.07.2009, acte administrativ-fiscale a căror suspendare se solicită în cauză.
În ceea ce privește existența unui caz bine justificat, plecând de la noțiunea cazului justificat ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt și de drept, care este de natură să creeze îndoială serioasă în privința legalizării actului administrativ, Curtea constată că această condiție este îndeplinită în cauză.
Astfel, examinând sumar motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, astfel cum au fost detaliate în cererea de chemare în judecată și în contestația administrativă, Curtea reține că există îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor administrative contestate, pornind de la încadrarea programelor informatice stocate pe suporturile informatice în categoria bunurilor sau a serviciilor, cu consecințe privind regimul fiscal aplicabil societății reclamante, sub aspectul plății taxei pe valoare adăugată.
Din această perspectivă, se impune fi subliniată împrejurarea că, organele de inspecție fiscală au verificat anterior, respectiv pentru perioadele 01.08.2003 - 30.09.2004 și 01.10.2004 - 31.03.2006, taxa pe valoare adăugată, iar prin Rapoartele de inspecție fiscală nr. 63555/11.11.2004 și nr. 56362/19.06.2006 s- constatat că - - a efectuat corect înregistrările în contabilitate și a aplicat corect regimul de autofacturare pentru achiziția de servicii externe, respectiv softwar-ul achiziționat de la - -.
Față de această împrejurare, prin reverificarea și stabilirea de TVA de către organele vamale pentru aceleași operațiuni, pentru care reclamanta achitat TVA prin autofacturare, este pusă sub semnul întrebării respectarea principiului prevăzut de art. 105 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul d procedură fiscală potrivit căruia inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
Referitor la condiția pagubei iminente, definită de art. 2 alin. 1 lit. s) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public, Curtea observă că disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004 au în vedere condiția pagubei iminente din perspectiva prevenirii ei și nu existenței efective. De altfel, altă interpretare nici nu ar putea fi admisă, dat fiind faptul că, ceea ce se urmărește prin promovarea unei astfel de cereri, este chiar evitarea producerii unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei ca efect al executării unui act administrativ.
Analizând îndeplinirea acestei cerințe, se constată că executarea actului administrativ contestat este de natură a cauza reclamantei perturbare însemnată a activității, raportat la cuantumul obligației de plată (13.064.620 lei), dar și la situația financiară societății reflectată în balanța de verificare din 30.06.2009, conform căreia disponibilitățile bănești din conturile bancare sunt de aproximativ 6.573.847 lei, iar principalele obligații de plată sunt estimate la 193.569.191 lei.
Aceasta în condițiile în care cheltuielile reprezentate de sumele stabilite prin decizia de regularizare nu au fost și nici nu puteau fi prevăzute de reclamantă în bugetul de venituri și cheltuieli, întrucât perioada respectivă fost verificată deja de organele fiscale, care au constatat aplicarea corectă a dispozițiilor legale privitoare la TVA pentru operațiunile respective.
În concluzie, pentru considerentele menționate, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite disp. art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, urmează să dispună admiterea acțiunii, în sensul suspendării executării Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 117/03.07.2009, emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta - -, cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C,-, județul
Suspendă executarea Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 117/03.07.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
Red.EI
Tehnored.CB/4 ex.
21.10.2009
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
