Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3029/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 3029
Ședința publică de la 01.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții, -, -, și - în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul, reprezentat de consilier juridic, cu delegație pe care o depune la dosar, lipsind reclamanții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că obiectul pricinii este suspendare executare act administrativ,procedura de citare este legal îndeplinită, că pârâtul a depus, prin serviciul registratură, la data de 01.10.2009, întâmpinare, în cinci exemplare, și că reclamanții au depus, prin serviciul registratură, la data de 28.09.2009, concluzii scrise și acte, într-un exemplar, solicitând și judecata în lipsă.
Curtea pune în discuție, în principal, excepția lipsei de interes invocată de pârât prin întâmpinare și, în subsidiar, fondul acțiunii.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției lipsei de interes. Motivează că ordinul atacat nu mai este actual, fiind suspendat prin mai multe hotărâri ale Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a VIII-a pronunțate în cauze având același obiect, deci nu mai există interes pentru formularea cererii de chemare în judecată. La interpelarea Curții, cu privire la faptul dacă hotărârile pronunțate în cauze similare au rămas irevocabile, reprezentantul pârâtului arată că nu are cunoștință despre acest fapt. Pe fondul cererii de chemare în judecată, solicită respingerea acesteia ca nefondată pentru argumentele arătate în scris.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamanții, -, -, -, și -, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 1472/02.07.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin Ordinul nr. 1472/02.07.2009 s-a dispus, cu efect retroactiv, de la data de 01.06.2009, suspendarea aplicării Ordinului nr. 526/03.03.2009, prin care s- dispus ca începând cu data de 1 martie 2009, procurorii din cadrul parchetelor să beneficieze de un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, prevăzută de lege, având în vedere dispozițiile Legii nr. 18/2009 bugetului de stat pe anul 2009, ale Legii nr. 304/2004 și ale Deciziei nr. 21/2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Reclamanții au susținut că actul administrativ a cărui suspendare se solicită este nelegal pentru următoarele motive:
1. Ordinul încalcă în mod flagrant disp. art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora "Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege";
2. În mod nelegal ordinul contestat dispune pentru perioadă anterioară datei emiterii sale, deși nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice nu pot opera decât de la momentul emiterii lui, potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004;
3. Este nejustificată invocarea drept argument la emiterea ordinului OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, câtă vreme acest act normativ nu-și găsește aplicarea, întrucât se referă la "plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii";
4. Este total neconformă cu principiile de drept suspendarea sine die ordinului prin care se recunoștea plata sporului de 50%, câtă vreme instituția juridică suspendării poate produce efecte numai pe o durată determinată:
Reclamanții au apreciat că este necesară suspendarea de urgență Ordinului nr. 1472/02.07.2009 până la pronunțarea instanței de fond, întrucât acesta le provoacă daune considerabile, având în vedere că sunt retribuții exclusiv din salariu, iar potrivit art. 8 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, magistraților le este interzisă desfășurarea oricăror alte activități economice, comerciale ori de altă natură retribuite.
De asemenea, s- arătat că, urmare aplicării acestui nou ordin, se diminuează drastic și în mod nelegal cuantumul salariilor, în valoare netă, cu aproximativ 27%, ceea ce are drept consecință iminența producerii unor pagube de natură economică, în condițiile în care raporturile civile în care reclamanții au calitatea de părți presupun respectarea obligațiilor asumate.
Reclamanții au precizat că a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004, prin înregistrarea plângerii sub nr. 1479/C/2009.
Prin întâmpinarea formulato la data de 23.09.2009, pârâtul invocat excepția lipsei de interes, motivat de faptul că, prin mai multe hotărâri pronunțate în cauze cu același obiect, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII - a Contencios Administrativ și Fiscal dispus suspendarea Ordinului nr. 1472/2009 al Procurorului Generale al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, astfel că interesul în promovarea prezentei cereri nu mai este actual.
Pe fond, s- solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima condiție impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, existența unui caz bine justificat, reclamanții nu aduc niciun argument care să justifice suspendarea executării actului administrativ atacat.
Se invocă "argumente de nelegalitate" lipsite de relevanță în cauză, întrucât instanța nu exercită un control de legalitate a actului administrativ atacat, acesta putând face obiectul unei eventuale acțiuni judiciare formulate în temeiul art. 8 din lege.
Ordinul nr. 1472/2009 a fost emis în urma Adresei nr. 293.378/18.06.2009 a Ministerului Finanțelor Publice, iar în lipsa fondurilor alocate cu această destinație, MINISTERUL PUBLIC se află în imposibilitatea obiectivă de plăti în continuarea sporul respectiv.
Cu privire la cea de- doua condiție prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, iminența producerii unei pagube, argumentele invocate sunt nefondate și superflue, întrucât instanțele de contencios administrativ s-au pronunțat constant în sensul că, încasarea unor sume de bani mai mici - indiferent cu ce titlu - nu reprezintă pagubă iminentă și nu poate justifica suspendarea unui act administrativ.
În cauză s- administrat proba cu înscrisuri.
Curtea, examinând cu prioritate excepția lipsei de interes invocată de pârât, în conformitate cu disp. art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, reține următoarele:
Alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală și calitatea procesuală, una dintre condițiile cumulative de exercițiu ale acțiunii civile este existența unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.
Deși Codul d procedură civilă nu definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s- arătat că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care pus în mișcare acțiunea civilă.
Interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie legitim, să fie născut și actual, să fie personal și direct.
Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folos practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.
Din această perspectivă, în ceea ce privește interesul reclamanților de solicita suspendarea executării actului administrativ contestat, instanța constată că legitimitatea acestuia este justificată, pe de parte, de necesitatea evitării producerii unei pagube iminente în patrimoniul reclamanților, iar pe de altă parte, de rațiuni ce țin de corecta aplicare dispozițiilor legale care reglementează cazurile în care drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor pot fi diminuate sau suspendate.
Prin urmare, reclamanții justifică interesul legitim, născut și actual de promova prezenta cerere, având în vedere că prin ordinul contestat drepturile lor salariale efectiv încasate au fost diminuate semnificativ, intempestiv și retroactiv.
Susținerile pârâtului privitoare la lipsa interesului reclamanților în solicita suspendarea executării ordinului contestat vor fi înlăturate ca neîntemeiate, în primul rând, pentru lipsa oricăror dovezi privind suspendarea executării Ordinului nr. 1472/02.07.2009, iar în al doilea rând, pentru faptul că acest ordin produs și produce efecte juridice, pârâtul procedând în continuare la plata diminuată drepturilor salariale cuvenite reclamanților.
În consecință, în raport de argumentele expuse, Curtea va dispune respingerea excepției lipsei de interes ca neîntemeiată.
Analizând pe fond cererea de suspendare a executării actului administrativ, prin prisma motivelor invocate de reclamanți și dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții cumulative: (i) să fie vorba despre un caz bine justificat în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 și ii) măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, în sensul art. 2 lit. ș) "din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește existența unui caz bine justificat, plecând de la definiția legală a acestuia ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt și de drept, care este de natură să creeze îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, Curtea reține că această cerință este îndeplinită în cauză.
Astfel, din examinarea sumară actului administrativ contestat, atât din perspectiva indiciilor de nelegalitate invocate de reclamanți, cât și în raport de drepturile subiective ale acestora care au fost vătămate prin emiterea actului, se constată că există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării respectarea de către pârât a disp. art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, conform cărora "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de această lege", a principiului neretroactivității legii civile prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituția României, prevederilor ce stabilesc domeniul de reglementare al OUG nr. 71/2009, precum și naturii juridice instituției suspendării, care nu poate produce efecte decât pe durată determinată.
Potrivit disp. art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, prin "pagubă iminentă" se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
Analizând îndeplinirea acestei cerințe, Curtea reține că diminuarea semnificativă și cu efect retroactiv drepturilor salariale efectiv încasate de reclamanți este o măsură de natură să afecteze drepturile și interesele lor legitime rezultate din exercitarea raporturilor de serviciu, cu consecințe grave asupra posibilității aducerii le îndeplinire în condițiile asumate obligațiilor rezultate din raporturile civile în care au calitatea de părți.
Prin urmare, și condiția pagubei iminente este îndeplinită în cauză.
Un argument în plus pentru a dispune suspendarea actului administrativ contestat îl constituie " Comitetului către Statele Membre cu privire la executarea deciziilor administrative și jurisdicționale în domeniul dreptului administrativ" care, în scopul protejării drepturilor persoanelor vizate prin acte administrative, dispune în sensul că, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave persoanelor particulare cointeresate de această decizie, autoritatea jurisdicțională competentă este chemată să ia măsuri de protecție provizorie corespunzătoare.
În concluzie, pentru considerentele de fapt și de drept evidențiate, în temeiul disp. art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Curtea va dispune admiterea acțiunii și suspendarea executării Ordinului nr. 1472/02 iulie 2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de interes, invocată de pârât.
Admite acțiunea formulată de reclamanții, -, -, și -, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, -, sector 5.
Suspendă executarea Ordinului nr. 1472/02.07.2009, până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.EI
Tehnored.CB/ 18 ex.
21.10.2009
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
