Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 304/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 304
Ședința publică de la 11 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de suspendare a deciziei nr.207 din 7 iulie 2009 emisă de pârâtul PROCURORUL AL DIRECȚIEI NAȚIONALE ANTICORUPȚIE formulată de reclamanții, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reclamanții, și pârâtul PROCURORUL AL DIRECȚIEI NAȚIONALE ANTICORUPȚIE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea scrisă de la dosar prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 CPC, după care;
CURTEA
Asupra cererii de față:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții, și au formulat în contradictoriu cu pârâtul PROCURORUL AL DIRECȚIEI NAȚIONALE ANTICORUPȚIE cerere de suspendare executării actului administrativ emis de pârât sub nr.207 din 7 iulie 2009.
În motivare, reclamanții au invocat dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, susținând că decizia a cărei suspendare o solicită este nelegală, întrucât dispune că de la data de 01 iunie 2009 se suspendă aplicarea Deciziei nr. 84/03.03.2009 cu privire la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică cuvenit magistraților.
Reclamanții au arătat că cererea de suspendare îndeplinește condițiile stabilite de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, fiind vorba de un caz bine justificat iar măsura este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Astfel, susțin reclamanții există o puternică neconcordanță între prevederile constituționale și cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, pe de o parte, și cele ale OUG nr.71/2009 invocate ca temei al emiterii Ordinului nr. 207/07.07.2009, pe de altă parte, ceea ce constituie un caz bine justificat pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ contestat. Prejudiciul suportat de reclamanți este material, viitor și previzibil, și constă în neplata unei părți importante din drepturile salariale cuvenite.
La dosar au fost depuse următoarele acte: tabelul cu semnăturile reclamanților, decizia nr. 206/07.07.2009 emisă de Procurorul al DNA, sentința nr. 1750/2009 a Curții de Apel București Secția a VIII a Contencios Administrativ și Fiscal,dovada realizării procedurii prealabile, dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La data de 23.07.2009, pârâtul Procurorul al a formulat întâmpinare,solicitând respingerea cererii de suspendare ca fiind nelegală și neîntemeiată.
În apărare pârâtul a susținut, în esență,că decizia nr.207/7.07.2009 a fost luată în deplină legalitate fiind avute în vedere dispozițiile nr.OUG71/2009.
Analizând acțiunea prin prisma susținerilor formulate, Curtea o apreciază ca fiind întemeiată, reținând următoarele aspecte:
Prin decizia nr. 207/09.07.2009 emisă de pârât s-a dispus ca începând de la data de 9.07.2009 să se suspende aplicarea Deciziei nr.84/09.03.2009 cu privire la acordarea sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică.
La data de 09.07.2009 s-a formulat plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Sub aspectul condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art.7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Ca principiu, în dreptul administrativ român, operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu,
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă o creație legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cauze poate suspenda actul administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Suspendarea actului administrativ este lăsată de legiuitor la aprecierea judecătorului, instituind în sarcina acestuia obligația de a analiza existența celor două condiții, și anume: cazul bine justificat și paguba iminentă.
Cazul bine justificat derivă din faptul că există îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, iar executarea acestuia înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare.
Analizând decizia nr.207/09.07.2009 emisă de pârât se constată că aceasta este în contradicție cu dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, a căror aplicabilitate în cauză a fost recunoscută prin decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și la dispozițiile Ordinului nr. 526/03.03.2009 emis de Procurorul General al Parchetului
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar iar potrivit prevederilor Ordinului nr. 526/03.03.2009 emis de Procurorul General al Totodată, dispozițiile ordinului a cărui suspendare se solicită încalcă principiul neretroactivității întrucât, deși emis la 02 iulie 2009, dispune și cu privire la drepturile salariale aferente lunii iunie.
Fiind pusă astfel în discuție legalitatea actului administrativ atacat de reclamanți, Curtea apreciază ca îndeplinită condiția cazului bine justificat, prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată.
Aceasta cu atât mai mult cu cât prin decizia nr.207/09.07.2009 se dispune implicit suspendarea efectelor unor hotărâri judecătorești irevocabile, fapt de natură să creeze serioase îndoieli asupra legalității acestui act administrativ, în condițiile în care efectele unei hotărâri judecătorești irevocabile nu pot fi suspendate nici chiar printr-un act cu caracter normativ, indiferent de forța juridică a acestuia.
În doctrina și practica judiciară funcționează principiul conform căruia hotărârea judecătorească irevocabilă "ține loc de adevăr". Forța obligatorie a hotărârii judecătorești irevocabile decurgând din art.1201 civil, nu poate să fie negată de unul dintre subiectele raportului juridic și nici chiar de către stat. Mai mult, statul, prin autoritățile sale, este obligat să ia măsuri pentru a se asigura executarea hotărârilor judecătorești.
A admite teza contrară echivalează cu încălcarea art.6 dar și a art.1 Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens s-a exprimat constant în jurisprudența sa în materia executării hotărârilor judecătorești Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, în cauza Lombardo Italiei din 26 noiembrie 1992 Curtea a reținut că statul, în exercitarea puterii publice și în executarea unei obligații legale "nu face uz de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință, cu un angajator privat".
Sub aspectul îndeplinirii condiției pagubei iminente, aceasta rezultă neîndoielnic, din diminuarea substanțială a drepturilor salariale cuvenite.
Mai mult, se încalcă principiile de bază în materia salarizării magistraților enunțate de art.6.1 din Carta Europeană privind Statutul Judecătorilor care prevede că " exercitarea ca profesie a funcțiilor judiciare implică remunerarea judecătorului la un nivel stabilit în așa fel încât să-l ferească de presiuni ce vizează să influențeze sensul deciziilor sau în general comportamentul său jurisdicțional, afectându-i astfel independența și imparțialitatea".
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță, instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, partea apelând la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Având în vedere aceste considerente, precum și recomandările Comitetului de Miniștrii, apreciem că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase ce pot avea consecințe grave în patrimoniul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea formulată de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul teritorial Craiova, str. - nr. 20, jud. D, împotriva deciziei nr.207 din 7 iulie 2009 emisă de pârâtul PROCURORUL AL DIRECȚIEI NAȚIONALE ANTICORUPȚIE, cu sediul în mun. B,- - 81, sector 1.
Dispune suspendarea executării deciziei nr. 207/7.07.2009 emisă de către Procurorul al DNA până la pronunțarea instanței de fond.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Executorie de drept.
Pronunțată în ședința publică de la 11 August 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
red. Jud. M
Ex.4//13.08.2009
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță
