Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 305/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 305
Ședința publică de la 11 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de suspendare a executării actului administrativ nr.76602 din 3 iulie 2009 emis de pârâtul MINISTRUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR formulată de reclamanții, A, A, și
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reclamanții, A, A, G și pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea scrisă de la dosar prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 CPC, după care;
CURTEA
Asupra cererii de suspendare de față:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții, A, A, și G au formulat în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților cerere de suspendare executării actului administrativ emis de pârât sub nr. 76.602/03.07.2009.
În motivare, reclamanții au invocat dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 susținând că actul administrativ a cărui suspendare o solicită este nelegal, întrucât dispune ca de la data de 03 iulie 2009 drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să se achite fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, această modalitate de calcul urmând a se păstra și pentru viitor, cu obligația ordonatorilor de credite secundari și terțiari să ia măsurile ce se impun pentru respectarea acestei dispoziții.
Reclamanții au arătat că cele dispuse prin adresa nr. 76602/2009 încalcă dispozițiile Ordinului nr. 1165/C/2009 și ale deciziilor emise în baza acestui ordin, dispoziții prin care sporul de 50% a devenit un drept salarial asupra căruia ministerul nu mai poate dispune, în sensul revocării.
De asemenea, reclamanții invocă încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituția României care reglementează principiul neretroactivității, a dispozițiilor art. 164 din Codul Muncii care reglementează principiul potrivit căruia reținerile ori suspendarea salariului nu pot fi operate decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege, a prevederilor art. 8 alin. 1 din Convenția Organizației Internaționale a privind protecția salariatului nr. 95/1949 ratificată de România prin Decretul nr. 274/1973, precum și a prevederilor art.1 Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
La dosar au fost depuse următoarele acte: tabelul cu semnăturile reclamanților, adresa nr. 76.602/03.07.2009 emisă de, dovada realizării procedurii prealabile, dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare, întrucât prin adresa nr. 76.602/03.07.2009 a cărei revocare se solicită nu constituie un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ci o măsură stabilită de ordonatorul principal de credite în sarcina celorlalți ordonatori din sistem, materializată sub forma unei adrese, având în vedere noile dispoziții legale cu incidență asupra achitării drepturilor salariale pentru personalul din sistemul justiției și Legea nr. 18/2009 privind bugetul de stat pe anul 2009.
Fiind o simplă operațiune de încunoștințare a ordonatorilor secundari și terțiari de credite, realizată ca urmare a intrării în vigoare a unui nou act normativ OUG nr. 71/2009 coroborat cu Legea nr. 18/2009 și Legea nr. 500/2002, iar nu o manifestare de voință unilaterală a unității emitente, susceptibilă de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice prin ea însăși, această adresă nu poate face obiectul unei cereri de anulare sau de suspendare întemeiate pe prevederile Legii nr. 554/2004.
De asemenea, pârâtul prin întâmpinare a invocat excepția lipsei de interes a cererii reclamanților,întrucât efectele adresei nr.76602/3.07.2009 a au fost suspendate Curtea de Apel Cluj în dosarul nr- la data de 9.07.2009 și de către Curtea de Apel București în dosarul nr- la data de 7.07.2009.
Analizând acțiunea prin prisma susținerilor formulate și a excepțiilor invocate, Curtea o apreciază ca fiind întemeiată, reținând următoarele aspecte:
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât prin întâmpinare este nefondată întrucât adresa nr.76602/2009 a cărei suspendare se solicită poate fi asimilată unui act administrativ așa cum este definit acesta în art. 2 alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004.
Astfel, în stabilirea naturii juridice a unui act administrativ, esențiale sunt efectele juridice pe care la produce, natura măsurilor dispuse în conținutul său și nu forma sau denumirea.
Deși înscrisul a cărui executare se solicită a fi suspendată nu poartă nicio denumire, din conținutul său rezultă fără echivoc faptul că reprezintă un veritabil act administrativ întrucât emitentul, în mod unilateral, impune măsuri producătoare de efecte juridice, stabilind o altă modalitate de calcul a salariilor ce se vor achita judecătorilor și personalului auxiliar, cu consecința diminuării drepturilor salariale ale acestor categorii de persoane.
Neîntemeiată este și excepția lipsei interesului reclamanților în promovarea acțiunii întrucât deși pârâtul susține că adresa nr.76.602/2009 emisă de a fost suspendată prin sentințele pronunțate de Curțile de Apel București și C, nu face dovada celor susținute cu copiile acestor hotărâri sau cu certificat din care să rezulte aspectele semnalate.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că:
Prin adresa nr. 76.602/03.07.2009 emisă de Ministrul Justiției și Libertăților s-a dispus ca, de la data de 10.07.2009 calcularea tuturor drepturilor salariale aferente lunii iunie 2009, incluzând prima de vacanță și indemnizația de concediu a reclamanților să se calculeze fără a se include sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică stabilit prin hotărâre judecătorească, urmând ca această modalitate de calcul să fie păstrată și pentru viitor, plata acestuia realizându-se conform eșalonării prevăzute de NR.OUG 71/2009
La data de 08.07.2009 s-a formulat plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Sub aspectul condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Ca principiu, în dreptul administrativ român, operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu,
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă o creație legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cauze poate suspenda actul administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Suspendarea actului administrativ este lăsată de legiuitor la aprecierea judecătorului, instituind în sarcina acestuia obligația de a analiza existența celor două condiții, și anume: cazul bine justificat și paguba iminentă.
Cazul bine justificat derivă din faptul că există îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, iar executarea acestuia înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare.
Analizând adresa nr. 76.602/03.07.2009 emisă de Ministrul Justiției și Libertăților se constată că aceasta este vădit nelegală prin raportare atât la dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, a căror aplicabilitate în cauză a fost recunoscută prin decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și la dispozițiile Ordinului nr. 1165/C din 09.04.2009 emis de Ministrul Justiției și Libertăților.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar iar potrivit prevederilor Ordinului nr. 1165/2009 s-a recunoscut judecătorilor din cadrul instanțelor judecătorești care dețin hotărâri judecătorești executorii, plata pentru viitor sau în continuare a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Totodată, dispozițiile adresei a cărei suspendare se solicită încalcă principiul neretroactivității întrucât, deși emisă la 03 iulie 2009 dispune și cu privire la drepturile salariale aferente lunii iunie.
Fiind pusă astfel în discuție legalitatea actului administrativ atacat de reclamantă, Curtea apreciază ca îndeplinită condiția cazului bine justificat, prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată.
Aceasta cu atât mai mult cu cât prin adresa nr. 76.602/03.07.2009 emisă de se dispune suspendarea efectelor unor hotărâri judecătorești irevocabile, fapt de natură să creeze serioase îndoieli asupra legalității acestui act administrativ, în condițiile în care efectele unei hotărâri judecătorești irevocabile nu pot fi suspendate nici chiar printr-un act cu caracter normativ, indiferent de forța juridică a acestuia.
În doctrina și practica judiciară funcționează principiul conform căruia hotărârea judecătorească irevocabilă "ține loc de adevăr". Forța obligatorie a hotărârii judecătorești irevocabile decurgând din art.1201 civil, nu poate să fie negată de unul dintre subiectele raportului juridic și nici chiar de către stat. Mai mult, statul, prin autoritățile sale, este obligat să ia măsuri pentru a se asigura executarea hotărârilor judecătorești.
A admite teza contrară echivalează cu încălcarea art.6 dar și a art.1 Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens s-a exprimat constant în jurisprudența sa în materia executării hotărârilor judecătorești Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, în cauza Lombardo Italiei din 26 noiembrie 1992 Curtea a reținut că statul, în exercitarea puterii publice și în executarea unei obligații legale "nu face uz de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință, cu un angajator privat".
Sub aspectul îndeplinirii condiției pagubei iminente, aceasta rezultă fără putere de tăgadă din diminuarea substanțială a drepturilor salariale cuvenite.
Mai mult, se încalcă principiile de bază în materia salarizării magistraților enunțate de art.6.1 din Carta Europeană privind Statutul Judecătorilor care prevede că " exercitarea ca profesie a funcțiilor judiciare implică remunerarea judecătorului la un nivel stabilit în așa fel încât să-l ferească de presiuni ce vizează să influențeze sensul deciziilor sau în general comportamentul său jurisdicțional, afectându-i astfel independența și imparțialitatea".
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță, instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, partea apelând la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Având în vedere aceste considerente, precum și recomandările Comitetului de Miniștrii, apreciem că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase ce pot avea consecințe grave în patrimoniul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de suspendare a executării actului administrativ nr.76602 din 3 iulie 2009 emis de pârâtul MINISTRUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în mun. B,-, sector 5, formulată de reclamanții, A, A, și G, toți cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Caracal, jud.
Dispune suspendarea executării actului administrativ nr. 76602/3.07.2009 emis de către pârât până la pronunțarea instanței de fond.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Executorie de drept.
Pronunțată în ședința publică de la 11 August 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. M
Ex.4//13.08.2009
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță
