Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3057/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL
SECTIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3057
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06.10.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Daniel Severin
GREFIER: - -
Pe rol se află spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public reprezentat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pârâții Ministerul Public reprezentat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație, prin consilier juridic, și Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că pârâtul Ministerul Publica depus la dosar întâmpinare, prin registratura secției.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, depune la dosar întâmpinare.
Pârâții, prin reprezentanți, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității formulării acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, și excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Ministerul Public.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, solicită admiterea excepțiilor invocate. Cu privire la excepția inadmisibilității arată acțiunea este inadmisibilă, pe de o parte, pentru că reclamanții nu au urmat o procedură administrativă pentru obținerea drepturilor, ci au înțeles să se adreseze direct instanței de judecată, iar pe de altă parte pentru lipsa procedurii administrative prealabile. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active arată că reclamanții nu au calitate în raport de prevederile Legii 500/2002. În legătură cu excepția lipsei calității procesuale pasive, arată că faptul că cererea trebuia îndreptată către ordonatorul de credite, ori ministerul nu are această calitate.
Pârâtul Ministerul Public, prin consilier juridic, lasă la aprecierea instanței excepțiile invocate. Cu privire la excepția lipsei de interes, invocată prin întâmpinare, solicită admiterea acesteia, arătând că ordinul atacat a fost suspendat în alte cauze identice. Precizează că acest ordin este un act administrativ unilateral și nu individual, astfel încât suspendarea acestuia lipsește actul de efecte juridice și în acest caz nu se justifică un interes.
Curtea, văzând că alte cereri nu mai sunt formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Pârâtul Ministerul Public, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Cu privire la primul capăt de cerere arată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea 554/2004 și precizează că nu este pusă în discuție existența dreptului la sporul în litigiu, ci suspendarea plății acestuia până la rezolvarea problemelor financiare. În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, arată că plata titlurilor executorii se efectuează conform G nr. 71/2009.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.07.2009 reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Procurorul General al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor suspendarea Ordinului nr. 1472/02.07.2009, obligarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să emită un ordin prin care să dispună plata pentru viitor sporului de confidențialitate de 15% și obligarea să procedeze la deschiderea de credite pentru plata sporului menționat la pct. 2.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin actul atacat s-a dispus ca drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să se achite fără includerea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, această modalitate de calcul urmând să se păstreze și pentru viitor.
În acest mod se procedează la o reducere salariului, fapt care contravine pe de parte, art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 și este de natură să înfrângă dispoziții cuprinse în hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile.
În plus, actul atacat dispune cu privire la drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 în condițiile în care emiterea actului s- făcut în luna iulie 2009 încălcându-se principiul neretroactivității legii.
Actul are ca temei OUG nr. 79/2009 în condițiile în care acest act normativ se referă la plățile restante nu la salariul lunar.
Suspendarea nu putea fi dispusă sine die, fiind posibilă doar pe durată determinată.
În ceea ce privește paguba iminentă se arată că prin actul atacat se aduce atinge atingere unor drepturi patrimoniale ale reclamanților.
În ceea ce privește capătul doi de cerere se invocă disp. Deciziei civile nr. 500/29.04.2009 Curții de Apel Brașov.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care invocă lipsa de interes întrucât ordinul fost deja suspendat prin mai multe hotărâri pronunțate în cauze cu același obiect. Pe fond, se solicită respingerea contestației întrucât ordinul este în conformitate cu disp. OUG nr. 71/2009.
Cu privire la capătul doi de cerere se susține că OG nr. 22/2002 prevede posibilitatea amânării cu 6 luni a executării acestor datorii stabilite prin titluri executorii. Mai mult, situația acestor titluri executorii a fost reglementată prin OUG nr. 225 din 30.12.2008 și OUG nr. 71/2009.
De asemenea, Ministerul Finanțelor Publice formulat întâmpinare în care invocă excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipse procedurii administrative prealabile și faptul că nu a fost investit niciodată cu o astfel de cerere.
De asemenea, s- invocat excepția lipsei calității procesuale și lipsa calității procesuale pasive.
Cu privire la acțiunea formulată, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește suspendarea actului, Curtea constată că potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiileart. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".
Așadar, pentru suspendarea unui act administrativ trebuie îndeplinite două condiții, respectiv, existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Cazul bine justificat este definit de art. 2 lit. t) "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
Prin pagubă iminentă se înțelege, potrivit art. 2 lit. ș) "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
Așadar o astfel de cerere de suspendare poate formula orice persoană vătămată prin actul administrativ, iar suspendarea se dispune în raport de un element obiectiv (cazul bine justificat) și de un element subiectiv (paguba iminentă). Suspendarea se dispune până la soluționarea pe fond acțiunii persoanei respective. În aceste condiții, orice persoană vătămată este îndreptățită să formuleze o astfel de cerere independent de demersurile întreprinse de alte persoane vătămate.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să respingă excepția lipsei de interes ca neîntemeiată.
Pe fond, se constată că ambele condiții necesare pentru suspendarea actului atacat sunt îndeplinite.
Pe de parte, se observă că actul atacat intră la o primă analiză în contradicției cu dispoziții din hotărâri judecătorești executorii.
De asemenea, actul atacat pare fi în conflict cu disp. art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 operându-se diminuare drepturilor salariale ale magistraților.
În plus, se observă că în susținerea actului se invocă disp. OUG nr. 71/2009, însă dispozițiile acestei ordonanțe nu pot fi interpretate în sensul că s-ar referi la suspendarea plății unor drepturi viitoare ci prin această ordonanță s- reglementat procedura de plată unor drepturi restante, stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Dacă pentru plata acestor drepturi restante se poate concepe procedură de eșalonare în considerarea efectelor plății sumelor acumulate în timp asupra bugetului de stat nimic nu îndreptățește Guvernul să acumuleze noi restanțe prin amânarea plății drepturilor curente. OUG nr. 71/2009 nu conține nicio prevedere cu privire la modul de efectuare a plăților curente ci doar cu privire la datoriile restante.
În ceea ce privește paguba iminentă, se constată că actul atacat are consecințe patrimoniale negative asupra reclamanților producându-se lună de lună diminuare a drepturilor salariale.
În ceea ce privește cererea de obligare a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se emite un ordin prin care să dispună plata sporului de confidențialitate, Curtea constată că prin Decizia civilă nr. 500/29.04.2009 Curții de Apel Brașovs - recunoscut reclamanților un astfel de drept. În aceste condiții se impunea ca de la momentul rămânerii definitive și irevocabile a acestei hotărâri, reclamanții să beneficieze de drepturile stabilite prin aceasta.
În mod neîntemeiat se invocă prin întâmpinare disp. OG nr. 22/2002, OUG nr. 225/2008 și OUG nr. 71/2009 întrucât aceste acte normative se referă la modul de executare al unor datorii restante nu la modul în care se plătesc drepturile curente. Dacă pentru datoriile restante se justifică procedură care să permită statului să identifice fondurile necesare pentru plata restanțelor nimic nu justifică însă, acumularea de noi datorii prin plata lunară unor indemnizații diminuate.
În ceea ce privește cererea formulată față de, Curtea constată că într-adevăr această instituție nu a fost niciodată sesizată cu o cerere de deschidere creditelor bugetare astfel încât acțiunea în fața instanței apare ca inadmisibilă.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să respingă excepția lipsei de interes și să admită primele două capete de cerere așa cum au fost formulate, respingând cel de-al treilea capăt de cerere ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor de a deschide credite bugetare pentru plata sporului de 15% și respinge ca atare acest capăt de cerere.
Respinge excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere având ca obiect suspendarea Ordinului nr-.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Făgăraș, cu sediul în Făgăraș, str. - nr. 4, județul B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public reprezentat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, B-dul libertății nr. 14, sector 5 și Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, str. - nr. 17, sector 5.
Dispune suspendarea Ordinului nr. 1472/02.07.2009 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție până la soluționarea acțiunii pe fond cu privire la acest ordin.
Obligă procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să emită un ordin pentru plata sporului de confidențialitate de 15% pentru reclamanți.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.10.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.DS
Tehnored.CB/6 ex.
05.11.2009
Președinte:Daniel SeverinJudecători:Daniel Severin
