Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 31/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.31/CA
Ședința publică de la 25 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă - SERV SRL, cu sediul în B, sector 3,-, -4A,.12, împotriva încheierii nr.820 din 25.09.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA APELOR D, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual.
Recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare. Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr. 6893 din 14.07.2009 reclamanta SERV a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române -Direcția Apelor -D (numită în continuare - D ) anularea actului administrativ reprezentat de Notificarea nr. 36/27.02.2009 de reziliere a contractului de închiriere încheiat între părți și, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Reclamanta și-a motivat în fapt cererea de suspendare a actului administrativ arătând că în cauză sunt întrunite condițiile suspendării actului administrativ prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv: existența unui caz bine justificat, întrucât rezilierea contractului fără intervenția instanței de judecată reprezintă un argument suficient pentru a crea o îndoială legitimă asupra legalității actului administrativ; prejudiciul iminent, justificat de faptul că imposibilitatea exploatării sectoarelor de plajă creează prejudicii în primul rând de natura diminuării veniturilor din exploatarea plajei cât și mai ales ca urmare a posibilității încetării contractelor de prestări turistice.
S-a făcut dovada de către reclamantă a sesizării pârâtei cu cererea de revocare a actului administrativ a cărui suspendare o cere, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Legal citată pârâta a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ.
2. Hotărârea tribunalului.
Prin încheierea nr.820/2009 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată cererea de suspendare a notificării de reziliere a contractului de concesiune nr.85/2008 formulată de Direcția Apelor D în contradictoriu cu - Serv SRL.
Pentru a dispune astfel a reținut în esență prima instanță că rezilierea contractului fără intervenția instanței este permisă de contractul părților neputându-se vorbi despre un caz bine justificat. S-a mai reținut că pierderea dreptului de exploatare a sectorului de plajă și pe cale de consecință a eventualului profit comercial reprezintă efectul direct al rezilierii contractului, iar cerința prevenirii producerii unei pagube iminente cerută de legiuitor se referă la consecința executării unui act administrativ și nu la însăși executarea acelui act.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta criticând-o sub aspectele:
- soluția primei instanțe este contrară principiului practicii unitare a instanței întrucât în același dosar, cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004 a fost admisă considerându-se îndeplinite cerințele impuse de lege;
- în raport de situația de fapt existentă în cauză rezilierea unui contract printr-o adresă era de natură să creeze o îndoială serioasă și legitimă, ori în contextul în care motivele rezilierii sunt enumerate exemplificativ și nedovedite instanța de fond a analizat superficial pactele comisorii inserate în contract întrucât investițiile făcute erau certificate de pârâtă;
- eronat a reținut prima instanță că executarea actului nu provoacă producerea unui prejudiciu material previzibil, atâta vreme cât scopul persoanei juridice este acela de a obține profit din orice activitate ce o desfășoară;
4. Curtea
Analizând criticile invocate Curtea reține că hotărârea pronunțată este temeinică și legală neimpunându-se reformarea acesteia pentru considerentele:
Instanța a fost învestită cu o cerere de suspendare a efectelor unui act administrativ considerat nelegal și vătămător, cerere întemeiată pe situația prevăzută de art.15 din Legea nr.544/2004.
Textul de lege pe care reclamanta și-a întemeiat cererea instituie cerința îndeplinirii a două condiții, considerate cumulative pentru a putea fi dispusă suspendarea efectelor actelor administrative, anume: existența unui caz bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente, imposibil de reparat ulterior.
Instituirea celor două condiții, necesitatea întrunirii lor cumulativ are rolul de a limita eventualele abuzuri în valorificarea dreptului de a solicita suspendarea efectelor unui act administrativ (care se bucură de prezumția de legalitate) de către persoanele ce se pretind vătămate de efectele acestui act.
Doctrina dar și practica judecătorească au fost unanime în a recunoaște că elementele de care dispune judecătorul învestit cu o astfel de cerere, cu ajutorul cărora apreciază asupra existenței unui caz bine justificat sunt date de ansamblul circumstanțelor concrete ale cauzei, conturate de situația de fapt dar și de cea de drept, singurele ce pot induce o îndoială puternică și evidentă asupra legalității actului administrativ emis.
Pentru a putea decela însă acele elemente de natură a induce concluzia unei îndoieli puternice, judecătorul învestit cu o cerere de suspendare are la îndemână doar posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței drepturilor pretinse de către reclamantul vătămat ca fiind încălcate, întrucât în cadrul procedurii de judecată presupusă de o astfel de cerere nu poate fi antamat fondul neînțelegerilor părților.
Nu poate fi primită prima critică întrucât cele două texte de lege în temeiul cărora pot fi formulate cererile de suspendare a efectelor unui act administrativ, instituie condiții diferite, în plus față de cele 2 - comune ambelor situații legale (existența cazului bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente), nefiind exclusă sau interzisă de textele legale amintite și ipoteza în care o instanță de judecată poate ajunge la concluzii diferite în ceea ce privește suspendarea după cum aceasta este întemeiată pe dispozițiile art.14 sau 15 din Legea nr.554/2004.
În plus, susținerea conform căreia în prezenta cauză instanța de judecată ar fi reținut caracterul fondat al unei cereri de suspendare a aceluiași act administrativ, întemeiată însă pe dispozițiile art. 14 din legea 554/2004 nu a fost dovedită.
Nici a doua critică nu poate fi primită în considerarea celor expuse mai sus referitoare la faptul că pentru determinarea elementelor ce induc o îndoială serioasă asupra legalității actului nu este permisă judecătorului decât o cercetare sumară a aparenței drepturilor pretinse de reclamanta vătămată prin încălcarea acestora.
Astfel,în lipsa altor elemente de fapt sau drept, doar împrejurarea că s-a dispus rezilierea contractului printr-o adresă, în legătură cu care chiar recurenta recunoaște că a fost motivată, insă cu amendamentul că motivele expuse au fost enumerate exemplificativ, instanța de recurs nu poate conchide că există un caz bine justificat așa cum a fost el conturat de practică și doctrină.
Referitor la cea de-a doua condiție, corect a reținut prima instanță că nici aceasta nu este îndeplinită întrucât prejudiciul material invocat de recurentă nu este unul care să facă greu sau imposibil de reparat ulterior paguba creată, în ipoteza în care manifestarea unilaterală de reziliere ar fi ulterior anulată printr-o hotărâre judecătorească.
Față de cele arătate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se putea apela la măsura cu caracter excepțional a suspendării și cum prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ emis în speță, nu a fost răsturnată, Curtea va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în contencios administrativ formulat de reclamanta - SERV SRL, cu sediul în B, sector 3,-, -4A,.12, împotriva încheierii nr.820 din 25.09.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA APELOR D, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect suspendare executare act administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:
Red.dec.jud.-/2.03.2010
Tehnored. 2 ex./3.03.2010
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
