Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 32/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.32/CA
Ședința publică de la 25 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ și fiscal de pârâta DIRECȚIA APELOR D, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.372 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - -, cu sediul în Stațiunea, Hotel, județul C, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă reprezentată de avocat cu delegație la dosar, și intimata-reclamantă reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu disp. art. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei arată că în actul adițional nr.4/2009 la pct.1, se arată că părțile convin încetarea contractului de închiriere începând cu data prezentului act adițional - 6.05.2006. Se invocă excepția lipsei de interes. Solicită admiterea excepției lipsei de interes. Nu se mai justifică un interes, față de actul adițional încheiat. Pe fondul cauzei susține că nu sunt îndeplinite condițiile dispuse de art.14 din Legea nr.554/2004 - respectiv cazul bine justificat și iminența unei pagube. Intimata nu a făcut dovada unui prejudiciu viitor, în condițiile în care contractul a încetat. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata reclamantă solicită respingerea excepției lipsei de interes și a cererii de suspendare ca nefondată. Există un interes al intimatei în soluționarea recursului. Acesta se referă la un act administrativ.
Pe fondul cauzei susține că temeinic instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv "cazul bine justificat" și "iminența producerii prejudiciului". Învederează instanței că prin notificare recurenta a comunicat intimatei că s-a desființat de drept contractul dintre cele două părți, contract de închiriere a sectorului de plajă IV, invocându-se nerespectarea anumitor obligații. Având în vedere iminența debutului sezonului estival, raportat la faptul că în conformitate cu contractul părților, sectorul de plaja trebuia predat cu 30 de zile înainte de începerea sezonului, a solicitat suspendarea actului administrativ de desființare a contractului. Prejudiciul societății apare ca iminent deoarece dacă nu s-ar suspenda actul administrativ, ar trebui anulate diverse acte juridice de atribuire către terți a sectorului de plajă, ceea ce ar aduce grave prejudicii imaginii societății, care are în proprietate active hoteliere - contracte turistice. Depune la dosar note scrise. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin acțiunea promovată și înregistrată sub nr.2420/118/05.03.2009 pe rolul Tribunalului Constanta - Secția de contencios administrativ și fiscal- reclamanta - - a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Direcția Apelor D -, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Notificarea nr.3573/27.02.2009, comunicata sub nr.54/27.02.2009 de către BEJ, privind rezilierea de plin drept a contractului de închiriere nr.610/20.04.2006.
In motivarea acțiunii s-a susținut că între părți s-a încheiat, in urma licitației publice organizate de către pârâtă, contractul de închiriere nr.610/20.04.2006 având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra sectorului de plajă
Prin notificarea nr.54/27.02.2009 transmisă de către BEJ, i s-a comunicat reclamantei măsura dispusă de către pârâtă privind rezilierea de plin drept a contractului de închiriere nr.610/20.04.2006, invocându-se încălcarea unor obligații asumate prin contract - subînchiriere sectorului de plaja, nerealizarea planului investițional, anexă la contract, realizarea de construcții pe plaja și dotări cu alte destinații și în alte condiții decât cele prevăzute în OUG. nr.19/2006 si neachitarea chiriei datorate la termenul stipulat.
Întrucât contractul încheiat intre părți este un contract administrativ în sensul art.2 lit.c din nr.554/2004 se susține că, pe cale de consecință și actul de reziliere a acestuia, respectiv Notificarea de reziliere este un act administrativ.
Împotriva notificării emise de către pârâtă societatea reclamantă a formulat, cu raportare la prevederile art.7 din nr.554/2004 plângere prealabilă, ce nu a fost soluționată până in prezent.
Se susține că in conformitate cu clauzele contractului încheiat intre părți-art.18.4, rezilierea acestuia de plin drept, fără îndeplinirea altor formalități si fără intervenția instanței judecătorești - pact comisoriu de ultimul grad - intervine numai in cazul nerealizării obligațiilor constând în dotarea minimă cu utilaje specializate în vederea ecologizării plajei, in maxim 30 de zile de la semnarea contractului precum si pentru nerespectarea termenului de realizare a planului de investiții, anexă la contract. Pentru orice alte obligații stipulate in contractul încheiat intre părți se menționează că intervine rezilierea contractului - art.18.1.
Reclamanta a arătat că, din acest punct de vedere, măsura rezilierii de plin drept dispusă de către pârâtă este nelegala și lipsită de efecte juridice.
In ce privește clauzele contractuale ce puteau genera rezilierea de plin drept a contractului, se susține că reclamanta si-a îndeplinit, in termenul si condițiile stipulate, planul investițional aferent sectorului de plaja aflat in folosința acesteia, aspecte verificate de reprezentanții pârâtei si ai ANAR.
Se mai susține că invocarea pactului comisoriu de ultimul grad de către pârâta este tardivă, in condițiile in care, conform clauzelor contractuale, investițiile trebuiau făcute in termen de 4 luni de la încheierea contractului, sens in care după împlinirea acestui termen, nu mai pot subzista motivele de reziliere la 2 ani de la data la care investițiile trebuiau efectuate.
In ce privește celelalte cauze de reziliere invocate de către pârâta in cadrul notificării comunicate, se arata ca reclamanta nu a procedat la subînchirierea sectorului de plajă aflat in folosința acesteia iar achitarea chiriei datorate a fost făcută la termenele stabilite în contract.
Reclamanta a mai arătat că în cauză sunt întrunite condițiile suspendării actului administrativ, o eventuală reziliere a contractului de închiriere încheiat intre părți, putându-se realiza doar pe cale judecătorească.
Pârâta, legal citată, nu a formulat și depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.372 din 14.04.2009 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantei - - în contradictoriu cu pârâta Direcția Apelor D și a dispus suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Notificarea nr.3573/27.02.2009, comunicată sub nr.54/27.02.2009 de către BEJ, privind rezilierea de plin drept a contractului de închiriere nr.610/20.04.2006.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că intre părți a fost încheiat contractul de închiriere nr.610/20.04.2006-filele 11-25, având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra sectorului de plajă V, pe o durată de 10 ani. Contractul a fost modificat succesiv prin actele adiționale nr.1/2007 si nr.2/2008 cu privire la suprafața de plajă închiriată, chiria anuală și obligațiile locatarului.
Prin notificarea nr.3573/27.02.2009, comunicata sub nr.54/27.02.2009 de către BEJ -filele 8-9, i s-a comunicat reclamantei măsura dispusă de către pârâtă privind rezilierea de plin drept a contractului de închiriere nr.610/20.04.2006, invocându-se încălcarea unor obligații asumate prin contract - subînchiriere sectorului de plaja, nerealizarea planului investițional, anexă la contract, realizarea de construcții pe plaja și dotări cu alte destinații și în alte condiții decât cele prevăzute în nr.OUG 19/2006 si neachitarea chiriei datorate la termenul stipulat.
În cauză, reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art.7 din nr.554/2004, în sensul că s-a adresat pârâtei cu o cerere prin care s-a solicitat a se dispune revocarea notificării-filele 46-50.
Legea nr.554/2004 consacră ca regulă generală suspendarea judecătorească a unui act administrativ la cererea părții interesate, o dată cu introducerea recursului administrativ prealabil sau a acțiunii în fața instanței de contencios administrativ, în speță cererea de suspendare vizând prima ipoteză.
Măsura suspendării executării unui act administrativ se poate dispune în temeiul disp.art. 14 alin.1 din nr.544/2004 dacă sunt întrunite cumulativ două condiții:
a) să existe un caz bine justificat în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ contestat de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu;
b) pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, în sensul art.2 alin.(1) lit.ș din nr.554/2004.
In baza celor reținute rezultă că suspendarea unui act administrativ nu se poate dispune decât în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.
In ceea ce privește existența unui caz bine justificat, potrivit art.2 lit. din nr.554/2004, acesta vizează - " împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ."
Sub acest aspect, tribunalul apreciat că împrejurările concrete de fapt și de drept în care această notificare-nr.3573/27.02.2009 a fost emisă, creează o îndoială serioasă în privința legalității acesteia întrucât pârâta, în calitate de locator și-a manifestat unilateral voința de reziliere a contractului de închiriere după aproape trei ani de la data încheierii actului de închiriere, pentru motive cu caracter general, timp în care aceasta a primit prestațiile reclamantei, în calitate de locatar și, deși contractul de închiriere a fost modificat prin două acte adiționale, în 2007 și 2008, prin acestea obligațiile reclamantei, în calitate de locatar, nu au fost sporite în mod semnificativ și nici nu au fost prevăzute sancțiuni suplimentare față de contractul inițial, ceea ce nu poate să denote decât satisfacția locatorului față de modul de îndeplinire a obligațiilor contractuale de către reclamantă.
Prin notificarea de reziliere sunt enumerate exemplificativ obligațiile asumate de către reclamantă - - prin contract, și nu obligațiile concrete considerate de către pârâtă a fi neexecutate de către reclamanta locatară.
Acestea împrejurări creează o îndoială serioasă privind legalitatea rezilierii contractului dispusă de către pârâtă prin notificarea nr.3573/27.02.2009.
În ceea ce privește paguba iminentă s-a reținut că rezilierea unilaterală și nepredarea sectorului de plajă la 01.04.2009 în vederea exploatării, este de natură a crea reclamantei o pagubă iminentă precum și imposibilitatea amortizării investițiilor efectuate-filele 57-106.
In ce privește prejudiciul viitor acesta este totodată - "previzibil cu evidență, adică cert, sigur ca și producere chiar dacă nu se poate aprecia cuantumul întinderii sale.".
Astfel, în cazul în care pârâta ar organiza o nouă licitație cu privire la acest sector de plajă- V, în urma căreia s-ar încheia un contract cu alt locatar, ar crea reclamantei un prejudiciu procesual, respectiv ar genera niște drepturi viitoare care nu existau la momentul plângerii prealabile și care ar impune ca reclamanta sa procedeze la extinderea cadrului procesual și față de terți prin ipoteză beneficiari ai actului atacat.
Sub acest aspect, necesitatea prevenirii unei pagube iminente rezultă si din împrejurarea că obiectul contractului de închiriere urmează să facă obiectul unor alte acte juridice, a căror desființare ar comporta o procedură anevoioasă, îndelungată și costisitoare, astfel încât suspendarea notificării de reziliere se impune pentru protejarea nu numai a intereselor patrimoniale ale reclamantei, ci chiar a unei securități juridice, evitându-se crearea unor situații juridice noi, care să facă greu sau imposibilă repunerea părților în situația anterioară emiterii act administrativ reprezentant de notificare nr.3573/27.02.2009.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta Direcția Apelor D criticând-o sub aspectele:
- motivele pe care se sprijină soluția sunt străine de natura pricinii; în motivarea suspendării actului administrativ, această notificare creează o îndoială serioasă în privința legalității acesteia; instanța a motivat identic toate hotărârile de suspendare a actelor unilaterale de reziliere fără a face nici o distincție;
- hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Reclamanta nu a dovedit că în cauză sunt incidente dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004: "cazul bine justificat" și "prejudiciul", prezumția de legalitate a notificării nu a fost răsturnată. Totodată reclamanta nu a dovedit condiția pagubei iminente, afirmația nefiind însoțită de dovezi (acte contabile).
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea reține următoarele:
Prin cererea dedusă judecății instanței de fond - - a solicitat,în temeiul art.14 alin1 din Legea 554/2004,suspendarea executării notificării nr.3573/27.02.2009 emisă de către.
Prin această notificare i se comunică reclamantei rezilierea de plin drept a contractului de închiriere nr.610/2006 având ca obiect sectorul de plajă V pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale.
Reclamanta a invocat nelegalitatea notificării susținând că pactul comisoriu de gr.IV nu poate opera pentru nerespectarea obligației de a efectua investiții întrucât conform clauzelor contractului neîndeplinirea acestei obligații atrăgea un pact comisoriu de gr.I și mai mult, este tardivă după 2 ani de la data când acestea trebuiau realizate.
Cererea reclamantei s-a întemeiat pe dispozițiile art.14 alin.1 din Legea 554/2004, care prevede că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, formulare ce sugerează a fi necesar îndeplinire cumulativă a două condiții pentru admisibilitatea cererii, și anume:
- caz bine justificat;
- prevenirea unei pagube iminente, cu reținerea în esență că instanța trebuie să analizeze o astfel de situație, ce este determinată de executarea actului administrativ atacat și care ar produce-
Măsura provizorie solicitată de reclamantă, se întemeiază pe existența în cauză a unor cazuri bine justificate, ca împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, astfel cum se prevede în art.2 alin.1 lit."t" din Legea 554/2004.
Curtea reține că paguba iminentă este definită de dispoziția cuprinsă în art.2 lit.s din Legea 554/2004, fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil, cu evidență - ca primă situație - care ar determina perturbarea previzibilă gravă a funcționării societății.
Cazul bine justificat implică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ,de natură să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este emis pentru executarea în concret a legii.
În speță,aceste două condiții prevăzute de art.14 din Legea contenciosului administrativ nu sunt îndeplinite.
Afirmația generică a reclamantei în sensul că executarea notificării îi diminuează profitul nu dovedește un prejudiciu cert iar pentru neamortizarea investițiilor efectuate pe sectorul de plajă,în cazul constatării nelegalității actului,reclamanta se poate îndrepta împotriva pârâtei pentru repararea prejudiciului bănesc efectiv suportat.
O eventuală executare, în baza actului administrativ atacat, nu este de natură, apreciază Curtea, de a produce un prejudiciu material previzibil, ce ar determina perturbarea gravă a funcționării societății. De asemenea, evitarea unor litigii ce se presupune că vor exista între părți dacă sectorul de plajă va face obiectul altui contract nu poate fi apreciat ca o justificare a unei pagube iminente întrucât existența unui litigiu viitor este probabilă și nu determină implicit o pagubă societății.
În ceea e privește cazul bine justificat Curtea apreciază că reclamanta nu a răsturnat,prin nici un mijloc de probă prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ,in speță notificarea de reziliere. Ori, existența unui caz justificat în sensul art.14 poate fi reținută numai dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate. Măsura rezilieri contractului de închiriere dispusă prin notificarea a cărei suspendare se solicită nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat,în lipsa unor probe din care să se rețină aparența nelegalității actului.
Mai mult,în cursul judecării cauzei părțile au încheiat actul adițional nr.4/2009 prin care au convenit încetarea contractului 610/2006 prin acordul părților și au hotărât că nu mai au nicio pretenție reciprocă cu privire la acest contract.
În consecință,față de toate aceste considerente și de dispozițiile art.312 Cod procedură civilă recursul va fi admis iar hotărârea tribunalului modificată în tot,în sensul respingerii cererii de suspendare ca nefondată.
Excepția lipsei de interes în promovarea recursului va fi respinsă având în vedere că prin sentința recurată a fost suspendată executarea actului emis de către, iar din această perspectivă pârâta justifică un interes actual în declararea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de interes a prezentului recurs.
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA APELOR D, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.372 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - -, cu sediul în Stațiunea, Hotel, județul C, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Modifică sentința recurată și rejudecând, dispune:
Respinge cererea de suspendare ca nefondată.
Respinge obligația intimatei la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:
Tehnored.jud.-
4ex./24.03.2010
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
