Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 311/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 31.07.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.311
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19.10.2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul lipsă avocat G, pentru pârâta B se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâta
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 13.10.2009 din partea reclamantului dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar. De asemenea, tot prin registratura instanței, s-a depus la data de 19.10.2009 întâmpinare din partea pârâtei T pentru B, un exemplar comunicându-se reprezentantului reclamantului.
Reprezentanta pârâtei B prin T depune la dosar delegație de reprezentare, întâmpinare și dosarul administrativ, un exemplar comunicându-se reprezentantului reclamantului.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului pune concluzii de admitere a cererii de suspendare, apreciind că este întrunită condiția cazului bine justificat câtă vreme actele atacate au avut în vedere un ordin ce nu a fost publicat în Monitorul Oficial fiind încălcate dispozițiile Legii nr.24/2003 privind normele de tehnică legislativă. De asemenea procedura de schimbare din funcție s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.188/1999 iar paguba iminentă rezidă din aceea că reclamantul suportă în prezent o pagubă materială din diferența salarială precum și un prejudiciu de imagine, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei B prin T solicită respingerea cererii de suspendare pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr- la 31.07.2009 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor suspendarea executării actelor administrative reprezentate de Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr.1214/05.05.2009 și Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr.1335/23.05.2009 până la soluționarea dosarului de fond conform art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că urmare a apariției Ordinului Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.385/27.03.2009 nepublicat în Monitorul Oficial a fost emis Ordinul nr.1214/05.05.2009 prin care a fost numit în funcția de director executiv adjunct la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A ca urmare a intrării în vigoare a nr.OUG37/2009 deși inițial nu a fost eliberat din funcția de director executiv.
Reclamantul a arată că nu a fost cazul unei desființări reale și efective a funcției deținute de acesta iar conform art.99 lit. b) din Legea nr.188/1999 reducerea unui post este condiționată de o operațiune de reorganizare a activității care nu s-a realizat în cauză.
Referitor la suspendarea Ordinului nr.1335/23.05.2009 se arată că aceasta măsură se justifică câtă vreme procedura de evaluare a aptitudinilor manageriale s-a bazat pe acte normative nepublicate în Monitorul Oficial (ordinele nr.842 și nr.849 din 30.04.2009), iar evaluarea cunoștințelor și a aptitudinilor nu s-a desfășurat pe baza proiectului de management, punctajul acordat nu a fost defalcat iar planul de interviu a lipsit cu desăvârșire.
În drept s-au invocat dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Tas olicitat respingerea acțiunii arătând că măsura suspendării actelor administrative este o măsură excepțională care se dispune în situația îndeplinirii cumulative a condițiilor privind existența cazului bine justificat și a iminenței producerii pagubei conform art.14 din Legea nr.554/2004. Referitor la existența cazului bine justificat se arată că ordinele atacate au avut la bază dispozițiile art. III din nr.OUG37/2009 iar cu privire la prevenirea unei pagube iminente reclamanta nu a făcut nicio dovadă cu privire la prejudiciul moral și material suferit prin executarea actelor administrative.
La dosar s-au depus următoarele: copie acțiune în contencios administrativ pentru anularea actelor atacate, împuternicire avocațială, chitanță pentru plata taxei de timbru, întâmpinare și dosarul administrativ ce a stat la baza emiterii ordinelor nr.1214/05.05.2009 și nr.1335/23.05.2009.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța reține următoarele:
Prin prezenta cerere reclamantul a solicitat suspendarea executării actelor administrative reprezentate de Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr.1214/05.05.2009 și nr.1335/23.05.2009 în baza art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004. Conform acestei dispoziții legale în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente după sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioară persoana vătămată poate să ceară instanței competente suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În speță, reclamantul a făcut dovada formulării acțiunii în contencios administrativ privind anularea actelor administrative unilaterale reprezentate de Ordinele nr.1214/05.05.2009 și nr.1335/23.05.2009 astfel încât nu poate fi reținută ipoteza cuprinsă la art.14 alin.1 fiind incidentă ipoteza cuprinsă la art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004 fiind vorba în fapt despre o cerere de suspendare formulată printr-o acțiune separată până la soluționarea în fond a cererii de anulare.
Interpretarea coroborată a dispozițiilor art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004 conduc la concluzia că pe lângă dovada formulării acțiunii în contencios pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat reclamantul mai trebuie să facă dovada existenței cazului bine justificat și a iminenței producerii unei pagube. Cazul bine justificat este definit de art.2 alin.1 lit. t) ca reprezentând împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Ca atare, nu este necesară o dovadă de nelegalitate evidentă fiind suficientă existența unui indiciu de nelegalitate ca un argument juridic aparent valabil în ceea ce privește nelegalitatea actului atacat.
În fapt instanța constată că prin Ordinul nr.1214/05.05.2009 reclamantul a fost numit în funcția publică de conducere de director executiv adjunct la A după ce anterior ocupase funcția de director executiv iar ulterior prin Ordinul nr.1335/23.05.2009 a fost eliberat din această funcție publică de conducere conform art.99 alin.1 lit. b) din Legea nr.188/1999 și a fost numit în funcția publică de conducere de șef birou la Biroul Autorizări din cadrul
de nelegalitate invocate de reclamant referitor la aceste acte administrative vizează faptul că au avut la bază acte administrative nepublicate în Monitorul Oficial și că nu au fost respectate prevederile art.99 și art.100 din Legea nr.188/1999 legate de desființarea unei funcții publice.
Raportat la argumentele de nelegalitate invocate de reclamant față de care instanța nu poate păși decât la o analiză sumară, constatarea nelegalității fiind atributul exclusiv al instanței investite cu anularea actelor atacate, se constată că acestea nu au o aparență de valabilitate care să justifice suspendarea executări actelor administrative atacate.
Astfel, Curtea reține că invocarea de către reclamant a aspectului potrivit căruia ordinele atacate au la bază acte nepublicate în Monitorul Oficial nu poate constitui un argument de nelegalitate întrucât nepublicarea unor acte normative în Monitorul Oficial nu reprezintă un aspect de nelegalitate ci de inopozabilitate. Pe de altă parte, Curtea observă că la baza Ordinului nr.1335/23.05.2009 au stat la baza prevederile art. III alin.1 și 11 din nr.OUG37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrație publice potrivit cărora funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlaltor organele ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale prevăzute în anexă (printre care și instituția la care este angajat reclamantul) precum și adjuncții acestora se desființează în termen de 32 zile de la intrarea în vigoare. Același art. III la alineatul 11 arată că funcționarilor publici și personalului încadrat în regim contractual care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin.1 li se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu conform Legii nr.188/1999, iar în speță reclamantului i s-a dat posibilitatea de a-și exprima opțiunea pentru ocuparea unei alte funcții publice în cadrul instituției, dispoziție căreia reclamantul i s-a conformat, optând pentru o altă funcție publică în aceeași instituție. Deși, nr.OUG37/2009 a fost abrogat prin nr.OUG105/2009 aceste dispoziții legale s-au menținut, art. IV alin.1 arătând că funcțiile publice respective sunt și rămân desființate sau după caz se desființează.
Instanța reține astfel că ordinele atacate au o aparență de legalitate pe care fără a intra în cercetarea fondului, reclamantul nu a înlăturat-o prin considerentele sale astfel încât nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat.
În privința iminenței producerii unei pagube instanța reține că invocarea unui prejudiciu pur financiar nu este suficientă pentru îndeplinirea acestei condiții, pentru a putea fi acordată suspendarea executării trebuind ca în principiu, prejudiciu să fie nesusceptibil de a fi reparat printr-o indemnizație ulterioară ori în speță reclamantul este în prezent numit în funcția publică de conducere șef birou la A cu asigurarea dreptului la muncă și la salariu iar eventuala anulare a ordinelor atacate ar atrage automat și plata drepturilor salariale restante astfel încât nu poate fi vorba despre un prejudiciu material ce nu poate fi ulterior reparat. Majoritatea actelor administrative unilaterale, potențial, sunt de natură a produce un prejudiciu financiar persoanelor cărora li se adresează dar aceasta nu se poate justifica ca o pagubă iminentă pentru că astfel ar fi înlăturat caracterul de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate văzând și dispozițiile art.15 alin.1 cu raportate la art.14 alin. 2 și 4 din Legea nr.554/2004 instanța urmează a respinge cererea reclamantului de suspendare a executării ordinelor atacate ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor
Definitivă.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.10.2009
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/23.10.09
TEHNORED:/23.10.09
6.ex./SM/emis 4 com./
Se comunică:
- reclamant -, - A, Spitalului,. 1,.12, jud. A + A,.. nr.32,.37,.4, jud. A, la av.
- pârât 1 - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, - B,-, Sector 5
- pârât 2 - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, - B,-, Sector 1
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker
