Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 325/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 325/2010
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 2573/02.10.2009 pronunțată de Tribunalului Cluj în dosar -, în contradictoriu cu intimații, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, și PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal se prezintă avocat - în reprezentarea intereselor recurentului pârât și avocat în reprezentarea intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Pentru timbrarea recursului s-a achitat suma de 5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei reclamante.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul recurentului, care declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și nu dorește termen pentru studiu.
Reprezentanții părților declară că nu au de formulat cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Curtea în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii în recurs.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de suspendare a autorizației de construire. Solicită plata cheltuielilor de judecată.
Critică sentința dată de Tribunalul Cluj pentru netemeinicie și nelegalitate pentru interpretarea eronată a probelor administrate și aplicarea greșită a legii. Consideră că în mod greșit instanța fondului a reținut că dosarul aflat pe rolul judecătoriei are ca obiect revendicare și grănițuire și că din expertiză ar rezulta că și recurentul alături de alți coproprietari ocupă o suprafață din terenul proprietatea reclamantei, însă litigiul aflat pe rolul Judecătoriei vizează un drum de acces iar raportul de expertiză a fost contestat. De asemenea instanța a reținut greșit că sunt îndeplinite condițiile pentru suspendare, s-a solicitat suspendarea autorizație de construire fără a se analiza existența aparenței dreptului și nici existența pagubei. Nu s-a stabilit irevocabil că recurentul ar ocupa o anumită suprafață de teren din proprietatea reclamantei dar limita este de 3 față de parcela acesteia. Cu privire la construcție arată că aceasta este finalizată doar că nu s-au făcut branșamentele la utilități.
Reprezentanta reclamantei -intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, precizând că nu s-au epuizat efectele actului administrativ atacat, construcția nefiind luată în folosință iar hotărârea de suspendare este executorie, iar continuarea lucrărilor de către pârât presupune nerespectarea hotărârii judecătorești. Consideră că prevederile art. 14 din Legea 554/2004 îi dă dreptul să sesizeze instanța din momentul înregistrării procedurii prealabile. A depus dovada faptului că a formulat și acțiune în anularea actului administrativ, următorul termen stabilit pentru judecată fiind data de 5 martie. Sunt întrunite cerințele art. 14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
Raportul de expertiză a concluzionat în mod clar faptul că din terenul reclamantei a fost ocupată abuziv o suprafață de 296 mp. amplasamentul pe care se edifică construcția pârâtului, fiind astfel încălcată proprietatea reclamantei. Certificatul de urbanism a fost elaborat pe baza documentației cadastrale și a unei înscrieri eronate, actele ulterioare și autorizația emisă în baza ei, răstoarnă prezumția de legalitate. Se face referire la Z, dar este de notorietate că în localitatea nu există un astfel de plan, nu este precizată limita distanței, iar prejudiciul material viitor există dacă se va constată că construcția încalcă proprietatea.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2573/2.10.2009 a Tribunalului Cluja fost admisă cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI.
S-a dispus suspendarea Autorizației de construcție nr.337/2009 a Primarului comunei până la rămânerea definitivă, respectiv a pronunțării instanaței de fond și dispune sistarea lucrărilor de construire.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1008,6 lei, cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se arată că eclamanta a chemat în judecată pe pârâții -, Consiliul local al comunei și Primarul comunei solicitând instanței să dispună suspendarea autorizației de construire, desființare nr.337/18.08.2009 emisă în beneficiul pârâtului -, sistarea lucrărilor de construcții și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin această autorizație de construcție se dă posibilitatea ca pârâtul să efectueze lucrări de construcție pe un teren proprietatea reclamantei. Totodată, prin emiterea acestei autorizații s-a avut în vedere o situație cadastrală și topografică necorespunzătoare cu realitatea juridică și faptică de pe teren, fapt care denotă aparenta nelegalitate îns ensul existenței unui caz bine justificat precum și paguba iminentă constând în ocuparea unei porțiuni a terenului reclamantei.
Primarul comunei a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii invocând și excepția prematurității acțiunii precum și faptul că autorizația respectă toate cerințele prev.de Legea 50/1991.
Pârâtul a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii pe cale de excepție deoarece nu s-a făcut dovada înregistrării plângerii prealabile iar pe fond a arătat că cererea nu este justificată întrucât este vorba de o altă parcelă care nu este cuprinsă în acțiunea civilă formulată de reclamantă și chiar dacă ar fi adevărată susținerea acesteia, ar fi respectate distanțele față de limitele laterale ale parcelei reclamantei.
Pârâtul Primarul comunei, a emis autorizația de construire nr.337/2009 prin care a autorizat edificarea lucrărilor de construcție, desființare pentru casă de locuit, parter plus etaj, conform proiectului pentru autorizarea lucrărilor de construire. Casa de locuit ce urmează a fi edificată de pârât se află situată în comuna în parcela cuprinsă în nr. cadastral 2142/2/10. Atât parcela reclamantei cât și parcela pârâtului, provin din dezmembrarea unei parcele inițiale fiind situate în vecinătate pe str. -. Accesul este asigurat pe câte un drum privat creat pe o parte a parcelelor cu ieșire la această stradă.
Reclamanta a promovat o acțiune în dosarul - a Judecătoriei Cluj -N având ca obiect grănițuire și revendicare, iar din expertiza efectuată în acest dosar rezultă că și pârâtul ocupă o suprafață de 296 mp din terenul proprietatea reclamantei.
Această suprafață este cadastrată atât în favoarea reclamantei cât și în favoarea pârâților între care și pârâtul din prezenta cauză.
Potrivit art.7 din Legea 50/1991 autorizația de construire se emite în baza documentației ce trebuie să cuprindă certificatul de urbanism, dovada titlului asupra terenului, proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, precum și avizele și acordurile legale necesare. De asemenea, potrivit art.29 și următoarele certificatul de urbanism se acordă potrivit documentației cadastrale titlului de proprietate și în funcție de cererea solicitantului se specifică regimul juridic, tehnic și economic al imobilului. Documentația cadastrală se arată de reclamantă, că este întocmită eronat, astfel că asupra acesteia planând un dubiu raportat la expertiza efectuată în contradictoriu și cu pârâtul din prezentul dosar în dosarul - toate actele ulterioare respectiv certificatul de urbanism, proiectul de autorizarea lucrărilor de construcție și autorizația de construcție au putut da posibilitatea încălcării dreptului de proprietate a reclamantei.
În aceste condiții, prevederile art.14 din Legea 554/2004 respectiv cazul bine justificat constând în dubiu legalității actului administrativ și paguba iminentă rezultând din ocuparea în acest caz a terenului proprietatea reclamantei sunt îndeplinite, astfel că tribunalul a dispus suspendarea autorizației de construire 337/2009 emisă de Primarul comunei și sistarea lucrărilor de construcție demarate de pârâtul în baza acestei autorizații.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 2573/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în sensul respingerii cererii de suspendare a autorizației de construire; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul arată că sentința Tribunalului Cluj este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată în urma interpretării eronate a probelor administrate la dosarul cauzei și cu aplicarea greșită a legii.
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta s-a solicitat instanței să dispună suspendarea executării Autorizației de Construire nr. 337/18.08.2009, emisă în beneficiul recurentului.
Prin hotărârea pronunțată instanța de fond nu a analizat în nici un fel apărările de fond, susținute prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Recurentul prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pe cale de excepție, ca inadmisibilă, motiv pentru care a sustinut că reclamanta nu a făcut dovada că a urmat procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv reclamanta nu a făcut dovada că a respectat procedura administrativă de a ataca la autoritatea administrativă Autorizația de Construire.
După cum se poate observa din chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată, Autorizația de Construire a fost eliberată la data de 18.08.2009, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 24.08. 2009, deci după 6 zile de la data emiterii actului contestat, fără ca reclamanta să aștepte un răspuns din partea autorității în mod procedural și în termenul prevăzut de dispozițiile aceluiași text legal.
Din modul în care reclamanta a înțeles să urmeze căile procedurale de anulare sau suspendare a actului administrativ rezultă că reclamanta a avut un singur scop, de a suspenda lucrările de construcție, acest scop al reclamantei datorându-se mai mult faptului că între recurent si aceasta în trecut s-au desfășurat mai multe procese civile si penale legate de proprietățile lor.
Instanța nu a verificat susținerile recentului cu privire la faptul că este proprietarul unei parcele de teren situate în comuna, str. -, judo C, parcelă pe care a început edificarea unei construcții casă familială, conform Autorizatiei de Construire nr. 337/18.08.2009.
Separat de această parcelă de teren este coproprietar asupra unei parcele de teren ce reprezintă drum de servitute pentru uzul si folosința mai multor parcele de teren, dezmembrate dintr-o parcelă mai mare, din care face parte si parcela mea.
din anul 2004 sau 2006, reclamanta a pornit mai multe procese, atât împotriva sa, cât și împotriva restului coproprietarilor asupra parcelei de teren reprezentând drum, care se învecinează cu parcela de teren a reclamantei, deci nu parcela pe care construiește este în litigiu de grănițuire, ci în litigiu de grănițuire este parcela de teren reprezentând cale de acces la parcela de teren pe care construiește.
Este greșită reținerea instanței de fond atunci când face trimitere la Dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, reținând că acest dosar are ca obiect revendicare și grănițuire, iar din expertiza efectuată aici a rezultat că si recurentul îi ocupă reclamantei o suprafață de 296 mp din parcela de teren a sa.
Este adevărat ca reclamanta a pornit o acțiune în grănițuire și revendicare cu toți vecinii, de pe toate laturile parcelei de teren a sa, cu care se învecinează, dar în ceea ce privește parcela recurentului - pe care construiește, aceasta nu face obiectul litigiului de grănițuire - iar reclamanta nu a făcut dovada în acest sens, dimpotrivă recurentul s-a apărat cu copia cererii de chemare în judecată înregistrată de reclamanta în Dosarul nr. - al Judecătoriei Cluj -N, din care nu rezultă că fată de parcela de teren pe care acesta construiește s-a introdus de către reclamantă vreo acțiune în grănițuire obiect al litigiului de grănițuire face doar parcela de teren cu titlu de drum, astfel că reclamanta se află în eroare atunci când susține că prin acțiunea formulată și înregistrată în Dosarul nr. - al Judecătoriei Cluj -N, a solicitat o grănițuire între parcela sa si cea a recurentului pe care construiește.
Parcela pe care recurentul construiește are nr. topografic 2142/2/10, 2142/1/2/10, este înscrisă în cartea funciară nr. 5650, în suprafață de 618 mp și nu este cuprinsă în acțiunea civilă formulată de reclamantă în dosarul nr. 25412/2006 (-) al Judecătoriei Cluj -N, iar extrasul de carte funciară pentru această parcelă nu comportă nici o sarcină.
Din planurile pe care le-a întocmit cu titlu de proiect in vederea obținerii autorizației de construire, rezultă că recurentul a edificat construcția la o distantă față de parcela de teren a reclamantei de 6,3, respectiv garajul este poziționat la o distanta de 3 de parcela reclamantei, iar reclamanta a susținut că recurentul și restul pârâților din acțiunea de grănițuire îi ocupă pe toată lungimea parcelei o suprafață de teren de 0,68.
Autorizația recurentului respectă toate condițiile legale, astfel și în situația în care, să presupunem, că parcela de teren a acestuia ocupă o suprafață din parcela reclamantei de 0,68, așa cum aceasta susține că ar rezulta din raportul de expertiză întocmit în procesul de grănițuire, în prezent contestat, conform care prevede o distanta de retragere în cazul construcțiilor, fată de proprietatea vecină de 1,90, rezultă o diferență de teren mai mare decât cea susținută de reclamantă că ar încălca limita sa de proprietate.
Intimata prin întâmpinare solicitat respingerea recursului, cu motivarea că a îndeplinit procedura prealabilă prin plângerea înregistrată la data de 8.04.2009, fiind îndeplinite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Examinând recursul instanța constată următoarele:
Acțiunea reclamantei a fost întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente o dată cu sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care emis actul, persoana vătămată poate cere oricând instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".
Din articolul sus citat rezultă că persoana vătămată este condiționată în formularea cererii de suspendare de sesizarea în condițiile art. 7 autorității eminente a actului și nu de primirea răspunsului din partea autorității.
Pentru a opera suspendarea trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: un caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Potrivit art. 2 lit. ș din Legea nr. 554/2004, prin pagubă iminentă se înțelege, "prejudiciul material viitor și previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public", iar potrivit lit t, "prin cazuri bine justificate se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
Între părți există pe rolul instanțelor o acțiune înregistrată sub dosar nr. - a Judecătoriei Cluj -N, având ca obiect grănițuire și revendicare, existând un dubiu asupra legalității autorizației de construire a cărei suspendare s-a dispus.
Din expertiza efectuată în dosarul nr. - reiese că recurentul ar ocupa o suprafață de teren din terenul proprietatea reclamantei, parcelele ambilor rezultând dintr-o parcelă mai mare.
Paguba iminentă rezultă din faptul că în cazul în care se continuă edificarea construcției potrivit autorizației a cărei suspendare s-a dispus, există posibilitatea ca o parte construcției recurentului să fie edificată pe parcela intimatei.
Față de considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1).civ, va respinge ca nefondat recursul, niciunul din motivele de recurs nefiind circumscrise prevederilor art. 304 Cod proc.civ.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod proc.civ. recurentul va fi obligat în baza art. 274 Cod proc.civ. la plata cheltuielilor de judecată către intimată în cuantum de 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 2573 din 2.10.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
6 ex/05.03.2010
Jud.primă instanță:
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
