Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3572/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr.3572
Ședința publică de la 28.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
GREFIER - - -
...
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și petenții cu cerere de intervenție în interes propriu, -, - -, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârât prin întâmpinare și apoi pe fond, inclusiv asupra cererii de intervenție în interes propriu, având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 pct. 2 Cod Procedură Civilă.
CURTEA
Asupra cauzei de contencios administrativ prezente;
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, suspendarea efectelor actului administrativ reprezentat de adresa nr. 76602/03.07.2009 a pârâtului, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivare au arătat că prin adresa respectivă s-a dispus ca începând cu 10.07.2009, drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să fie achitate fără a include sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, excludere care se va aplica și pentru viitor. Au precizat că sunt magistrați în cadrul Curții de Apel Galați, iar actul respectiv le afectează în mod direct drepturile salariale.
Pentru munca îndeplinită în luna iunie, reclamantii au precizat că beneficiau de o speranță legitimă de a fi indemnizați și cu acest spor, în sensul art.1 din CEDO, iar adresa atacată dispune excluderea în mod retroactiv.
Potrivit dispozițiilor legale ale OG 83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001 și raportat la Decizia nr.21/2008 a au dreptul și la acest spor, fiind vorba despre un drept salarial câștigat.
OUG nr.71/2009 privește plata sumelor prevăzute în titluri executorii. În carnetele de muncă au fost efectuate mențiuni cu privire la acest spor, dreptul salarial câștigat neputând face obiectul unei suspendări.
Au arătat că actul este ilegal deoarece el nu poate avea efecte decât pentru viitor conform art. 15 alin. 1 din Constituția României. Adresa contravine totodată și dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, nefiind îndeplinite condițiile acolo stipulate pentru a se dispune suspendarea Ordinului nr. 768/2009 care este dat în aplicarea legii, a art. 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, adresa încălcând alineatul 2 al acestei dispoziții legale. Salariul, ca drept fundamental al celui ce muncește, nu poate fi modificat decât prin lege.
Sunt îndeplinite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, deoarece actul este ilegal, așa cum s-a arătat, întrucât neacordarea dreptului salarial determină pagubă iminentă. Este îndeplinită așadar, și condiția pagubei iminente.
Și-au întemeiat cererea pe art. 7 alin. 1 și art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.
Au depus înscrisuri: plângerea prealabilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca inadmisibilă a cererii și în subsidiar, ca lipsite de interes. În motivarea excepției inadmisibilității, s-a arătat că este întemeiată urmare a faptului că nu s-a realizat dovada sesizării în condițiile art.7 a autorității publice, precum și urmare a faptului că adresa contestată nu reprezintă un act administrativ. A invocat excepția lipsei de interes pentru că suspendarea adresei s-a realizat prin dispozițiile altor complete în alte dosare. Pe fondul cauzei, raționamentul reclamanților este eronat pentru că OUG 71/2009, reprezintă baza legală a sistării cu consecința caracterului netemeinic al acțiunii. Nu sunt îndeplinite nici prevederile art. 14 din Legea 554/2004.
La data de 31.08.2009 numiții, -, -, și, au formulat cerere de intervenție în interes propriu conform art. 49 alin. 2 Cod procedură civilă solicitând revocarea aceluiași act administrativ, precum și suspendarea sa. Au relevat aceleași considerente din cererea de chemare în judecată reclamanților.
La termenul de judecată din 30.09.2009 s- acordat termen pentru ca părțile să formulele concluzii asupra calificării petitului prim al celor două cereri, ca reprezentând o cerere de anulare și nu de revocare a actului administrativ.
În cauză, s-a depus actul contestat.
Soluționând cu prioritate, conform art. 137 Cod procedură civilă, excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea constată că este nefondată, deoarece adresa contestata reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 producând efecte juridice in ceea ce privește drepturile salariale cuvenite reclamanților, în sensul diminuării acestora, nefiind o simplă adresă de corespondență, de încunoștiințare, astfel cum a arătat intimatul. Așadar, adresa contestată reprezintă un act administrativ, indiferent de forma sa, ca urmare a faptului că a fost emisă de către o autoritate publică și produce consecințe juridice, intrând în circuitul juridic.
Nu mai puțin, Curtea constată faptul că la dosar, s-a depus plângerea prealabilă formulată către ministrul ministerului emitent al actului, dovedindu-se în mod rezonabil, realizarea procedurii prealabile.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, Curtea o va respinge ca nefondată, ca urmare a faptului că la dosar, s-a depus plângerea prealabilă formulată către ministrul ministerului emitent al actului, dovedindu-se în mod rezonabil, realizarea procedurii prealabile.
Sub aspectul excepției lipsei de interes invocate, Curtea o apreciază de asemenea, ca fiind nefondată atât timp cât potrivit art. 23 din Legea 554/2004, "Hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanțelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale județelor ori al municipiului B, fiind scutite de plata taxelor de publicare".
Așadar, doar hotărârile de anulare publicate în Monitorul Oficial au caracter de opozabilitate erga omnes. Condițiile prevăzute de acest text legal nu sunt însă, îndeplinite în speță în referire la celelalte dosare anterioare, menționate de către intimată.
Pe de altă parte, dacă într-adevăr intimata ar fi apreciat că suspendarea ar fi intervenit deja, în baza hotărârilor anterioare, atunci nu s-ar fi mai justificat continuarea aplicării acesteia, de către această parte, sub aspectul drepturilor bănești acordate personalului din sistem, pe parcursul perioadei următoare a anului 2009.
Sub aspectul fondului, Curtea reține faptul că în general, un act administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, anularea sau suspendarea executării actelor administrative trebuie considerate ca fiind în realitate, instrumente eficiente procedurale aflate la îndemâna instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Așa cum am arătat, adresa contestată reprezintă un act administrativ în interesul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 producând efecte juridice in ceea ce privește drepturile salariale cuvenite reclamanților, în sensul diminuării acestora.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, in cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Referitor la cererea de suspendare se reține că, potrivit art. 14 al Legii nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
În speță se constată că potrivit considerentelor care vor urma, actul administrativ contestat este nelegal, această împrejurare constituind un caz bine justificat în accepțiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 14 (1) din aceeași lege.
Instanța constată că este îndeplinită și condiția producerii unei pagube iminente ce trebuie prevenită prin suspendarea actului, în sensul că nelegalitatea actului conduce la convingerea că acesta va diminua considerabil veniturile reclamanților cu consecința păgubitoare asupra activității serviciului prestat și ca atare poate conduce la perturbarea previzibilă funcționării instituției în care reclamanții își desfășoară activitatea.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite cererea și va suspenda actul administrativ nr. 76602/03.07.2009 emis de pârât.
În ceea ce privește petitul referitor la anularea acestui act administrativ contestat, Curtea constată în prealabil, faptul că, așa cum a pus în vedere și părților să își precizeze punctul de vedere, calificarea corectă a obiectului cererilor deduse judecății, este aceea a anulării actului administrativ și nu a revocării sale, deoarece revocarea conform art. 7 din Legea 554/2004, este atributul exclusiv al autorității emitente, similar unei obligații civile personale care nu poate fi adusă întocmai la îndeplinire, nici pe calea executării silite. Revocarea poate interveni doar în situația admiterii plângerii prealabile formulate. Pe de altă parte, dacă emitentul nu și-a revocat actul nelegal, instanța de contencios administrativ sesizată nu poate dispune decât anularea sa, potrivit art. 8 și 18 din Legea 554/2004.
Realizând această mențiune cu caracter preliminar, Curtea constată că toate cererile principală și de intervenție principală sunt întemeiate sub acest aspect, pentru următoarele considerente:
Curtea constată că adresa nr. 76602/03.07.2009 fost emisă în temeiul OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar prin care s- stabilit eșalonarea acestor drepturi în perioada 2010-2012.
OUG nr. 71/2009 se referă însă la plata eșalonată drepturilor salariale restante, această restanță fiind cuantificată și astfel se poate determina un termen pentru achitarea acesteia.
Or, plata eșalonată nu poate să privească salariile care ar fi plătite în prezent și în viitor fără sporul de 50%, întrucât aceste sume ar deveni la rândul lor restante și nu ar mai putea fi cuantificate și achitate.
Potrivit art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, drepturile salariale ale magistraților nu pot fi suspendate sau diminuate decât în condițiile și în cazurile acestei legi.
Prin adresa nr. 76602/03.07.2009 drepturile salariale respectiv dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, au fost diminuate retroactiv și prin aceasta se aduce un prejudiciu reclamanților care aveau speranță legitimă în ceea ce privește valoarea patrimonială pe care urmau să primească pentru prestarea activității de magistrat sau activității personalului auxiliar în luna iunie 2009.
Pentru aceste considerente, constatând că actul administrativ este nelegal, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite acțiunea principală și cererile de intervenție în interes propriu și va dispune anularea actului administrativ nr. 76602/03.07.2009 emis de pârât.
Pentru ansamblul acestor considerente, Curtea va respinge excepțiile invocate, va admite acțiunea principală și cererile de intervenție în interes propriu, va anula actul administrativ nr. 76602/03.07.2009 emis de pârât și va suspenda executarea actului administrativ nr. 76602/03.07.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității.
Admite acțiunea formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Curtea de Apel Galați, cu sediul în, str. - nr. 153, județul și cererile de intervenție în interes propriu formulate de petenții, -, - -, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Curtea de Apel Galați, cu sediul în, str. - nr. 153, județul G, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5.
Anulează actul administrativ nr. 76602/03.07.2009 emis de pârât.
Suspendă executarea actului administrativ nr. 76602/03.07.2009 emis de pârât.
Executorie de drept în privința capătului de cerere referitor la suspendare.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. HV
Tehnored. CB/ HV 4ex.
25.03.2010
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor
