Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 364/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 364/
Ședința publică din 17 Aprilie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de DGFP M, cu sediul în Tg.-M,--3, jud.M, împotriva sentinței nr.12/7.01.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-reclamantă - SRL Tg.-M prin avocat, lipsă fiind recurenta-pârâtă DGFP
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul este declarat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentantul intimatei-reclamantă - SRL Tg.-M, avocat solicită acordarea unui termen pentru comunicarea și studierea unui exemplar din cererea de recurs aflată la dosarul cauzei.
Față de actele și lucrările dosarului instanța constatând că s-au invocat și disp.art.242 alin.2 pr.civ. reține cauza în pronunțare.
Instanța lasă cauza la a doua strigare acordând astfel posibilitatea reprezentantului intimatei-reclamante de a studia motivele cererii de recurs.
La a doua strigare a cauzei, nefiind cereri formulate instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei-reclamantă - SRL Tg.-M, avocat solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, calea de atac nefiind motivată în drept. Se susține că instanța a acordat ce nu s-a solicitat deci acțiunea ar fi fost nefondată, reclamanta întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art.274 pr.civ. În ceea ce privește faptul că s-ar fi stabilit un cuantum prea mic al cauțiunii raportat la suma totală din litigiu, învederează faptul că în textul legal se prevede un cuantum de 6% până la 20 % din suma totală, ori asta nu este un criteriu ce determină condiția unei nelegalități a stabilirii cuantumului cauțiunii.
CURTEA,
Prin sentința nr. 12 pronunțată la data de 07.01.2008 de Tribunalul Mureș, s-a admis cererea formulată de reclamanta -. SRL în contradictoriu cu pârâta DGFP M și s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 202/2007 emisă de pârâtă în baza raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 339/19.10.2007, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în contencios administrativ.
S-a reținut că pin raportul de inspecție nr. 339/19.10.2007 încheiat pentru perioada 01.01.2004-31.12.2006, s-au constatat obligații de plată suplimentare în sumă totală de 83.279 lei. Această sumă a fost contestată de către reclamantă pentru nelegalitate și netemeinicie, contestația fiind în curs de soluționare. Având în vedere cuantumul obligației și circumstanțele personale ale reclamantei, instanța de fond a apreciat că motivele invocate sunt de natură să-i afecteze grav activitatea și să-i producă grave prejudicii în situația în care debitul stabilit în sarcina sa s-a executat silit iar actul de constare este anulat, s-a dispus în sensul de mai sus.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta DGFP M arătând că instanța de fond a făcut confuzie între suspendarea executării silite prevăzută de art. 172 din OUG. nr. 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală și suspendarea executării actului administrativ prevăzut de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, deși reclamanta a solicitat suspendarea executării silite ceea ce evident se referă la art. 172 din Cod procedură fiscală, instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, dispunând suspendarea efectelor actului administrativ. Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că începerea executării silite ar duce la un blocaj al activității reclamantei iar cuantumul cauțiunii stabilit de instanță, față de cuantumul obligațiilor fiscale datorate este redus deși legea prevede o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
Reclamanta - intimată nu a depus întâmpinare însă, prin reprezentantul său a solicitat î fața instanței respingerea ca nefondată a recursului.
Curtea, examinând recursul prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041. pr. civ. apreciază că acesta este nefundat pentru următoarele considerente:
Art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevede că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoană vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond". În speță, reclamanta a solicitat suspendarea executării actului administrativ conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar faptul că în motivare se face referire la executarea silită pornită deja de organele fiscale nu reprezintă o modificare a obiectului acțiunii. Dacă s-ar admite susținerile recurentei ar însemna ca dispozițiile art. 14 să nu-și găsească aplicabilitatea decât în situația în care nu s-a început executarea silită de către organul fiscal, în caz contrar, neputându-se apela decât la dispozițiile art. 172. pr. fiscală pentru a obține suspendarea executării silite. Pe de altă parte, dispozițiile art. 215 alin. 2 din actul normativ amintit, nu impune nici o condiție atunci când face trimitere la dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.
Cât privește condițiile impuse de art. 14 pentru admisibilitatea acțiunii, reclamanta a făcut pe deplin dovada atât a cazurilor justificate cât și a pagubei iminente care se prefigura prin executarea actului administrativ. Astfel, deși pârâta DGFP M, a fost sesizată cu soluționarea contestației reclamantei împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecției la data de 30.11.2007, aceasta a declanșat executarea silită, emițând la 12.12.2007 somația de plată și titlul executoriu. Reclamanta are în derulare 3 contracte de credit cu diverse bănci iar eventuala executare silită ar duce la lipsa de lichidități financiare, aceasta nemaiputându-și onora aceste obligații bancare. De asemenea, având în vedere cuantumul obligațiilor fiscale reținute în sarcina reclamantei și contestate de către aceasta, este evident că prin executare ar duce la grave și reale probleme privind desfășurarea de către aceasta a activității sale comerciale, inclusiv prin credibilitatea față de partenerii de afaceri. În condițiile în care executarea silită s-ar desăvârși, este posibil să se ajungă la incapacitatea de plată a reclamantei ceea ce ar lăsa fără eficiență o eventuală întoarcere a executării silite.
Cu privire la cuantumul cauțiunii stabilit de instanța de fond, este de remarcat faptul că art. 215 alin. 2. pr. fiscală impune doar un procent maxim din cuantumul obligației fiscale contestate, respectiv de până la 20%, așa încât, fixarea unei cauțiunii de 5000 lei se încadrează în procentul de mai sus, criticile recurentei fiind neîntemeiate.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 12 din 7 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-9.05.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
