Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 365/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 14.10.52009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 365
Ședința publică din data de 12 2009
PREȘEDINTE: Cornelia Maria Dascălu
GREFIER - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B, având ca obiect suspendare executare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantului avocat, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței, prin fax, într-un singur exemplar, întâmpinare din partea pârâtei, prin care s-a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată în raport cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, la care a fost anexată o fișă de evaluare a reclamantului.
Reprezentanta reclamantului depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în sumă de 10 lei, timbru judiciar în sumă de 0,3 lei, practică judiciară, dovada cheltuielilor de judecată și concluzii scrise. Arată că nu solicită termen pentru studiu întâmpinării, luând cunoștință de conținutul acesteia de la dosar.
Instanța pune în discuție excepția prematurității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă și acordă cuvântul asupra excepției și asupra cererii de suspendare.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției prematurității cererii de chemare în judecată și admiterea cererii de suspendare așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față. constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data 14.10.2009 sub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Sănătate Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bas olicitat suspendă executarea ordinului nr. 70.099/02.10.2009 emis de pârâtă.
În motivarea acțiunii se arată că în data de 02.10.2009, a fost comunicat către Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor C-S, Ordinul nr.70.099 din 02.10.2009 cu privire la eliberarea din funcție a domnului, director coordonator (siguranța alimentelor) al C-
Potrivit art. 1 din acest ordin, domnul a fost eliberat din funcția de director coordonator iar potrivit art. 2 Contractul de Management nr. 23/25.05.2009 încheiat cu Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor încetează a fost considerat încetat.
Împotriva Ordinului nr.70.099 din 02.10.2009 reclamantul arată că a promovat plângere prealabilă prin care a solicitat organului emitent, în speță Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, revocarea ordinului, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
A mai arătat reclamantul că este îndeplinită și condiția cazului bine justificat, existând o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a Ordinului atacat,
Astfel cum a statuat înalta Curte de Casație și Justiție în mod constant în practica sa, se reține existența unui caz bine justificat dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Instanța supremă a decis că existența unui caz bine justificat care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existența unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ care este emis pe baza legii și pentru executarea acesteia.
În opinia sa, Ordinul nr. 70.099/02.10.2009 este nelegal și netemeinic deoarece nu îndeplinește cerința motivării, a fost emis fără cercetarea disciplinară prealabilă și la o dată la care se afla în concediu medical.
De asemenea, a susținut reclamantul, executarea acestui ordin i-ar crea un prejudiciu deosebit de mare, care ar fi greu de recuperat ulterior, după soluționarea cauzei în contencios administrativ, în momentul în care va avea câștig de cauză. Astfel, ordinul își produce efectele începând cu data de 02.10.2009, în contextul în care funcția deținută este singura sursă de venit atât pentru acesta cât și pentru familia sa. De aceea, acest fapt îi creează o situație financiară, socială și familială deosebit de gravă.
În acest context, reclamantul arată că el și familia sa, au rămas fără mijloace materiale de trai ca urmare a emiterii ordinului a cărui suspendare o solicită.
Pe de altă parte, reclamantul arată că prin emiterea Ordinului atacat se produce o pagubă iminentă constând în perturbarea gravă a autorității publice, întrucât în calitatea pe care a avut-o a inițiat o serie de proiecte, în considerarea termenului de 4 ani pentru care a încheiat contractul de management. În momentul în care a fost eliberat din funcție, s-a dispus numirea pe acest post a unei alte persoane pe criterii politice, care a abandonat aceste proiecte.
În probațiune, reclamantul depune la dosar: Ordinul nr. 70.099/02.10.2009; Contractul de management nr.23/25.05.2009; Certificat medical din data de 10.10.2009; taxa de timbru și timbru judiciar; plângerea prealabilă prin care a solicitat revocarea ordinului; dovada comunicării prin poștă a cererii privind revocarea ordinului; practică judiciară.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii.
Legal citată, pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii în principal ca prematur introdusă și în subsidiar ca neîntemeiată.
Pârâta arată că dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004 trebuie interpretate în sensul că sesizarea autorității publice emitente sau a autorității ierarhic superioare este o etapă prealabilăobligatoriesesizării instanței de contencios administrativ, acțiunea neputând fi exercitată decât după efectuarea procedurii prealabile și primirea unui răspuns din partea autorității publice emitente, respectiv după expirarea termenului de răspuns.
Prin urmare, termenul de sesizare a instanței de contencios administrativ va începe să curgă din momentul primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau din momentul expirării termenului de răspuns. Or, contestația formulată împotriva Ordinului nr.70099/02.10.2009 a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de14.10.2009iar plângerea prealabilă a fost formulată de către contestator la data de14.10.2009fiind înregistrată la Registratura.SA. sub nr.13498/ 14.10.2009.
Prin urmare, apreciază pârâta că prezenta acțiune trebuia introdusă ulterior datei de 14.11.2009, fie după primirea răspunsului de la. fie după expirarea termenului de răspuns în situația în care instituția nu ar fi dat un răspuns la plângerea contestatorului.
Față de aceste considerente, solicită respingerea ca prematur introdusă a cererii de chemare în judecată formulată de reclamant.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii arătând că cele două condiții ( a cazului bine justificat și a pagubei iminente) trebuie îndeplinite cumulativ, reclamantul nedovedind nici cazul bine justificat și nici paguba iminentă, împrejurări care ar justifica suspendarea actului administrativ.
Se mai arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 6 lit. A din contractul de management, angajatorul are dreptul să analizeze periodic modul de îndeplinire a obligațiilor pe care și le-a asumat directorul coordonator prin contract și să adopte măsuri de recompensare sau sancționare a acestuia, conform legii având dreptul să controleze modul de îndeplinire de către directorul coordonator a atribuțiilor din fișa postului precum și dreptul de a aplica sancțiuni conform prevederilor legale.
Prin Nota înregistrată la Cabinet Președinte-Secretar de Stat sub nr. 5621/01.10.2009 s-a adus la cunoștința Președintelui că există o serie de disfuncționalități intervenite în activitatea direcțiilor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului B și că se impune o evaluare a activității directorilor coordonatori și directorilor coordonatori adjuncți (sanitar veterinar, siguranța alimentelor și economic) pe întreaga perioadă a derulării contractelor de management încheiate cu
Așa fiind, a procedat la evaluarea reclamantului, evaluare în urma căreia, așa cum s-a arătat mai sus, a primit calificativul final "nesatisfăcător".
În conformitate cu prevederile art.11 alin.1 lit.b) din contractul de management nr.23/25.05.2009, obținerea calificativului necorespunzător în urma evaluării atrage încetarea contractului de management din inițiativa angajatorului, astfel încât susținerea reclamantului în sensul că ordinul contestat a fost emis fără a exista un motiv de fapt care să justifice încetarea contractului de management nr. 23/25.05.2009 este neîntemeiată.
Prevederile art. 111 alin. (7) din nr.OUG 37/2009 dispuneau:
"(7) Contractul de management este asimilat contractului individual de muncă și conferă titularului vechime în muncă și în specialitate."
Rezultă că, fiind asimilat contractului individual de muncă, contractul de management se supune normelor aplicabile acestuia.
Prin semnarea contractului de management reclamantul a fost de acord cu toate clauzele contractuale inserate în acesta inclusiv cu cele referitoare la condițiile de încetare a contractului de management.
Nici afirmația reclamantului referitoare la faptul că Aan esocotit dispozițiile art. 267 din Codul Muncii în sensul că nu s-a efectuat o cercetare disciplinară prealabilă, nu se susține întrucât cercetarea disciplinară prealabilă prevăzută de acest text de lege este obligatorie în cazul în care se aplică o sancțiune disciplinară, măsura dispusă prin ordinul contestat nefăcând parte din această categorie.
Cu privire la susținerea reclamantului în sensul că ordinul contestat a fost emis în momentul în care acesta se afla în concediu medical, arată faptul că acesta a fost emis la data de 02.10.2009, dată la care nu fusese informată despre intervenirea cazului de incapacitate temporară de muncă, certificatul medical fiind comunicat la. C-S la data de 07.10.2009. ulterior emiterii ordinului contestat.
Mai mult, se arată că la data de 02.10.2009, dată de la care reclamantul susține că se afla în incapacitate temporară de muncă, acesta se afla la serviciu, dovada în acest sens fiind o serie de înscrisuri pe care acesta le-a semnat la data de 02,10.2009, înscrisuri pe care susține că le va depune la dosar.
Suspendarea executării actului administrativ constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate: doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
Măsura suspendării actului administrativ se justifică dacă actul administrativ conține dispoziții care, dacă ar fi aduse la îndeplinire mai înainte de exercitarea de către instanță a controlului de legalitate, ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în cazul anulării actului.
În ceea ce privește condiția pagubei iminente, obligatorie pentru dispunerea suspendării actului administrativ, apreciază că nici aceasta nu este îndeplinită din următoarele considerente:
În cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 70099/02.10.2009, emis de către Președintele A, reclamantul nu a făcut dovada pagubei iminente, simpla menționare a unei eventuale creanțe, nu duce "de facto", la constatarea că există o pagubă iminentă.
În ceea ce privește prejudiciul, este evident că suprimarea veniturilor salariale creează premisele unei pagube, însă, aceasta nu este efectivă, așa cum susține în mod neîntemeiat reclamantul, atâta timp cât persoana în cauză nu prestează în momentul de față activitatea pe care o presupune postul din care a fost destituit ca urmare a obținerii calificativului "nesatisfăcător".
În speță, nu poate fi vorba de o pagubă gravă, dificil de reparat întrucât, în situația admiterii acțiunii în anularea ordinului a cărui suspendare se solicită instanța va dispune repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii Ordinului anulat și obligarea instituției publice la plata drepturile salariale retroactiv, astfel încât condiția pagubei iminente nu este îndeplinită.
Față de critica reclamantului în sensul că prin măsura dispusă prin ordinul a cărui suspendare se solicită s-ar produce o perturbare a activității instituției publice prin imposibilitatea acestuia de a-și desfășura proiectele demarate, aceasta este neîntemeiată întrucât, pentru perioada în care reclamantul și-a desfășurat activitatea, a fost întocmită o fișă de evaluare a acestuia, evaluare în urma căreia acesta a obținut calificativul nesatisfăcător.
Așa fiind, apreciază că, în situația în care reclamantul a obținut calificativul nesatisfăcător, acesta nici nu ar fi fost în măsură să desfășoare proiectele demarate, așa cum susține acesta în mod neîntemeiat.
În drept: au fost invocate dispozițiile art. 15 - 118 din.pr.civ. Legea nr.554/2004, Legea nr.188/1999.
Analizând cu prioritate excepția prematurității invocată de către pârâtă, în conformitate cu dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, care prevăd că instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Pârâta arată că dispozițiile art.7 alin.1 din Legea 554/2004 trebuie interpretate în sensul că sesizarea autorității publice emitente sau a autorității ierarhic superioare fiind o etapă prealabilă obligatorie sesizării instanței de contencios administrativ, acțiunea nu poate fi exercitată decât după efectuarea procedurii prealabile și primirea unui răspuns din partea autorității publice emitente, respectiv după expirarea termenului de răspuns.
Curtea apreciază că o atare interpretare a dispozițiilor art.7 alin.1 din Legea 554/2004 este formalistă și extensivă, având în vedere că dispozițiile legale menționate nu impun ca persoana vătămată să aștepte răspunsul autorității ori expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art.2 alin 1 lit. h din Legea 554/2004, ci doar îndeplinirea condiției de a sesiza autoritatea emitentă.
De altfel, însăși scopul avut în vedere de legiuitor la instituirea cazurilor de suspendare a executării actului administrativ atacat confirmă necesitatea pronunțării de urgență și cu precădere asupra cererii de suspendare, fără a fi necesar a se cunoaște punctul de vedere asupra plângerii prealabile, aceasta vizând de altfel însuși actul atacat iar nu suspendarea acestuia.
Curtea reține că plângerea prealabilă a fost formulată de către contestator la data de 14.10.2009, fiind înregistrată la Registratura.SA, așa cum însăși această parte susține prin întâmpinare, sub nr.13498/ 14.10.2009, astfel că este îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile art.7 alin.1 din Legea 554/2004.
Având în vedere aceste considerente, constatând neîntemeiată excepția prematurității cererii de suspendare, Curtea urmează aor espinge ca atare.
Cât privește cererea reclamantului, analizând-o prin prisma motivelor invocate de către acesta și prin raportare la dispozițiile legale în vigoare, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit dispozițiilor art.14 al. 1 teza I din Legea 554/2004, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, după sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Așadar, pentru suspendarea executării actului administrativ, trebuie îndeplinite trei condiții: 1) reclamantul să fi formulat plângerea prealabilă având ca obiect revocarea actului administrativ a cărui suspendare o solicită; 2) să existe un caz bine justificat și 3) măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Prima condiție este îndeplinită deoarece reclamantul, așa cum s-a reținut deja cu prilejul soluționării excepției de prematuritate, a sesizat autoritatea cu plângerea prealabilă, aceasta fiind înregistrată la Registratura.SA sub nr.13498/ 14.10.2009, așa cum însăși această parte susține prin întâmpinare, și așa cum rezultă din documentul depus la dosar (fila 10).
De asemenea, Curtea apreciază că și celelalte două condiții sunt îndeplinite.
Astfel, se reține că, potrivit art. 2 lit. ș și t din Legea 554/2004, prin "cazuri bine justificate" se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ iar prin "pagubă iminentă" se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Fără a prejudicia fondul pricinii, Curtea reține că există o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită, îndoială ce rezidă din împrejurareade faptcă fișa de evaluare a activității reclamantului (fila 77 dosar), în baza căreia s-a emis ordinul de revocare, necomunicată de altfel acestuia decât în cadrul acestui litigiu, fișă care a constituit motivul revocării din funcție, a fost întocmită ca urmare a evaluării ce a avut loc la data de 02.10.2009.
Se poate observa astfel că atât evaluarea cât și emiterea Ordinului nr.70099/02.10.2009, au fost avut loc la aceeași dată, împrejurare care ridică semne de îndoială cu privire la posibilitatea reală a reclamantului de a contesta evaluarea și de a se apăra în privința acuzelor care i s-au adus.
În aprecierea aparenței de nelegalitate Curtea are în vedere și împrejurarea că măsura revocării și încetării contractului de management a fost dispusă la o dată la care reclamantul se afla în concediu medical, așa cum rezultă din certificatul depus la dosar (fila 15).
Aceste aspecte, care afectează prezumția de legalitate de care beneficiază orice act administrativ, țin însă de fondul acțiunii având ca obiect anularea actului, astfel încât în această etapă a litigiului nu pot fi analizate sub aspectul temeiniciei lor.
Cât privește cea de-a treia condiție, Curtea o constată de asemenea îndeplinită, deoarece pierderea veniturilor reclamantului constituie fără îndoială un prejudiciul material viitor și previzibil, în condițiile în care acesta nu a beneficiat de un preaviz și a avut reprezentarea certitudinii veniturilor sale în cadrul mandatului de 4 ani prevăzut în contractul de management.
Apreciind astfel că sunt îndeplinite dispozițiile art.15 art.14 al.1 teza I din Legea 554/2004, Curtea, constatând întemeiată cererea formulată de reclamant, urmează aoa dmite, cu consecința suspendării executării Ordinului nr.70.099/ 02.10.2009 emis de Autoritatea Națională de Sănătate Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, până la pronunțarea instanței de fond.
Totodată, Curtea va obligă pârâta, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1010,3 lei reprezentând onorariu avocat (1000 lei), taxă judiciară de timbru (10 lei) și timbru judiciar (0,3lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prematurității cererii de suspendare a executării.
Admite cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Sănătate Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
Suspendă executarea Ordinului nr.70.099/02.10.2009 emis de Autoritatea Națională de Sănătate Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
Obligă pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1010,3 lei reprezentând onorariu avocat(1000 lei), taxă judiciară de timbru(10 lei) și timbru judiciar(0,3lei).
Executorie de drept.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - -
Se comunică:
Reclamantului -, Reșița,-,. 1, etaj 2,.8 jud. C-
Pârâtei - Autoritatea Națională de Sănătate Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B - Sector 2, Str.-. nr. B
Red. - 20.11.2009
Tehnored-LM - 20.11.2009
4 expl/sm/emis 2 comunicări
Președinte:Cornelia Maria DascăluJudecători:Cornelia Maria Dascălu
