Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 371/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 371/2009
Ședința publică de la 14 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamantul, de suspendare a executării Ordinului nr. 1472/2 iulie 2009 emis de către pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 9 iulie 2009, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtului, transmisă prin fax, prin care se invocă două excepții, și anume: excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Cluj în soluționarea cererii de suspendare și excepția lipsei de obiect a cererii, iar la data de 13 iulie 2009, întâmpinarea a fost depusă la dosar în original.
Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei de interes, având în vedere obiectul cererii de suspendare și faptul că prin sentința civilă nr. 561 din 8 iulie 2009 fost admisă acțiunea și s-a dispus suspendarea Ordinului nr. 1472 din 2 iulie 2009 dispus de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea formulată la data de 3 iulie 2009 reclamantul în contradictoriu cu PROCURORUL GENERAL al PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a solicitat instanței suspendarea executării Ordinului nr. 1472 emis la data de 2 iulie 2009 de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
In fapt reclamantul a aratat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 14 alin. 1 din Legea 85/2006 pentru suspendarea actului administrativ. Astfel, exista o indoiala serioasa cu privire la legalitatea actului administrativ contestat. Astfel, nu este admisa emiterea unui ordin care sa incalce prevederile legale incidente, respectiv Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, potrivit careia drepturile salariale nu pot fi diminuate sau suspendate decat in cazurile prevazute de lege. Mai mult, ordinul pune in discutie o perioada anterioara emiterii sale, in mod nelegal, deoarece nu poate produce efecte retroactive.
Ordonanta de Urgenta 71/2009 privind plata unor drepturi trecute in titlurile executorii nu este incidenta, deoarece se refera la sumele restante, nu la salariu care este un drept actual.
Paguba iminenta consta in perturbarea a functionarii unui serviciu public sau a unei autoritati publice. Efectele ordinului contestat au aplicabilitate directa asupra indemnizatiilor procurorilor si ale personalului auxiliar din sistem care vor fi diminuate in mod considerabil fata de nivelul la care acestia sperau in mod legitim.
Reclamantul a mai relevat faptul ca a demarat procedura prealabila inaintand plangeri catre emitentii actelor administrative.
În concluzie, susține că această cerere îndeplinește condițiile stabilite de alin 1 ale art. 14 din Legea nr. 554/2004 fiind vorba de un caz bine justificat iar măsura este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente prin puternica aparență de neconcordanță cu prevederile Constituției României și a Convenției CEDO, a actului normativ (OUG nr. 71/2009) invocat drept temei al emiterii Ordinului atacat, față de efectele deosebit de grave pe care le produce asupra acestora (deposedarea în mare parte de drepturile salariale) un caz bine justificat, în sensul art. 14 alin 1 din legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării acestora.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 14 alin. 1 din Legea 85/2006.
Paratul MINISTERUL PUBLICE-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎCCJ prin PROCURORUL GENERAL a depus intampinare prin care a solicitat declinarea competentei in favoarea Curtii de Apel B, deoarece raportat la dispozitiile OUG27/29.03.2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, aprobata prin Legea 45/2007, competenta solutionarii cererilor revine in mod expres Curtii de Apel Sunt incidente dispozitiile ordonantei de urgenta care au caracterul unei norme speciale fata de dispozitiile Legii 554/2004 norma generala in materie de contencios administrativ.
A mai invocat și excepția lipsei de obiect prin prisma faptului că prin sentința civilă nr. 361 din 9 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj -Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr- a fost admisă acțiunea reclamanților și s-a dispus suspendarea ordinului nr. 1472/2 iulie 2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ. Raportat la această hotărâre judecătorească și având în vedere prevederile art 14 alin 4 și 7 din Legea nr. 554/2004 cererea reclamantului este lipsită de obiect întrucât executarea acestui ordin este deja suspendată de drept.
Nu sunt indeplinite nici conditiile instituite de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, deoarece nu exista un caz bine justificat si nici o paguba iminenta. Astfel, se invoca aspecte de nelegalitate lipsite de relevanta, iar circumstantele personale nu pot constitui un caz bine justificat.
Cu privire la iminenta producerii unei pagube, argumentele invocate de catre reclamanti sunt apreciate de catre parati drept total nefondate si superflue. Astfel, incasarea unor sume de bani mai mici nu reprezinta o paguba iminenta in sensul art. 14 alin. 1 si nu poate justifica suspendarea aplicarii unui act administrativ. Mai mult, in speta nu se poate vorbi despre iminenta unei pagube in sensul art. 14 si nu se poate justifica suspendarea aplicarii unui act administrativ.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Cu privire la exceptia necompetentei teritoriale a Curtii de Apel Cluj, instanta apreciaza exceptia ca fiind neintemeiata, motiv pentru care a respins-o in sedinta publica din data de 8.07.2009, fapt consemnat in incheierea de sedinta care constituie practicaua acestei sentinte.
Astfel, instanta a considerat si apreciaza in continuare ca dispozitiile art. 36 din OUG27/29.03.2006 au fost invocate in mod nejustificat deoarece cererea de chemare in judecata este intemeiata pe dispozitiile art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, avand ca obiect suspendarea efectelor a doua acte administrative. Nu ne aflam in ipoteza procedurii speciale de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale, deoarece cele doua acte administrative analizate nu au un astfel de obiect, ci dispun cu privire la suspendarea aplicarii unor acte administrative anterioare. In consecinta, dispozitiile art. 36 din OUG 27/2006 nu reprezinta dreptul special fata de dispozitiile art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 ci, contrar sustinerilor din intampinarile depuse la dosar, nu sunt incidente in cazul concret dedus judecatii. Mai mult, contestatia la care se refera art. 36 din OUG27/2006 are ca obiect modul de calcul individual al salariului pentru fiecare persoana retribuita, iar cele doua acte administrative a caror suspendare se cere au un caracter normativ.
Cât privește excepția lipsei de obiect aceasta apare ca neîntemeiată din perspectiva faptului că cererea reclamantului este lipsită de interes.
Potrivit art. 1 alin 1din legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
La rândul său art 2 alin 1 lit c definește noțiunea de act administrativ - ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.
Reclamantul a formulat în temeiul dispozițiilor art. 14 alin 1 cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1472 din 2 iulie 2009 emis de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
Cu toate acestea anterior la data de 8 iulie 2009 Curtea de Apel Cluj -Secția comercială de contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința civilă nr. 361/2009 în dosarul nr- în care a fost admisă acțiunea reclamanților și s-a dispus suspendarea ordinului ce face obiectul prezentului dosar.
Este de necontestat faptul că, posibilitatea formulării unei acțiuni în contencios administrativ tinzând la anularea unui act administrativ cu caracter normativ este conferită oricărei persoane, dacă, prin simpla adoptare a unui act normativ, pot apărea raporturi juridice cu efecte diverse pe plan juridic, prin care pot fi lezate drepturi sau interese legitime ale acestor persoane.
Actul atacat și a cărei suspendare se solicită prin prezenta cerere are caracterul unui act administrativ cu caracter normativ iar nu individual așa încât calitatea procesuală activă este conferită oricărei persoane față de care se produc efectele juridice prin emiterea acestuia și prin care îi sunt lezate drepturile sau interesele legitime.
În aceste condiții, persoana care exercită acțiunea în contencios administrativ pentru verificarea legalității unui act administrativ normativ, trebuie să facă dovada că a fost lezată în mod direct într-un drept sau interes legitim.
Deoarece ordinul atacat a fost suspendat, acesta nemaiproducând efecte juridice,reclamantului îi lipsește interesul în formularea cererii de suspendare.
Interesul ca o condiție necesară și prealabilă formulării unei cereri trebuie să fie legitim, juridic să fie născut și actual, să fie personal și direct.
În speță, interesul reclamantului în promovarea și susținerea cererii de suspendare nu este actual deoarece acesta ar trebui să existe în momentul exercitării dreptului la acțiune, iar de vreme ce ordinul sus arătat a fost suspendat, acesta nu mai are un interes actual în soluționarea cererii de suspendare.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă urmează a se admite excepția lipsei de interes cu consecința respingerii cererii de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile necompetenței teritoriale a instanței și lipsei de obiect.
Admite excepția lipsei de interes.
Respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1472/2iulie 2009 emis de către Procurorul General al Parchetului de pe langă Înalta Curte de Casație și Justiție, formulată de.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 iulie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./14.07.2009
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu
