Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 372/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 372
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de suspendare a executării deciziei nr. 97715 din 17.11.2008 emisă de MEF - Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C formulată de reclamanții - C,-, -. 1,. 9, - C,. 3A,. 1,. 7, D, - C, Frații, nr. 33, D, - comuna, contradictoriu cu pârâta DGFP D - ADM. FINANTELOR PUBLICE A MUN. C cu sediul în C, nr. 2,
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat avocat pentru reclamanții, avocat pentru reclamanta și consilier juridic pentru pârâta DGFP D - ADM. FINANTELOR PUBLICE A MUN.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat depune dovada achitării cauțiunii, respectiv, chitanța de plată nr. -/1/16.12.2008 și recipisa de consemnare seria - nr. - emise de CEC Bank.
Avocat, apărătorul reclamanților, solicită a se observa motivele și situația de fapt prezentată în decizia de antamare a răspunderii respectiv mențiunea ascunderii cu rea credință a patrimoniului societății și nu nedepunerea situațiilor financiare, ceea ce nu poate fi reținută întrucât organul de control fiscal putea oricând să solicite acte contabile cu privire la patrimoniul societății sau să facă un control neanunțat în urma căruia să întocmească un proces verbal fapt ce nu s-a întâmplat.
De asemenea solicită a se avea în vedere că persoanele fizice se află în raporturi litigioase cu pârâta, în altă cauză în care s-a făcut dovada că patrimoniul a făcut obiectul sechestrului. Nu există riscul ca prin suspendare patrimoniul persoanelor fizice să fie diminuat și să existe un prejudiciu real. De asemenea invocă decizia ICCJ cu solicitarea de a se reține ca argument de practică în susținerea cererii de suspendare.
Arată că susținerile făcute sunt în dovedirea cazului bine justificat.
Solicită admiterea cererii de suspendare pentru motivele susținute și cele invocate în cerere.
Avocat pentru reclamanta achiesează la susținerile apărătorului reclamanților av., completând că reaua credință nu a fost demonstrată fapt pentru care buna credință se prezumă.
În ce privește paguba iminentă, arată că, în situația în care s-ar trece la executarea deciziei ar fi dificilă întoarcea executării în cazul înstrăinării silite de către organul fiscal. Arată că majoritatea bunurilor imobile sunt bunuri comune dobândite atât înainte cât și în timpul căsătoriei.
Pe cale de consecință, solicită admiterea cererii de suspendare.
Avocat, adaugă în ce privește paguba iminentă, că în dosarul 1461, averea persoanelor fizice se compune din bunuri imobile iar în condiția în care decizia de antamare și-ar produce efectele și imobilele ar fi scose la vânzare paguba ar consta în diferența de preț la momentul actual între valoarea reală a acestora și prețul actual al pieții.
Consilier juridic pentru pârâta DGFP D - ADM. FINANTELOR PUBLICE A MUN. C, solicită respingerea cererii de suspendare pentru motivele invocate în întâmpinare.
Susține că reclamanții nu au făcut dovada cu acte contabile în ce privește începerea executării silite a actelor administrative.
Cu referire la dosarul 1461, care este într-o fază procesuală înaintată, arată că nu se poate face executarea pe actele de executare întocmite în alt dosar de executare.
Avocat, arată că dosarul ce privește fondul contestației e în faza de judecată a fondului iar cât privește faptul că nu s-au făcut acte de executare, susține că sunt deja făcute iar poate trece oricând la executare.
CURTEA
Asupra deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 28.11.2008 reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C suspendarea executării Deciziei nr. 97715din 17 11 2008 emisă de pârâtă.
În motivarea cererii s-a arătat că decizia contestată reprezintă o atragere a răspunderii solidare a subsemnaților - persoane fizice - față de o presupusă datorie a SC - Cercetare SA.
Ca prim argument s-a arătat că motivarea deciziei a cărei suspendare a executării se solicită este lapidară.
S-a invocat și că prima condiție de atragere a răspunderii solidare, respectiv aceia a existentei unor obligații de plata restante ale debitorului, nu este îndeplinită, cată vreme nu se arată și nu se justifică în nici un fel proveniența și cuantumul debitului.
S-a susținut că nu este îndeplinită nici cea de a doua condiție din art. 27 cod procedură fiscală respectiv existent stării de insolvabilitate a debitorului constată conform normelor exprese si nederogatorii prevăzute de art. 172-174 cod procedură fiscală. Nu există și nu s-a încheiat niciodată un proces-verbal de constatare a stării de insolvabilitate a debitoarei SC Cercetare SA.
Or, în atare condiții nici nu se putea trece la măsura antamării răspunderii solidare cată vreme nici debitul nu era clar stabilit și cu atât mai puțin nu s-au făcut acte de executare și constatare a stării de insolvabilitate a debitorului. Cele două condiții cuprinse în art. 27 cod procedură fiscală sunt prealabile cumulative și obligatorii procedurii răspunderii solidare a persoanelor fizice.
Referitor la fondul cauzei s-a arătat că nu se poate susține în nici un fel că neindeplinirea obligației de depunere a situațiilor financiare echivalează cu o ascundere cu rea credința a patrimoniului debitoarei.
Patrimoniul mobil si imobil al debitoarei este același si nedisimulat, organul de executare sau de control fiscal putând oricând, anunțat sau neanunțat sa facă un control pentru determinarea și individualizarea acestuia.
Referitor la reaua-credință în realizarea actelor ce au provocat starea de insolvabilitate s-a susținut că nu există nici o dovadă care să răstoarne prezumția bunei-credințe în condițiile în care obligația de depunere a situațiilor financiare a fost îndeplinită, acestea fiind înregistrate la Administrația Finanțelor Publice C sub nr. 5467/13 august 2008, 6438/05 05 2008, 488 din 06 08 2007, 9709 din 27 04 2007, etc. Așadar, unicul motiv de fapt reținut de C s-a arătat că nu poate fi reținut.
Dat fiind argumentele expuse este mai mult decât evident caracterul neintemeiat si nelegal al deciziei 97715/2008
Referitor la condițiile de exercitare a cererii de suspendare s-a arătat că, în conformitate cu art. 7 din Legea 554/2004 si art. 209 cod procedură fiscală s-a formulat contestație cu rol si de plângere prealabila, inregistrata sub nr. -/27.11.2008 la Administrația Finanțelor Publice
Referitor la paguba iminentă generată de trecerea la executarea silită asupra tuturor bunurilor persoanelor fizice s-au invocaT dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004 argumentându-se că inexistența unei masuri de suspendare a executării ar conduce la realizarea actelor de executare silită constând în vânzarea bunurilor personale ale persoanelor fizice pentru o datorie nedeterminată și pentru care nu se poate retine nici un fel de faptă culpabilă a reclamanților.
Orice acte de vânzare a bunurilor ce aparțin reclamanților ar duce la imposibilitatea recuperării acestora ulterior, în situația admiterii contestației si anularea deciziei 97715/2008, fiind irealizabilă întoarcerea executării în cazul înstrăinării silite de către organul fiscal a bunurilor ce aparțin reclamanților.
În dovedirea cererii s-a depus la dosarul cauzei contestația formulată de reclamanți împotriva deciziei nr. 97715/17.11.2008, decizia contestată, acte contabile înregistrate la a Municipiului C, copie după dosarul nr- a Curții de APEL CRAIOVA.
Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului D, în numele si pentru Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Caf ormulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea cererii de suspendare formulată în cauză.
În întâmpinare s-a solicitat ca în prealabil să se fixeze cuantumul cauțiunii pe care trebuie să o achite reclamanții pentru a se putea analiza potrivit prevederilor art. 215 alin.2 din Codul d e procedură fiscală.
Pe fondul cererii s-a invocat prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Referindu-se la art. 14 din Legea nr. 554/2004 s-a arătat că pentru soluționarea favorabilă trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul să fie bine justificat și paguba iminentă.
S-a arătat că aceste două condiții nu sunt îndeplinite.
În legătură cu noțiunea de paguba iminentă s-a arătat că Legea nr. -. la art. 2, lit. sod efinește ca fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil, ceea ce în speță nu a fost dovedit.
Reclamanții nu a făcut nici o dovadă a începerii executării silite a actelor administrative, numai în această situație intrând în discuție o posibilă producere a unei pagube iminente.
S-a arătat și că petenții au susținut ca prin executarea silită sunt evident prejudiciați, fără însă a dovedi aceasta afirmație cu documente contabile care să fie comunicate odată cu prezenta cerere.
S-a susținut și că instanța are posibilitatea sa verifice situația concretă a reclamanților și efectele pe care le-ar putea produce executarea silită a actului administrativ - fiscal, impunându-se a fi avute în vedere de către instanță, în primul rând, sumele care fac obiectul actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată prin raportare la veniturile totale realizate de către reclamanți, precum si la situația financiară a contribuabilului.
S-a arătat și că în situația admiterii contestației împotriva actului administrativ, sunt aplicabile dispozițiile art. 174 (4) din Codul d e procedură fiscală.
Referitor la cazul bine justificat s-a arătat că acesta presupune existenta unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Actele administrative emise de organele fiscale se bucură de o prezumție de legalitate și de veridicitate, simpla contestarea în procedură contencioasă a acestor acte nefiind suficientă pentru a crea aparenta unor drepturi încălcate.
În acest sens, s-a susținut că voința legiuitorului este clară în sensul în care contestația nu suspendă de drept executarea.
S-a susținut și că debitoarea înregistra obligații de plata la data de 04.10.2008 în sumă totală de 2.271.393 lei, fapt care rezultă inclusiv din actul administrativ a cărui suspendare este solicitata prin prezenta cerere.
S-a arătat că în data de 23.03.2007 a fost întocmit de către C procesul verbal de constatare a insolvabilității SC Cercetare SA, în acest act administrativ fiind individualizate obligațiile bugetare restante ale acestui contribuabil, în speța fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 din Codul d e procedură fiscală.
În consecință, simpla afirmație că, prin executarea actelor administrativ-fiscale, activitatea reclamantului ar fi grav prejudiciată, nu poate conduce la îndeplinirea celor două condiții expres prevăzute de art. 14 din Legea nr.554/2004.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 - 118 din Codul d e procedura civila.
Examinând cererea de suspendare în raport de susținerile părților, a actelor depuse și a legislației aplicabile speței deduse judecății, instanța reține:
Procedura suspendării actelor administrative fiscale, împotriva cărora s-a formulat contestație este reglementată în cuprinsul art. 215 Cod pr. fiscală, Titlul IX; Cap. III, privind "soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".
Articolul 215 Cod pr. fiscală dispune că introducerea contestației pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar în aliniatul 2 se precizează că dispozițiile acestui articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare.
Textul mai sus precizat prevede ca o condiție cumulativă și că suspendarea actului administrativ fiscal se poate solicita de către contribuabil, cu condiția depunerii unei cauțiuni.
În speța de față, reclamanții au plătit cauțiunea prevăzută de art. 215 Cod pr. fiscală.
Analizând trimiterea pe care legiuitorul o face în cuprinsul art. 215 Cod pr. Fiscală la prevederile Legii 554/2004, Curtea constată că aceasta se referă la prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ, text care reglementează suspendarea executării actului administrativ, în perioada cât se derulează procedura prealabilă.
Potrivit art. 14 din Legea 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul.
Cele două condiții prevăzute în art. 14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în Dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
Această prezumție nu poate însă determina inaplicabilitatea dispozițiilor privind suspendarea actului administrativ fiscal, concluzie la care se ajunge dacă se absolutizează prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative.
Prin urmare, prezumția de legalitate în materia executării actului administrativ are drept consecință doar caracterul executoriu din oficiu al actului administrativ însă nu poate împieta asupra prerogativei legale a instanței de a dispune asupra suspendării executării actului administrativ.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Curtea apreciază că prin executarea ce se poate porni oricând împotriva reclamantei, respectiv prin înființarea popririi, se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității.
Aprecierea existenței cazului bine justificat care să permită suspendarea executării unui act administrativ fiscal se realizează de către instanța de judecată potrivit dreptului intern prin prisma analizei legalității sau nelegalității aparente a acestuia.
Din acest punct de vedere se reține că potrivit art. 27 alin. 1 lit. b) cod procedură fiscală pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod răspund solidar cu acesta administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.
Prin decizia contestată, privind antamarea răspunderii solidare a reclamanților, se reține că prin nedepunerea situațiilor financiare semestriale sau anuale la care sunt incluse și elementele patrimoniale ale debitorului s-au ascuns cu rea credință organelor de executare silită patrimoniul debitorului. S-a arătat și că vinovați de cele mai sus relatate se fac reclamanții în calitate de fondatori.
Referitor la decizia cu privire la care se solicită suspendarea executării se constată că deși prin întâmpinare se invocă faptul că la data de 23.03.2007 s-a întocmit proces verbal de constatare a insolvabilității debitoarei SC Cercetare SA această împrejurare nu este dovedită în speță în condițiile în care reclamanții contestă declararea insolvabilității debitoarei.
Pe de altă parte se constată și că potrivit art. 185 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 Consiliul de administrație, respectiv directoratul, este obligat ca, în termen de 15 zile de la data adunării generale, să depună la registrul comerțului copii pe suport hârtie și în formă electronică sau numai în formă electronică, având atașată o semnătură electronică extinsă, ale situațiilor financiare anuale, însoțite de raportul lor, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari, precum și de procesul-verbal al adunării generale, în condițiile prevăzute de Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, iar potrivit art. 10 alin. 1 din Legea contabilității răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective, ori în speță se reține că în decizia contestată se face vorbire de calitatea reclamanților de fondatori iar nu aceea de administratori, membrii ai consiliului de administrație sau ca făcând parte din directoratul societății cărora le revin obligația de depunere a situațiilor fiscale.
De asemenea, art. 27 alin. 1 lit. b) cod procedură fiscală prevede ca o condiție a antamării răspunderii solidare ca acționarii să fi provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia, or, simpla nedepunere a situațiilor financiare fără a se preciza care anume situații financiare nu s-au depus vorbindu-se generic de situații "semestriale sau anuale", nu poate conduce că prin aceasta s-au ascuns cu rea credință bunurile mobile și imobile ale societății pentru ca astfel să se fi provocat insolvabilitatea societății.
Mai mult, prin actele depuse la dosar reclamanții au făcut dovada că societatea debitoare a înregistrat la organele fiscale, cel puțin în parte, situațiile financiare.
Cele mai sus arătate sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ cu privire la care se solicită suspendarea executării.
Cazul bine justificat derivă și din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat.
Prin urmare se reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat de altfel și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr. R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, se apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
Astfel, executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate.
Organul fiscal are posibilitatea să instituie măsuri asigurătorii, asupra bunurilor, așa cum prevede art.126 și urm. din Codul d e procedură fiscală pentru că suspendarea vizează executarea silită propriu-zisă a actului, și nu procedurile anterioare, cum este sechestrul asigurator, care se înscrie la biroul de carte funciară.
Prin admiterea cererii de suspendare, reclamanții, ca persoane fizice nu aduc atingere caracterului executoriu al deciziilor autorităților administrative, deoarece așa cum s-a arătat și mai sus aceștia nu refuză executarea, ci solicită autorității jurisdicționale să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care îl apreciază că îi vatămă în drepturile lor.
Reamintim că introducerea căilor administrative de atac, a acțiunii împotriva actelor administrative, precum și suspendarea actelor administrative, nu sunt cauze care să determine suspendarea aplicării majorărilor de întârziere pentru debitele restante.
Împrejurarea că legiuitorul nu a suspendat cursul majorărilor în timpul procedurilor enunțate anterior, este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilizare mai mare, deoarece în situația în care demersul său legal nu va avea succes, acesta va suporta consecințele în sensul că va plăti majorări asupra obligațiilor fiscale principale și pentru perioadele respective.
Față de considerentele mai sus arătate și potrivit art. art. 215 cod pr. fiscală și art. 14 din Legea 554/2004 urmează a se admite cererea de suspendare și a se dispune suspendarea executării Deciziei nr. 97715 din 17.11.2008 emisă de C până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de suspendare a executării deciziei nr. 97715 din 17.11.2008 emisă de MEF - Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C formulată de reclamanții - C,-, -. 1,. 9, - C,. 3A,. 1,. 7, D, - C, Frații, nr. 33, D, - comuna, contradictoriu cu pârâta DGFP D - ADM. FINANTELOR PUBLICE A MUN. C cu sediul în C, nr. 2,
Dispune suspendarea executării Deciziei nr. 97715 din 17.11.2008 emisă de C până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
7 ex./6 febr. 2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru
