Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 373/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 373
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de suspendare a deciziei nr. 8240 din data de 27.11.2008 emisă de DGFP D - a Municipiului C, formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat administrator pentru reclamanta - SRL și consilier juridic pentru pârâții D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentantului reclamantei administrator depune dovada achitării taxei de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0.3 lei, precum și chitanța nr. -/1 din 18.12.2008 cu care a achitat cauțiunea în sumă de 2.568 lei stabilită de instanță.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra cererii de suspendare dedusă judecății.
Reprezentantului reclamantei administrator, susține că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din legea 554/2004 privind cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În argumentarea condiției cazului bine justificat arată că, societatea nu se face vinovată pentru datoriile - întrucât la data cumpărării utilajelor aceasta avea datorii, societatea era insolvabilă, organul fiscal nu a dovedit că s-a dobândit cu rea credință.
În ce privește paguba iminentă, susține că, urmare a atragerii răspunderii solidare și executarea care s-ar putea porni mai înainte de stabilirea legalității actului administrativ s-ar crea un prejudiciu societății întrucât un sechestru care deja există pe câteva utilaje, ar duce la imposibilitatea continuării activității și trimiterea în șomaj a celor aproximativ 300 de salariați angajați atât la sediul din C cât și la punctul din Paguba s-a produce atât societății cât și clienților externi cu care au contracte.
Pe cale de consecință solicită admiterea cererii de suspendare și suspendarea Deciziei nr.8240/2008 emisă de DGFP D - Contribuabili Mijlocii
Consilier juridic, susține că în ce privește paguba iminentă, susținerile reclamantei nu pot fi reținute existând practica a ICCJ în sensul de a fi probată de către petent susținerea prejudicierii prin executare silită, cu documente contabile.
În ce privește cazul bine justificat solicită să se constate că nu faptul că s-ar fi plătit preț însă valoarea bunurilor urmăribile, după înstrăinarea unora dintre bunuri către -, este mult mai mică decât obligațiile fiscale de plată.
De asemenea, s-a dovedit că societatea reclamantă a dobândit, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilității, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la -; activele societății declarate în insolvabilitate trec automat la cealălaltă societate cu referire la preluarea contractului de leasing.
Reprezentantului reclamantei administrator, susține că cele 2 autoturisme preluate fac obiectul unui contract de leasing fiind astfel în proprietatea societății de leasing.
Consilier juridic, în replică susține că bunurile ce fac obiectul contractului de leasing erau folosite de debitoare în desfășurarea activității.
CURTEA
Asupra cererii de față:
Prin cererea înregistrată la nr- reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii suspendarea deciziei nr. 8240/24.10.2008 privind atragerea răspunderii solidare pentru contribuabilul - SRL.
În motivarea cererii se arată că prin decizia mai sus menționată s-a dispus atragerea răspunderii solidare pentru debitoarea - SRL, reținându-se că a dobândit dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la acest debitor, a căror valoare contabilă reprezintă mai mult de J din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale a - SRL.
Se mai arată că prin aceiași decizie s-a mai reținut că i-au fost concesionate drepturile de import temporar asupra unor autovehicule achiziționate în leasing de către debitoare și că a devenit intermediar în relațiile cu partenerii externi ai acesteia ceea ce limitează relațiile contractuale externe ale - N SRL.
Reclamanta precizează că sunt întrunite condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În ceea ce privește cazul bine justificat se arată că a achitat activele corporale dobândite de la - SRL, iar concesiunea drepturilor de import temporar nu echivalează cu înstrăinarea lunurilor și referitor la autovehiculele acestea erau proprietatea firmei de leasing iar - SRL era în imposibilitate obiectivă de a continua contractul de leasing.
Se învederează că nici intermedierea unor contracte nu poate circumscrie noțiunii de limitare a relațiilor contractuale externe și nici nu s-a stabilit în ce a constat prejudiciul creat.
Menționează reclamanta că nu sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii solidare prev. de art. 27 alin. 1 lit. a Cod pr. fiscală întrucât legiuitorul a condiționat antrenarea răspunderii solidare cu debitorul insolvabil de dobândirea cu rea credință a unor active de la debitorii care astfel își provoacă starea de insolvabilitate însă din decizia nr. 8240/2008 nu reiese în ce constă reaua credință a sa și dacă debitorul a devenit insolvabil datorită înstrăinării activelor ceea ce determină o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate a actului a cărei suspendare a solicitat-
Se mai precizează că totodată caracterul executoriu al actului administrativ fiscal decurge din prezumția de legalitate a acestuia mai ales că organul fiscal nu a precizat că a dobândit cu rea credință activele debitoarei și nici nu a dovedit această stare de fapt.
Referitor la iminența producerii unui prejudiciu, reclamanta arată că punerea în executare a acestui act administrativ înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității lui va afecta activitatea societății prin executarea bunurilor proprietatea sa.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare ca netemeinică și nelegală.
A solicitat pârâta ca instanța să fixeze cuantumul cauțiunii pe care trebuie să o achite reclamanta în conformitate cu prevederile art. 215 alin. 2 Cod pr. fiscală.
În ceea ce privește cererea de suspendare pârâta arată că susținerile reclamantei sunt netemeinice și nelegale, întrucât prezumpția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, fiind el însuși titlu executoriu.
Se mai arată că suspendarea executării actelor administrative constituie o situație de excepție care intervine atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
În întâmpinare se precizează că cererea de suspendare poate fi introdusă dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv cazul să fie bine justificat și iminența unei pagube, condiții ce nu sunt îndeplinite în speță.
Menționează pârâta că reclamanta nu a făcut dovada începerii executării silite a actelor administrative și că doar în această situație intră în discuție o posibilă pagubă și că nu s-a făcut dovada cu documente contabile a prejudiciului.
Referitor la cazul bine justificat pârâta arată că aceasta presupune existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Se arată că debitoarea a fost declarată insolventă întrucât valoarea bunurilor urmăribile, după înstrăinarea unora din bunuri către reclamantă este mult mai mică decât obligațiile fiscale de plată.
Pârâta arată că a dovedit faptul că reclamanta a dobândit, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilității, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la - SRL a căror valoare contabilă reprezintă mai mult de J din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale - SRL dar și aspectul că cele două societăți au domiciliul fiscal înregistrat la aceiași adresă și au același obiect de activitate.
Învederează pârâta, în întâmpinarea depusă, că reaua credință poate fi apreciată și din analiza celorlalte operațiuni economice încheiate între cele două societăți, respectiv cesionarea drepturilor de import temporar asupra unor autovehicule achiziționate de - SRL și încheierea contractului prin care - SRL a devenit intermediar în relațiile cu partenerii externi deoarece au fost limitate relațiile contractuale externe ale debitoarei, ajunsă ulterior în stare de insolvabilitate.
S-au depus la dosar copiile următoarelor acte: titlu executoriu nr. 8240/27.11.2008, somație din data de 27.11.2008, decizia nr. 8240/24.10.2008, acte normative, fișe client, factura fiscală nr. 238/15.02.2006, anexă la această factură cu mijloace fixe, balanța mijloacelor fixe, grupa 2, factura fiscală nr. -/30.03.2006 și anexa la această factură, balanța mijloacelor fixe grupa 11, factura fiscală nr. -/30.03.2006, anexă la această factură, mobilier, balanța extrabilanțiere 8039, balanța de verificare, contracte de leasing financiar nr. 160/2003, nr. 667/2006, concesiune încheiată la 04.04.2006, balanță clienți 41199.
Examinând cererea de suspendare în raport de susținerile părților, a actelor depuse și a legislației aplicabile speței deduse judecății, instanța reține:
Procedura suspendării actelor administrative fiscale, împotriva cărora s-a formulat contestație este reglementată în cuprinsul art. 215 Cod pr. fiscală, Titlul IX; Cap. III, privind "soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".
Articolul 215 Cod pr. fiscală dispune că introducerea contestației pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar în aliniatul 2 se precizează că dispozițiile acestui articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Textul mai sus precizat prevede ca o condiție cumulativă și că suspendarea actului administrativ fiscal se poate solicita de către contribuabil, cu condiția depunerii unei cauțiuni.
În speța de față, reclamanta a plătit cauțiunea prevăzută de art. 215 Cod pr. fiscală.
Analizând trimiterea pe care legiuitorul o face în cuprinsul art.215 Cod pr. Fiscală la prevederile Legii 554/2004, Curtea constată că aceasta se referă la prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ, text care reglementează suspendarea executării actului administrativ, în perioada cât se derulează procedura prealabilă.
Potrivit art. 14 din Legea 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul.
Cele două condiții prevăzute în art. 14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în Dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
Această prezumție nu poate însă determina inaplicabilitatea dispozițiilor privind suspendarea actului administrativ fiscal, concluzie la care se ajunge dacă se absolutizează prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative.
Prin urmare, prezumția de legalitate în materia executării actului administrativ are drept consecință doar caracterul executoriu din oficiu al actului administrativ însă nu poate împieta asupra prerogativei legale a instanței de a dispune asupra suspendării executării actului administrativ.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Cu privire la împrejurarea că executarea nu a fost încă pornită se apreciază că prin executarea ce se poate porni oricând împotriva reclamantei, de exemplu prin înființarea popririi, se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității.
Referitor la cazul bine justificat se reține că aprecierea existenței acestuia se realizează de către instanța de judecată potrivit dreptului intern prin prisma analizei legalității sau nelegalității aparente a acestuia.
În acest sens se constată că, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 1 pct. a cod procedură fiscală pentru antamarea răspunderii solidare în cazul reclamantei trebuie ca aceasta să fi dobândit în ultimii trei ani anteriori declarării insolvabilității, cu rea credință, active de la debitoarea - SRL, care astfel să își fi provocat insolvabilitatrea.
Prin urmare textul are în vedere situația unei coparticipări la o operațiune frauduloasă între debitorul inițial care, prin înstrăinarea anumitor active din patrimoniu își provoacă insolvabilitatea, și dobânditorul activelor care la rândul său devine debitor solidar și care, cu rea credință, știind că astfel debitorul inițial își provoacă insolvabilitatea preia bunurile acestuia cu acest scop.
În speță fără a se prejudeca fondul cauzei, se constată că reclamanta a dobândit în mod oneros de la debitoarea inițială conform facturilor existente la dosarul cauzei, mijloace fixe pentru producție în valoare de 492.844,45 lei cu TVA la data de 15,02.2006 și respectiv -,55 lei cu TVA la data de 30.03.2006: La aceeași dată reclamanta a mai dobândit de la - SRL, tot oneros, mobilier, aparatură birotică și alte obiecte de inventar în valoare de 60.701,90 lei cu TVA în condițiile în care acestea reprezentau mult mai puțin de J din mijloacele fixe deținute de - SRL la acea dată, conform balanțelor de mijloac3e fixe existente la dosarul cauzei. Aceeași situație rezultă și dacă se au în vedere cele două automobile deținute în leasing de - SRL și pentru care s-au cesionat reclamantei drepturile de import temporar.
Se mai are în vedere și că starea de insolvabilitate a - SRL a fost constatată, așa cum rezultă din decizia contestată, la data de 29.05.2008, deci la peste doi ani de când a intervenit vânzarea activelor corporale către reclamantă.
Cele mai sus reținute constituie împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat ți se circumscriu noțiunii de caz bine justificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004.
Cazul bine justificat mai derivă și din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat.
Față de probele administrate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat de altfel și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr. R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, se apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
Curtea consideră că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate.
Organul fiscal are posibilitatea să instituie măsuri asigurătorii, asupra bunurilor, așa cum prevede art.126 și urm. din Codul d e procedură fiscală pentru că suspendarea vizează executarea silită propriu-zisă a actului, și nu procedurile anterioare, cum este sechestrul asigurator, care se înscrie la biroul de carte funciară.
Prin admiterea cererii de suspendare, societatea petentă, ca persoană juridică particulară nu aduce atingere caracterului executoriu al deciziilor autorităților administrative, deoarece așa cum s-a arătat și mai sus aceasta nu refuză executarea, ci solicită autorității jurisdicționale să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care îl apreciază că îi vatămă drepturile sale.
Reamintim că introducerea căilor administrative de atac, a acțiunii împotriva actelor administrative, precum și suspendarea actelor administrative, nu sunt cauze care să determine suspendarea aplicării majorărilor de întârziere pentru debitele restante.
Împrejurarea că legiuitorul nu a suspendat cursul majorărilor în timpul procedurilor enunțate anterior, este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilizare mai mare, deoarece în situația în care demersul său legal nu va avea succes, acesta va suporta consecințele în sensul că va plăti majorări asupra obligațiilor fiscale principale și pentru perioadele respective.
În raport de aceste considerente și văzându-se și dispozițiile art. 215 Cod procedură fiscală și art. 14 din legea 554/2004 urmează a se admite cererea de suspendare formulată în cauză și a se dispune suspendarea executării deciziei nr. 8240/24.10.2008 emisă de DGFP D Contribuabilii Mijlocii până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de suspendare a deciziei nr. 8240 din data de 27.11.2008 emisă de DGFP D - a Municipiului C, formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în loc. C, str. - nr. 21 în contradictoriu cu pârâții D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII, cu sediul în loc. C,-, jud.
Dispune suspendarea executării deciziei nr. 8240/24.10.2008 emisă de DGFP D Contribuabilii Mijlocii până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. G
Ex.5//06.02.2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru
