Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 372/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 14.10.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.372
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.11.2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul lipsă, avocat, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 16.11.2009, întâmpinare din partea pârâtei, într-un singur exemplar.
Reprezentanta reclamantului depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei, a timbrului judiciar în valoare de 0,6 lei, confirmarea de primire prin care s-a expediat plângerea prealabilă, anunț pentru organizarea concursului pentru ocuparea funcției deținute de reclamant, scrisoare medicală, certificat medical și dovada achitării onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra cererii de suspendare.
Reprezentanta reclamantului pune concluzii de admitere a cererii așa cum a fost formulată, urmând a ase dispune suspendarea executării actului atacat până la pronunțarea instanței de fond, cu cheltuieli de judecată, depunând și concluzii scrise.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr- la data de 14.10.2009 reclamantul în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR Bas olicitat suspendarea executării Ordinului nr.70.100/02.10.2009 cu privire la eliberarea reclamantului din funcția de director coordonator adjunct (siguranța alimentelor) al C-S până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului în contencios administrativ.
În motivarea cererii se arată că prin ordinul atacat s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția deținută având în vedere rezultatele evaluării din 02.10.2009 dispunându-se totodată încetarea contractului de management nr.25/25.05.2009 încheiat cu pârâta.
Împotriva acestui ordin reclamantul a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat autorității emitente revocarea acestuia.
Referitor la condițiile prevăzute la art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 pentru a se dispune suspendarea acestea constau în cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente care în speță sunt îndeplinite în totalitate în condițiile în care există o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a ordinului atacat întrucât acesta nu îndeplinește condiția esențială a motivării care să permită controlul legalității actului în procedura contenciosului administrativ. Aceasta deoarece din conținutul ordinului atacat nu rezultă prevederea legală sau contractuală pe baza căreia a fost eliberat din funcție reclamantul.
În condițiile în care Ordinul nr.70.100/02.10.2009 are la bază rezultatul evaluării reclamantul arată că o asemenea evaluare nu i-a fost comunicată, nu a avut cunoștință de existența unei proceduri de evaluare în urma căreia i-a fost stabilit calificativul necorespunzător. Se mai arată că fișa de evaluare la care se face referire în cuprinsul ordinului nu poartă un număr de înregistrare pentru a se stabili cu certitudine existența sa anterior emiterii ordinului.
Reclamantul mai arată că este inadmisibil ca un act administrativ de autoritate prin care se dispun măsuri cu repercursiuni sociale notabile cum este Ordinul nr.70.100/02.10.2009 să se limiteze la o asemenea motivare lapidară cu atât mai mult cu cât eliberarea din funcție are în principal conotația unei sancțiuni ce se aplică atunci când nu sunt respectate obligațiile asumate în speță prin contractul de management, dar care însă nu au fost dovedite în speță.
Se mai arată că ordinul atacat încalcă dispozițiile din Codul muncii, art.267 întrucât în cazul reclamantului nu a fost efectuată nici o cercetare disciplinară prealabilă nefiind convocat în scris pentru a se prezenta la angajator pentru a lua la cunoștință de acuzațiile aduse și pentru a-și putea formula apărarea. Pe de altă parte, la data emiterii ordinului reclamantul se afla în concediu medical așa cum reiese din adeverința emisă la 07.10.2009 de Spitalul Municipal de Urgență
În ceea ce privește condiția unei pagube iminente reclamantul apreciază că este îndeplinită întrucât executarea ordinului îi creează un prejudiciu deosebit nu numai din punct de vedere financiar dar și social dat fiind repercursiunile măsuri dispuse asupra statutului reclamantului.
În drept s-au invocat dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea cererii arătând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004. Se arată astfel că ordinul de eliberare din funcție atacat de reclamant a avut la bază evaluarea realizată de pârâtă în urma căreia reclamantul a primit calificativul final "nesatisfăcător" iar obținerea acestui calificativ atrage încetarea contractului de management conform art.11 alin.1 lit. b) din contract. Împrejurările astfel expuse nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat întrucât cazul bine justificat nu poate fi dovedit numai prin simplele afirmații ale reclamantului sau prin argumente juridice prezentate în mod sumar. Existența cazului bine justificat presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidente care nu au fost prezentate în cazul de față.
În privința condiției pagubei iminente se arată că reclamantul nu a făcut dovada acesteia simpla menționare a unei creanțe nu conduce "de facto" la constatarea existenței unei pagube iminente întrucât în situația admiterii acțiunii în anularea ordinului instanța va dispune repunerea reclamantului în situația anterioară cu obligarea la plata drepturilor salariale în mod retroactiv.
La dosar s-au depus următoarele acte: acțiune introductivă, împuternicire avocațială, adeverință medicală, contractul de management nr.25/25.05.2009, Ordinul nr.70.100/02.10.2009 copia plângerii prealabile prin care s-a solicitat revocarea actului, copie contract de credit, practică judiciară, întâmpinare, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei, a timbrului judiciar în valoare de 0,6 lei, confirmarea de primire prin care s-a expediat plângerea prealabilă, anunț pentru organizarea concursului pentru ocuparea funcției deținute de reclamant, scrisoare medicală, certificat medical, dovada achitării onorariului de avocat și concluzii scrise.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța reține următoarele:
Prin Ordinul nr.70.100/02.10.2009 emis de pârâta B s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de director coordonator adjunct (siguranța alimentelor) al C-S, începând cu data de 02.10.2009, cu aceeași dată dispunându-se și încetarea contractului de management nr.25/25.05.2009.
Împotriva acestui act administrativ reclamantul a formulat plângere prealabilă solicitând revocarea acestuia conform actelor existente la filele 19 - 24 dosar.
Actul administrativ reprezentat în speță prin ordinul menționat se bucură ca orice act administrativ de prezumția de legalitate, de autenticitate și de veridicitate ce justifică principiul executării din oficiu a acestuia, actul administrativ unilateral reprezentând el însuși un titlu executoriu.
Cu toate acestea, legea permite suspendarea executării actelor administrative conform art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, care arată că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7 autorității publice care a emis actul s-au a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că situația de excepție a suspendării executării actului administrativ presupune cu necesitate îndeplinirea cumulativă a două condiții, și anume: existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În privința cazului bine justificat acesta este definit de art.2 alin. 1 lit. t) din Legea nr.554/2004 ca reprezentând împrejurări legate de stare de fapt și de drept ce sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Fără a cerceta în fond legalitatea argumentelor invocate de reclamant privind încălcarea dispozițiilor cuprinse în contractul de management și în Codul muncii, aspect ce revine în competența instanței investite cu soluționarea acțiunii de fond, se observă că prin ordinul a cărei suspendare se solicită s-a procedat la eliberarea din funcția de director coordonator adjunct al C-S a reclamantului ca urmare a rezultatului evaluării. Reclamantul a arătat faptul că o asemenea motivare este extrem de lapidară și nu se circumscrie condiției esențiale a unei motivări care se permită controlul legalității actului în procedura contenciosului administrativ cu atât mai mult cu cât fișa de evaluare nu poartă un număr de înregistrare, reclamantul neavând cunoștință că pârâta a desfășurat o activitate de evaluare la adresa sa, nefiind încunoștințat despre aceasta în nici un fel. Pârâta deși a invocat faptul că emiterea ordinului a avut la bază rezultatul evaluării reclamantului, acesta obținând calificativul "necorespunzător" nu a prezentat nici o dovadă în acest sens pentru a contracara aparența de nelegalitate invocată de reclamant.
Cazul bine justificat nu presupune o dovadă de nelegalitate evidentă așa cum susține pârâta pentru că aceasta ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei, ceea ce nu se poate realiza de către instanța sesizată cu cererea de suspendare ce reprezintă în fapt o măsură provizorie. Cercetarea nelegalității actului administrativ este de competența instanței învestite cu cererea de anulare a acestuia iar în fața instanței învestite cu cererea de suspendare a executării actului atacat se poate primi cel mult susținerea existenței unui indiciu de nelegalitate a actului administrativ în speță reprezentat de sumara motivare a ordinului atacat prin raportare la procedura evaluării reclamantului și de verificare a legalității ordinului prin raportare la prevederile din contractul de management, iar aceste aspecte se conturează ca reprezentând o îndoială suficientă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul atacat și care este de natură a dovedi astfel îndeplinirea condiției cazului bine justificat.
În acest sens trebuie ținut cont și de nr. (89) 8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, act juridic european care a considerat că este de dorit a se asigura persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie fără a recunoaște totuși eficacitatea necesară acțiunii administrative. S-a reținut de asemenea că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii iar măsurile astfel dispuse sunt de natură a ataca drepturile, libertățile și interesele persoanelor iar executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate poate cauza persoanelor în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Unul din principiile ce rezidă astfel din această este acela că autoritatea jurisdicțională chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, măsurile de protecție provizorie putând fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave și dificil de reparat precum și în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ.
În speță, aceste condiții sunt îndeplinite ținând cont nu numai de argumentele invocate de reclamant dar și de împrejurările generale ale cauzei potrivit cărora reclamantul a fost numit în funcția respectivă prin Ordinul nr.69897/25.05.2009 fiind ulterior eliberat din funcția publică la 02.10.2009 ca urmare a evaluării activității desfășurată pe o perioadă relativ scurtă de timp. Interesului general de a asigura executarea actului administrativ i se opune în speță interesul reclamantului de a i se asigura continuitatea în exercitarea funcției deținută începând cu 25.05.2009 și de a beneficia de o evaluare corespunzătoare cu atât mai mult cu cât acesta a făcut dovada că pârâta a procedat la publicarea anunțului pentru organizarea concursului în vederea ocupării funcției deținute de reclamant. Această situație este de natură a justifica și îndeplinirea condiției privind prevenirea unei pagube iminente, definită de art. 2 alin 1 lit. ș) din Legea nr.554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice.
Astfel, pe lângă un prejudiciu material previzibil pe care reclamantul îl suferă prin eliberarea din funcția publică, executarea imediată a ordinului atacat produce reclamantului și o vătămare ce nu poate fi cuantificată material prin aceea că pârâta a procedat la organizarea concursului pentru ocuparea funcției deținute de acesta iar în eventualitatea admiterii acțiunii privind anularea ordinului atacat s-ar produce o perturbare gravă a activității autorității care în lipsa suspendării executării actului atacat ar proceda la organizarea concursului cu consecința numirii în funcția publică respectivă a unei altei persoane.
În consecință, instanța apreciază ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 și văzând și dispozițiile art.14 alin.2 și 4 din Legea nr.554/2004 va proceda la admiterea acțiunii reclamantului cu consecința suspendării executării Ordinului nr.70.100/02.10.2009 emis de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.
În baza art.274 și următoarele Cod procedură civilă pârâta fiind în culpă procesuală va fi obligată la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 1013 lei reprezentând onorariu avocațial achitat prin chitanța nr.18/13.11.2009, taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
Dispune suspendarea executării Ordinului nr.70.100/02.10.2009 emis de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.
Obligă pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 1013 lei.
Executorie.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.11.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/23.11.09
TEHNORED:/23.11.09
4.ex./SM/emis 2 com./
Se comunică:
- reclamant -, - C,-, jud. C-
- pârâta - AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B, - B,- B, sector 2
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker
