Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 378/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 378/2009
Ședința publică de la 16 Iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâtul JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, având ca obiect suspendare executare act administrativ - art. 14 din Legea nr. 554/2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că cererea formulată este legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, că la data de 16 iulie 2009, pârâtul a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, transmisă prin fax, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Curtea constată că este legal investită, cererea fiind legal timbrată.
Totodată, se constată că pârâtul prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității acțiunii.
În conformitate cu prevederile art. 137 alin 2.pr.civ. Curtea va analiza excepția lipsei de interes, raportat la susținerile din întâmpinare, conform cărora efectele actului atacat au fost suspendate de către Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr- prin sentința nr. 363 din data de 9 iulie 2009, aceeași soluție fiind pronunțată și de către Curtea de Apel București la data de 7 iulie 2009 în dosarul nr-.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 9 iulie 2009 și formulată de reclamanții, au chemat în judecată pe pârâtul JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, solicitând suspendarea executării actului administrativ emis de pârât, sub nr.76.602/03.07.2009, prin care s- dispus ca drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să se achite fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, această modalitate de calcul urmând a se păstra și pentru viitor, obligând ordonatorii de credite secundare și terțiari să ia măsurile ce se impun pentru respectarea acestei dispoziții.
Consideră actul administrativ, a cărui suspendare o cer, ca fiind nelegală pentru următoarele motive:
Prin plata acestui spor în lunile anterioare, în baza Ordinului nr.1165/C/2009 și a deciziilor emise în baza acestui ordin de către președinții curților de apel din țară, care au calitatea de angajator, acesta a devenit un drept salarial asupra căruia ministrul nu mai poate dispune. acestui spor reprezintă o diminuare a drepturilor salariale, care poate avea loc doar în situația unei sancțiuni disciplinare și aceștia nu au fost sancționați disciplinar, ministrul justiției neavând nici o competență în acest sens.
Acest act administrativ, prin refuzul plății sporului aferent lunii iunie 2009, încalcă în mod flagrant și dispozițiile art. 15 alin.2 din Constituția României, care prevăd că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, au fost încălcate disp. art. 164 din Codul muncii, care reglementează principiul potrivit căruia reținerile ori suspendarea salariului nu poate fi operată decât pentru cazurile și condițiile prevăzute de lege; obligația de plată a salariului este una principală, de la care angajatorul nu se poate sustrage invocând lipsa de fonduri bănești, așa cum s-a pronunțat prin decizia nr. 3382/2004.
În fundamentarea acestui act administrativ, Ministrul Justiției și Libertăților s-a referit la dispozițiile date de Primul - ministru și Ministrul finanțelor publice, dispoziții care nu au semnificația unor norme obligatorii cuprinse în legi.
Prin dispoziția de suspendare a dreptului salarial, au fost încălcate și prevederile art. 8 alin. 1 din Convenția organizației internaționale a muncii privind protecția salariatului nr. 95/1949, ratificată de România prin Decretul nr. 284/1973.
Potrivit acestor dispoziții, orice modificare adusă cu privire la plata salariului, rețineri, diminuări, nu se pot face decât în condițiile și limitele prescrise de legea națională, sau stabilite prin contracte colective de muncă.
Intervenția ministrului de a dispune neplata sporului încalcă și dispozițiile de principiu cuprinse în art. 44 din Constituția României, potrivit cărora nimeni nu poate să fie lipsit de proprietatea asupra bunurilor sale, decât numai printr-o măsură a exproprierii și pentru o cauză de utilitate publică stabilită prin lege cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Drepturile salariale sunt asimilate bunurilor mobile, prin determinarea legii, potrivit art. 474 din Codul civil.
Refuzul de plată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică echivalează cu o lipsire abuzivă de acest drept, contrar dispozițiilor constituționale evocate.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant în sensul că neplata drepturilor salariale (între care se regăsesc și sporurile) constituie o încălcare a art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului.
În actul administrativa cărui suspendare o cer se menționează că plata dreptului privind sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică urmează a se efectua eșalonat, potrivit nr.OUG 71/2009.
Schimbarea modalității de plată a salariului, eșalonat, fără acordul acestora, contravine, de asemenea, principiilor reglementate de art. 161 alin. 1 din Codul muncii, potrivit căruia plata se face cel puțin o dată pe lună, fără a se putea eșalona acest drept de creanță în lipsa acordului angajatului.
Astfel, puternica aparență de neconcordanță cu prevederile Constituției României, Legii nr. 567/2004, Legii nr.303/2004, a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a celorlalte documente internaționale invocate mai sus, a actului administrativ emis de Ministrul Justiției și Libertăților sub nr. 76.602/03.07.2009 și efectele deosebit de grave pe care le produce asupra subsemnaților (deposedarea in mare parte de drepturile salariale) constituie un caz bine justificat, in sensul articolului 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării acestui act administrativ.
Măsura este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, așa cum este definită la articolul 2 alin. 1 lit. s) din Legea nr. 554/2008, prejudiciul material viitor si previzibil constând in neplata către subsemnații a unei părți importante din drepturile salariale cuvenite.
Menționează că, față de dispozițiile articolului 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamanții au formulat, la 6 iulie 2009 plângere prealabilă împotriva actului administrativa cărui suspendare a executării o solicită.
În drept, invocă articolul 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 16 iulie 2009, pârâtul Ministrul Justiției și Libertăților solicită instanței să se observe că efectele adresei nr.76.602/03.07.2009 a au fost suspendate de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr- la data de 09.07.2009. Aceeași soluție a fost pronunțată și de Curtea de Apel București în dosarul cu numărul - șa data de 07.07.2009.
Față de aceste împrejurări, pârâtul Ministrul Justiției și Libertăților solicită instanței de judecată să constate lipsa de interes a acțiunii reclamanților. S-a mai invocat excepția inadmisibilității ca urmare a lipsei dovezii procedurii prealabile și ca urmare a lipsei naturii de act administrativ a actului ce face obiectul cererii de suspendare ( 52-53).
Analizând cererea de suspendare, Curtea reține următoarele:
Dat fiind faptul că în cauză s-au formulat mai multe apărări de către pârât, pe calea excepțiilor dirimante, Curtea le va analiza cu prioritate pe acestea având în vedere imperativul impus de art. 137 alin. 1.pr.civ.
1. Excepția inadmisibilității, pentru lipsa plângerii prealabile, este nefondată, motivat de faptul că reclamanții au depus atât conținutul plângerii cât și dovada de transmitere prin fax a acesteia către pârât.( 6,.7-8). Așa fiind, condiția inițială prevăzută la art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este îndeplinită.
2. În privința excepției inadmisibilității cererii de suspendare, raportat la natura adresei nr. 76.602/03.07.2009, Curtea reține următoarele:
Articolele 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 permit suspendarea pe cale judiciară a actelor administrative unilaterale.
Determinarea caracterului de act administrativ a înscrisului a cărei suspendare se cere face necesară, chiar în această cerere întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, analiza, cel puțin sumară a actului, în vederea identificării elementelor ce ar permite concluzia stabilirii caracterului de act administrativ al acestuia.
Adresa nr. 76.602/03.07.2009 a fost emisă de pârât, în domeniul său de activitate, în care i-a fost delegată puterea publică și a avut ca efect modificarea unilaterală a raportului de serviciu al reclamanților, respectiv în privința remunerației pentru activitatea desfășurată.
Potrivit art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 "(2)Drepturile salariale ale judecătorilor si procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât in cazurile prevăzute de prezenta lege. Salarizarea judecătorilor si procurorilor se stabilește prin lege specială."
Modificarea drepturilor concrete nu se poate realiza decât printr-un act administrativ, ce reprezintă voința ordonatorului principal de credite de a proceda la încuviințarea plății parțiale a salariilor reclamanților, deci modificată față de luna anterioară.
Nu se poate reține punctul de vedere susținut de pârât, cu privire la natura actului a cărei suspendare se cere, mai precis că actul emis de ministru ar fi doar o simplă informare a ordonatorilor secundari de credite și o îndrumare cu privire la maniera în care aceștia urmează a interpreta și aplica legea.
Ordonatorii secundari și terțiari nu au inițiativă proprie în determinarea cuantumului plăților cu titlu de salariu, pe care trebuie să le efectueze către salariați.
În acest context, adresa nr. 76.602/03.07.2009 nu are doar valoarea unui act de informare cu privire la existența și conținutul nr.OUG 71/2009, ci, chiar dispune cu privire la cuantumul remunerației ce va fi plătită reclamanților începând cu 10.07.2009.
Mai mult decât atât, nr.OUG 71/2009 este act normativ cu caracter legislativ, publicat în Monitorul Oficial, deci cu caracter public și prezumat a fi cunoscut.
În realitate, prin adresa nr. 76.602/2009, pârâtuldispuneasupra modului în care se va aplica nr.OUG 71/2009, în privința salariilor reclamanților cu caracter retroactiv pentru luna iunie 2009 cât și pentru viitor și a consecințelor acestui act normativ. Practic, pârâtuldispuneplata parțială, indicând temeiul acestei modificări intempestive a salarizării reclamanților ca fiind nr.OUG 71/2009.
Față de toate cele menționate, Curtea stabilește că adresa nr. 76.602/03.07.2009 are natura juridică specifică a unui act administrativ.
3. Așa cum se evidențiază în practicaua prezentei sentințe, instanța, a pus în discuție excepția lipsei de interes, întemeiată pe Sentința civilă nr. 363 din 9 iulie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr- și a hotărârii pronunțate de către Curtea de Apel București la data de 7 iulie 2009 în dosarul nr- invocată de pârât.
Astfel, Curtea reține că prin Sentința civilă nr. 363 din 9 iulie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și în consecință s-a dispus suspendarea executării actului administrativ nr. 76.602 din 3 iulie 2009 emis de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.
Reclamanții nu mai au interes în solicitarea de suspendare a actului administrativ, raportat la următoarele considerente:
Adresa nr. 76.602/03.07.2009 este un act administrativ unilateral, cu caracter normativ și nu individual. Ea dispune în privința unui număr nedeterminat de subiecți, persoane fizice identificate doar prin indicarea unor caracteristici generale, respectiv personalul angajat în instanțele judecătorești. Conținutul adresei nu a fost adus la cunoștința fiecărui angajat, ci doar la cunoștința ordonatorilor terțiari și secundari de credite, deci nu a avut loc o comunicare individuală, ci o aducere la cunoștință indirectă, prin intermediul ordonatorilor de credite.
Actul atacat și a cărei suspendare se solicită prin prezenta cerere are caracterul unui act administrativ cu caracter normativ iar nu individual așa încât calitatea procesuală activă este conferită oricărei persoane față de care se produc efectele juridice prin emiterea acestuia și prin care îi sunt lezate drepturile sau interesele legitime.
În aceste condiții, persoana care exercită acțiunea în contencios administrativ pentru verificarea legalității unui act administrativ normativ, trebuie să facă dovada că a fost lezată în mod direct într-un drept sau interes legitim.
Deoarece ordinul atacat a fost suspendat, acesta nemaiproducând efecte juridiceerga omnes, reclamanților le lipsește interesul în formularea cererii de suspendare.
De altfel, Curtea reține că efectele anulării unui act administrativ se produc pentru viitor și sunt general obligatorii, indiferent de categoria și numărul reclamanților (art. 23 din Legea nr. 554/2004). Pe cale de consecință, trebuie să conchidem că și cererea de suspendare a unui act administrativ cu caracter normativ produce aceleași efecte.
Interesul ca o condiție necesară și prealabilă formulării unei cereri trebuie să fie legitim, juridic să fie născut și actual, să fie personal și direct.
În speță, interesul reclamanților în promovarea și susținerea cererii de suspendare nu este actual deoarece acesta ar trebui să existe în momentul exercitării dreptului la acțiune, iar de vreme ce ordinul sus arătat a fost suspendat, aceștia nu mai au un interes actual în soluționarea cererii de suspendare.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă urmează a se admite excepția lipsei de interes cu consecința respingerii cererii de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge ca fiind lipsită de interes cererea formulată de reclamanții, cu domiciliul ales la Tribunalul Sălaj, str. - nr.12, jud. S împotriva pârâtului JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, având ca obiect suspendarea executării actului administrativ nr.76.602 din 3 iulie 2009 emis de pârât.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 iulie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Aflată în concediu
Semnează pentru:
Grefier Secție
Red. /Dact.
16 ex./20.07.2009
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur
