Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3815/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR.3815

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.11.2009

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta

GREFIER - - -

Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâtul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că, prin serviciul registratură, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, în trei exemplare.

Curtea comunică reclamantului, prin apărător, o copie de pe întâmpinarea depusă la dosar.

Reclamantul, prin apărător, arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinare și totodată, arată că nu mai are alte cereri sau probe de administrat în cauză.

La interpelarea instanței, reclamantul, prin apărător, arată că până la sfârșitul ședinței de judecată, va depune la dosar copia certificatului medical privind pe reclamant, despre care face vorbire în acțiune.

Curtea acordă cuvântul pe excepția lipsei de obiect invocată de pârât prin întâmpinare și pe fond.

Reclamantul, prin apărător, solicită respingerea excepției lipsei de obiect, iar pe fond, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și suspendarea executării Ordinului 1893/2009 emis de pârât, fiind îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea acestuia; fără cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII- la 26.10.2009 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul suspendarea Ordinului nr. 1893 din 07.10.2009 emis de ministrul până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că la 25.06.2009 încheiat cu pârâtul contractul de management nr. 98/DS privind exercitarea mandatului de director coordonator al Direcției Silvice pe perioadă de un an.

Susține reclamantul că la 07.10.2009 în timp ce se afla în concediu medical, a fost emis ordinul menționat prin care s-a desființat funcția de conducere ocupate și s-a modificat contractul de management, calitatea de angajat revenindu- directorului General al Regiei Naționale Pădurilor - Romsilva.

Se susține că ordinul este vădit nelegal întrucât disp. art. 9 din contract nu prevăd nicio ipoteză de încetare a acestuia de genul celei folosite de conducerea ministerului prin evitarea ordinului, iar un contract nu poate fi modificat unilateral printr-un act administrativ de autoritate.

În drept cererea a fost întemeiată pe disp. Legii nr. 554/2004.

În dovedire, reclamantul depus la dosarul cauzei dovada îndeplinirii procedurii prealabile, contract de management nr. 98/151/25.06.2008.

Prin întâmpinare, pârâtul invocat excepția lipsei de obiect acțiunii, arătând că în raport de disp. art. 14 alin. 7 din Legea nr. 554/2004 doar în ipoteza actelor cu executare succesivă se poate pune problema unei suspendări executării în ceea ce- privește pe reclamant actul fost executat prin eliberarea sa din funcție și din această perspectivă el este epuizat.

Pe fondul cauzei solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că potrivit disp. art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 abrogarea unei dispoziții sau unui act normativ are caracter definitiv.

Cum prin disp. art. 9 lit. h) din contractul de management nr. 98/2009părțile au stabilit de comun acord drept cauză de încetare a contractului "situațiile expres prevăzute de lege", iar OUG nr. 37/2009 în baza căreia s- încheiat contractul de management fost abrogate prin art. IV din OUG nr. 105/2009.

Ordinul contestat a fost emis de pârât în aplicarea OUG nr. 105/2009, astfel încât se bucură de prezumția de legalitate.

Susține pârâtul că în cauză nu sunt îndeplinite disp. art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 nefăcându-se dovada existenței unei pagube iminente potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea nici cazul bine justificat nu există întrucât ordinul contestat întrunește aparențele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă în baza atribuțiilor sale, iar simpla constatare actului administrativ de către persoane vizată nu este în măsură să constituie prin ea însăși un motiv de îndoială serioasă în privința legalității acestuia în sensul legii.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a acțiunii invocată de pârât, aceasta este vădit neîntemeiată în condițiile în care obiectul unei acțiuni se raportează la pretenția concretă dedusă judecății, și nu la efectele unui act administrativ astfel cum susține autoritatea pârâtă.

Prin Ordinul nr. 1893/07.10.2009 emis de ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale s-a dispus desființarea funcției de conducere de director coordonator ocupată de reclamant din cadrul Direcției Silvice și modificarea contractului de management nr. 98/DS/25.06.2009 încheiat cu ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în sensul că revine directorului general al Regiei Naționale Pădurilor calitatea de angajator.

Ordinul contestat a avut în vedere OUG nr. 6105/2009, HG nr. 229/2009 și HG nr. 8/2009.

Prin dispozițiile contractului de management nr. 98/151/25.06.2009 încheiat între Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și reclamant pe durată de un an începând cu 25.06.2009, s- hotărât organizarea, conducerea și administrarea Direcției Silvice G, gestionarea patrimoniului și mijloacelor materiale și bănești ale acestuia în condițiile realizării unui management eficient și de calitate de către reclamant.

Curtea reține că disp. art. 8 din contractul de management menționat stipulează că prevederile acestuia pot fi modificate prin act adițional, cu acordul ambelor părți iar părțile vor adopta contractul corespunzător reglementărilor legale intervenite ulterior încheierii contractului, care ăi sunt aplicabile.

În considerarea conținutului ordinului cărui suspendare se solicită și temeiurilor de drept care au fost avute în vedere la emiterea acestuia, respectiv OUG nr. 105/2009 care abrogat OUG nr. 37/2009, ținând seama de disp. art. 2 din Ordinul nr. 1893/07.10.2009, Curtea apreciază că incidența în aprecierea aparenței de legalitate actului contestat au prevederile art. 8 din contractul de management încheiat între reclamant și pârât.

Aceasta, pe de parte întrucât, la cercetare sumară disp. art. 9 din contractul de management (invocate de pârât) nu se regăsește și posibilitatea modificării acestuia în sensul susținut de pârât, respectiv în situația intervenirii unor modificări legislative, iar pe de altă parte întrucât doar disp. art. 8 din contractul de management prevăd posibilitatea modificării acestuia, însă doar prin acordul părților.

Fără intra în cercetarea legalității ordinului contestat, Curtea va înlătura argumentul pârâtului potrivit căruia disp. art. 9 lit. h) din contractul de management prevăd posibilitatea încetării de drept acestuia în situația intervenirii unor schimbări legislative, în condițiile în care părțile au convenit în mod expres că aceste schimbări reprezintă cauze de modificare convenției de management potrivit art.8 alin.1.

În raport de cele reținute anterior Curtea, apreciază că în cauză s- făcut dovada existenței cazului bine justificat în accepțiunea disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și republicată, respectiv existența unor împrejurări intrinseci sau extrinseci actului administrativ de natură să creeze îndoială serioasă în privința legalității ordinului, cu atât mai mult cu cât acesta fost emis în perioada în care reclamantul se afla în incapacitate temporară de muncă astfel cum reiese din conținutul certificatului medical depus la dosarul cauzei.

Și cea de- doua condiție impusă de disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la paguba iminentă pe care ar suferi- reclamantul prin executarea ordinului este îndeplinită, pe de parte avându-se în vedere faptul că însuși pârâtul a susținut că acesta fost pus în executare, pe de altă parte avându-se în vedere faptul că astfel cum rezultă din dispozițiilor contractului de management, acesta a fost încheiat pe durată de un an începând cu 25.06.2009, stabilindu-se în anexa a acestuia obiective și criterii de performanță pentru anul 2009 pentru Direcția Silvică G, responsabilitatea îndeplinirii acestora revenind reclamantului.

Ori, în condițiile punerii în executare ordinului contestat și în raport de cele reținute anterior, bunul mers al acestei instituții ar putea fi grav perturbat.

Având în vedere cele expuse anterior considerând că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse cumulativ de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată și republicată, Curtea va respinge excepția lipsei de obiect, va admite cererea, va dispune suspendarea executării ordinului nr. 1893/07.10.2009 emis de pârât până la pronunțarea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția lipsei de obiect.

Admite cererea formulată de reclamantul, cu domiciliul în G, str. - nr. 13, județul G, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B, B-dul - nr. 24, sector 3.

Dispune suspendarea executării Ordinului nr. 1893/07.10.2009 emis de pârât până la pronunțarea instanței de fond.

Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2009.

PREȘEDINTE GREFIER

Red.

Tehnored.CB/4 ex.

23.11.2009

Președinte:Ghica Alina Nicoleta
Judecători:Ghica Alina Nicoleta

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3815/2009. Curtea de Apel Bucuresti