Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 398/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 02.12.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.398
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.03.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER:- -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâtul Consiliul Județean A și de intervenienta " Montană " B, împotriva sentinței civile nr.820/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții - intimați Centrul Independent pentru Dezvoltarea de Mediu C N și Asociația Montană, pârâtul - intimat Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile B și intervenienții - intimați Sindicatul și Asociația " ", având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită. Dată fără citarea părților.
Se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței concluzii scrise din partea intervenientei - recurente și a pârâților - intimați Centrul Independent pentru Dezvoltarea de Mediu C N și Asociația Montană
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 05.03.2009, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 12.03.2009, parte integrantă din prezenta hotărâre, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele în fapt și în drept:
Prin cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr-, precizată la primul termen de judecată fixat în cauză (fila 101-102 dosar nr- al Tribunalului Cluj - Încheiere de ședință din 7 2007) reclamantul Centrul Independent pentru Dezvoltarea de Mediu a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean A, suspendarea executării Certificatului de urbanism nr.105/27.07.2007 până la soluționarea cererii prealabile de revocare a acestuia, depusă la Consiliul Județean A, sub nr.10195/22.08.2007; suspendarea de drept a executării Certificatului de urbanism potrivit prevederilor art.14 alin.5 din Legea nr.554/2004.
Prin încheierea de ședință din data de 20 2007 (fila 107 din dosarul nr- al Tribunalului Alba ), Tribunalul Albaa dispus în sensul conexării dosarului nr- al Tribunalului Alba la dosarul nr- al Tribunalului Cluj - Secția Mixtă de Contencios Administrativ și Fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, constatând identitate de obiect, în baza prevederilor art.164 (1) Cod procedură civilă.
Dosarul nr- al Tribunalului Albaa fost înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj sub același număr unic de dosar - și la primul termen de judecată fixat în cauză, 02 noiembrie 2007 s-a dispus prin încheiere de ședință conexarea dosarului nr- al Tribunalului Cluj la dosarul nr- al Tribunalului Cluj (fila 7 din dosarul nr- al Tribunalului Cluj ), văzând încheierea pronunțată de Tribunalul Alba, menționată supra.
La termenul de judecată din data de 16 mai 2008, instanța a admis în principiu, cererile de intervenție formulate de intervenienții " ", "ASOCIAȚIA " și "SINDICATUL ", a reținut că instanța este sesizată pentru a constata dacă autoritatea administrativă a încălcat sau nu o hotărâre judecătorească emițând sau nu un nou act cu același conținut, a declarat închisă faza probatorie, a constatat încheiată cercetarea judecătorească, a acordat părților cuvântul pe excepții (lipsei calității procesuale active a reclamanților, lipsei de interes a reclamanților, inadmisibilității acțiunii) și pe fond unind excepțiile cu fondul, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile; închizând deci dezbaterile și amânând pronunțarea pentru 23 mai 2008 (filele 173-174 din dosarul nr- al Tribunalului Cluj - încheiere de ședință din 16 Mai 2008) pentru ca părțile să depună concluzii scrise la dosar.
La data de 23.05.2008, dată pentru când Tribunalul Cluja amânat pronunțarea, dezbaterile fiind închise din data de 16 mai 2008, intervenienta " " a înregistrat cerere de strămutare a judecării dosarului.
Prin încheierea nr.2853/12.08.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de strămutare a fost admisă, cu păstrarea actelor îndeplinite.
Judecarea cauzei a fost strămutată la ribunalul Timiș - Secția contencios administrativ
Dosarul a fost înregistrat sub același număr - pe rolul Tribunalului Timiș la data de 23 2008, fiind fixat prim termen de judecată la această din urmă instanță pentru data de 14 Octombrie 2008.
Prin sentința civila nr.820/CA/21.10.2008 Tribunalul Timișa admis cererea formulată de reclamanții Centrul Independent pentru Dezvoltarea de Mediu, și Asociația Montana, împotriva pârâtului Consiliul Județean A, (dosarul nr- al Tribunalului Cluj și dosarul nr- al Tribunalului Alba conexat la dosarul nr- al Tribunalului Cluj ). A constatat că potrivit prevederilor art.14 alin.5) din Legea nr.554/2004 suspendarea de drept a Certificatului de urbanism nr.105/27.07.2007 emis de pârâtul Consiliul Județean A până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea Certificatului de urbanism nr.105/2007. A respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile. A respins cererile de intervenție în interesul pârâtului Consiliul Județean A formulate de intervenienții: " ", ASOCIAȚIA și SINDICATUL.
În motivarea sentinței s-a reținut că sunt nefondate excepțiile invocate în apărare, sens în care s-au respins. S-a constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile față de care se va respinge cererea prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului (excepție soluționată de către Tribunalul Cluj în sensul menționat o dată cu închiderea dezbaterilor la 16 mai 2008 )
În motivare s-a reținut că cadrul egal aplicabil speței de față este următorul: Legea nr.554 din 2 decembrie 2004 - Legea contenciosului administrativ, în vigoare începând cu data de 2 august 2007,; "art. 31 Intrarea în vigoare (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I".
Față de faptul că ambele cereri au fost înregistrate la sfârșitul lunii august 2007; termenul fixat la această instanță a fost 14 octombrie 2008; anterior în dosarul nr- al Tribunalului Cluj prin încheierea de ședință din 16 mai 2008 (filele 173-174) s-a dispus închiderea dezbaterilor și s-a amânat pronunțarea la 23 mai 2008, dată pentru care s-a înregistrat la dosar Adresa nr- din data de 23.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care se comunică Tribunalului Cluj că pe rolul se află înregistrată petiția depusă de " " cu termen de judecată la 8 iulie 2008 privind-/117/2007 al Tribunalului Cluj la o altă instanță egală în grad; iar obiectul cererilor conexe este doar de "Suspendare a executării unui act administrativ"; prin raportare la prevederile " art.28 Completarea cu dreptul comun - (1) Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabilește de instanță, cu prilejul soluționării cauzei"; ale "art.14 (2) Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților", instanța sesizată cu judecarea cauzei (dosarul nr- al Tribunalului Alba, conexat la dosarul nr- al Tribunalului Cluj ) urmare strămutării potrivit soluției pronunțate în acest sens de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a respins orice alte cereri de intervenție depuse la termenul din 14 octombrie 2008 în ședință publică, îndrumând părțile interesate să le înregistreze eventual în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Cluj nr- cu obiect anularea Certificatului de urbanism, referitor la care se solicită în acest dosar doar măsura suspendării executării.
Prin Încheierea nr.2853 din 12 august 2008 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea judecării cauzei la ribunalul Timișs -a dispus în același timp și "păstrarea actelor îndeplinite". Încheierea care dispune strămutarea a fost pronunțată după ce au fost închise dezbaterile la 16 mai 2008, iar la această din urmă dată autoarea cererii de strămutare nu a comunicat instanței de judecată faptul înregistrării cererii de strămutare.
Se arată că insistența în tergiversarea soluționării acestei cauze fiind mai mult decât evidentă și putând fi analizată și prin referire la prevederile art.723 alin.2 Cod procedură civilă, văzând și prevederile din alin.1 al articolului menționat supra ca fiind încălcate, în sensul încercării repetate, succesive, de depunere a unor cereri de intervenție, după ce au fost închise dezbaterile la 16 mai 2008, cadrul procesual legal necesar soluționării unei cereri de suspendare a executării a fost de mult fixat, având deja calitate procesuală în cauză atât emitentul actului atacat: Consiliul Județean A, cât și beneficiarul și solicitantul actului: " " (autoarea cererii de strămutare), iar tergiversarea a fost în interesul acestei din urmă părți, în sensul invocării alături de celelalte excepții și a aceleia privind lipsa de obiect întrucât Certificatul de urbanism nr.105 din 27.07.2007 (filele 25-31 dosar nr- al Tribunalului Alba ) are valabilitate de 12 luni de la data emiterii. (toate cererile de intervenție accesorie fiind formulate și în interesul intervenientei " ", ulterior închiderii dezbaterilor la 16 mai 2008 și redeschise doar fiindcă intervenienta precizată supra a formulat cererea de strămutare).
Se menționează în considerentele sentinței că nu se poate reține excepția inadmisibilității invocată de intervenienta " " cu referire la faptul că reclamantul Centrul Independent pentru Dezvoltarea de Mediu nu a chemat-o în judecată formulând acțiunea numai față de emitentul actului atacat - Consiliul Județean A, din moment ce la primul termen de judecată fixat în cauză 07.09.2007, în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, " " a și depus la dosar cererea sa de intervenție (filele 35-49 dosar), dobândind astfel calitate procesuală în cauză în timp util, de la primul termen de judecată, iar prin raportare la prevederile art. 49-56 Cod procedură civilă, intervenienta și-a formulat toate apărările atât pe cale de excepție cât și față de fondul cauzei care este cererea de suspendare a executării Certificatului de urbanism nr.105/2007.
Se învederează că excepțiile lipsei de calitate procesuală activă, precum și a lipsei de interes sunt nefondate. Se reține de către instanță că legitimarea procesuală activă a terțului în materia contenciosului administrativ este unanim recunoscută atât în doctrina de specialitate, în practica judiciară cât și în lege. S-a probat legitimitatea interesului în cauză, raportat la prevederile: "art. 1 - Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. ul legitim poate fi atât privat, cât și public. (2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Se constată că interesul legitim public care stă la baza acțiunii este al comunității, dreptul constituțional lezat este dreptul la un mediu sănătos în respectarea prevederilor art.135 din Constituție, dreptul la proprietatea asupra bunurilor (bogățiile de interes public ale subsolului, resursele naturale ale zonei economice fac obiectul exclusiv al proprietății publice - art. 136 din Constituția României - Proprietatea) de interes public conform prevederilor art.136 din Constituția României. Titularul actului administrativ, intervenienta " ", conformându-se Certificatului de urbanism afectează drepturi și interese legitime ale altor subiecte de drept. Sintagma "drepturile, libertățile și interesele sale legitime" în cazul persoanelor juridice trebuie privită nuanțat, fiind vorba de acele drepturi și interese legitime care, în cazul persoanelor de drept privat, le asigură realizarea "obiectului de activitate".
Se constată de către instanța că reclamanții sunt persoane juridice de drept privat. Activitatea reclamanților Centrul Independent pentru Dezvoltarea de Mediu și Asociația Montana, potrivit Statutului, fiind aceea de a proteja, a promova programe și proiecte care să contribuie la apărarea dreptului la un mediu sănătos și echilibrat ecologic, la reglementarea responsabilității sociale a companiilor și interzicerea folosirii cianurii în minerit în România. Se încadrează în prevederile interesului public al efectelor Certificatului de Urbanism. Dispozițiile art.17 lit. ) și ) și ale art. 20 din nr.OG43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic, corelate cu prevederile art.5 lit. d), art.6 alin.1 și art.21 alin.6 din Legea nr.265/2006 - Legea protecției mediului, reglementează că certificatul de urbanism se eliberează potrivit documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului, în care sunt incluse măsurile necesare de protecție și punere în valoare a patrimoniului arheologic, măsurile de conservare a biodiversității, de instituire a zonelor protejate și de protecție a mediului. Aceste măsuri sunt prioritare în raport cu alte interese private, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.8 alin.1 ind.1 din Legea nr.554/2004. Instanța a reținut că limitarea garanțiilor drepturilor fundamentale nu se poate face nici prin lege, deci cu atât mai mult nici prin acte administrative. Art.52 alin.2 din Constituție consacră de altfel, teoria drepturilor și implicit a garanțiilor acestora, câștigate. Cum garanțiile drepturilor și libertăților fundamentale vizează pe toți cetățenii, este de la sine înțeles, că și apărarea împotriva actelor administrative prin care se încalcă aceste garanții nu poate să fie decât de interes public.
În motivarea sentinței se arată că referitor la interesul legitim vătămat trebuie făcută distincția conceptului de drept procesual față de cel al dreptului substanțial. ul ca noțiune a procedurii civile este diferit față de interesul legitim ca noțiune a dreptului substanțial. "ul legitim "ca noțiune a dreptului substanțial este situația juridică în accepțiunea și în sensul art.21 alin.1 și art. 52 alin.1 din Constituție. Noțiunea de " legitim " care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ nu are același conținut cu noțiunea de "" în sensul de condiții de exercitare a acțiunii din dreptul procesual civil, iar stabilirea existenței unei vătămări a unui astfel de interes legitim ține de fondul litigiului administrativ.
Se învederează de către instanța că nu se poate reține nici excepția lipsei de obiect prin faptul că Certificatul de urbanism nr.105 din 27.07.2007 și-ar fi pierdut valabilitatea până la data soluționării cererii de față. Actul administrativ în sine există, a intrat în circuitul civil, a dat naștere la raporturi juridice civile, își poate produce efecte juridice civile născute din faptul juridic al emiterii sale în baza dispozițiilor Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, iar situația din speța de față în contencios administrativ nu se poate asemăna uneia de drept civil pur în care obiectul cererii se confundă cu obiectul material al cererii și a pierit, nu mai este în ființă, cauza civilă respectivă rămânând fără obiect (ori s-a executat de pârât în concret până la data soluționării cauzei, pretenția reclamantului). Acțiunea nu este lipsită de obiect în sensul art.133 Cod procedură civilă întrucât actul și-a îndeplinit scopul pentru care a fost emis prin raportare la dispozițiile din Legea nr.50/1991. Se arată că anularea actului în materia dreptului administrativ se poate acorda pentru nelegalitate, iar efectele anulării sunt identice cu cele ale unei acțiuni civile în nulitate absolută. Se menționează în considerentele sentinței că nelegalitatea este analizată la momentul emiterii actului, iar eventuala anulare a actului înseamnă desființarea acestuia și a actelor încheiate în baza lui. Procesul pe fond urmează a se judeca, sens în care nu se poate constata ca lipsit de obiect prezentul dosar.
Instanța a reținut că referitor la excepția inadmisibilității întrucât Certificatul de urbanism nu ar întruni atributele unui act administrativ cenzurabil în baza dispozițiilor legii contenciosului administrativ, susținerea nu este întemeiată. Prin "art.2 Semnificația unor termeni " se prevede:"c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ;"; astfel încât chiar dacă potrivit dispozițiilor art.6 din Legea nr.50/1991 invocate în susținerea excepției, Certificatul de urbanism este un "act de informare", el stă la baza emiterii autorizațiilor în domeniul construcțiilor, însă, prin raportare la definiția dată actului administrativ de către legea cadru aplicabilă în contencios administrativ, Certificatul de urbanism întrunește caracteristicile ce îi atribuie calitatea de act administrativ în accepțiunea Legii nr.554/2004 având natura juridică a unui act administrativ, creează prin el însuși o situație juridică nouă. Natura juridică a actului este aceea a unui act unilateral administrativ prin care autoritatea publică dispune în regim de putere publică în vederea organizării executării și aplicării legii.
În ceea ce privește neîntrunirea condițiilor de admisibilitate privind cererea de suspendare a actului administrativ, a Certificatului de urbanism, apărare formulată de pârât și intervenienți, instanța a constatat ca nu este întemeiată văzând prevederile "art. 14 Suspendarea executării actului (5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă."
Instanța a reținut ca este sesizată pentru a constata dacă autoritatea administrativă Consiliul Județean Aaî ncălcat o hotărâre judecătorească emițând un nou act - Certificatul de urbanism nr.105 din 27.07.2007, cu același conținut prevăzut și în Certificatele de urbanism cu nr.68 din 20. 08. 2004 și cu nr.78 din 26.04.2004.
Se arată în considerentele sentinței că acest lucru este arătat și în considerentele Deciziei Curții Constituționale prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate invocată de intervenienta " " cu privire la prevederile art.14 (5) ale Legii nr.554/2004: "O nouă analiză a actului administrativ identic cu cel deja suspendat nu ar face decât să prelungească în mod nejustificat soluționarea acțiunii propriu-zise" (Decizia nr.163/26 Februarie 2008 pronunțată în dosarul nr.1337/D/2007 de către Curtea Constituțională - filele 104-106 din dosarul nr- al Tribunalului Cluj ).
În situația de față acesta este temeiul legal aplicabil fondului cererii de suspendare, întrucât, verificând actele aflate la filele 9 - 32 din dosarul nr. - al Tribunalului Alba, se constată faptul că au fost emise de către pârâtul Consiliul Județean A la solicitarea beneficiarului - intervenienta " ", după cum urmează: Certificatul de urbanism nr. 68 din 20. 08. 2004 ( suspendat prin Sentința civilă nr.205/CA/15.06.2005 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr.2637/2005 - filele 47-50 din dosarul nr- al Tribunalului Alba ), Certificatul de urbanism nr.78 din 26.04.2004 (suspendat prin Încheierea civilă din data de 20.07.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, irevocabilă prin respingerea recursurilor la data de 19.09.2007 - filele 33-36 și 105-106 din dosarul nr- al Tribunalului Alba ) și Certificatul de urbanism nr.105 din 27.07.2007.
Se arată că potrivit Sentinței civile nr.2172/09.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, irevocabilă în baza Deciziei civile nr.814/27 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, s-a dispus anularea Certificatului de urbanism nr.78/2006 emis de pârâtul Consiliul Județean
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul Consiliul Județean A solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar modificarea sentinței cu consecința respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că în cauza se impune a se constata încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii întrucât Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin dispozițiile Legii nr.262/2007, prevede în corpul ei norme procedurale care sunt de aplicabilitate imediată. În cauza de față nu este supus analizei certificatul de urbanism prin raportare la legea materială aplicabilă la data emiterii sale, văzând obiectul dedus judecății conform prevederilor art.129 alin. 6) Cod procedură civilă, așa încât să se poată reține incidența principiului neretroactivității legii.
Se arată că în principiu, Certificatul de Urbanism nr.105/2007 se bucură de prezumția de legalitate, fiind emis în baza și pentru executarea în concret a legii, neeludându-se dispozițiile hotărârilor judecătorești de suspendare a efectelor nr.68/2004 și nr.78/2006. Arată că cele trei certificate de urbanism emise de Consiliul Județean A sunt acte juridice distincte, în cel din urmă certificat ( nr.105/2007) reflectându-se evoluția, ca urmare a revizuirilor și modificărilor reglementărilor și cerințelor urbanistice, în materia obținerii autorizațiilor și avizelor necesare executării construcțiilor.
Se menționează că motivele suspendării nr.105/2007 reținute în considerentele hotărârii instanței de fond, nu se dovedesc a fi rezultatul efectelor juridice produse de către acesta, cu atât mai mult cu cât nu se poate previziona o eventuală pagubă iminentă, produsă ca urmare a obținerii documentelor solicitate la pct.4 din certificat (pag.5-7).
De asemenea apreciază că în speță nu sunt incidente prevederile art.14 alin.5 din Legea nr.544/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.262/2007, raportat la data emiterii nr.105/2007 și respectiv data intrării în vigoare a legii de modificare a contenciosului administrativ (certificatul a fost emis la data de 27.07.2007 și Legea nr.262/2007 a intrat în vigoare la data de 02.08.2007).
Împotriva sentinței a declarat recurs și pârâtul Consiliul Județean A solicitând admiterea recursului și în principal să se dispună casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, ca lipsită de obiect și ca fiind introdusă de o persoana lipsită de interes sau care nu justifică legitimare procesuală activă ori ca neîntemeiată.
În motivarea recursurilor se arată că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
Sub acest aspect instanța de control trebuie să observe că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea regulilor care guvernează desfășurarea procesului civil, ceea ce a pricinuit o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură astfel îndeplinit.
Se arată că în acest sens potrivit doctrinei de specialitate, vătămarea avută în vedere de art.105 alin.2 Cod procedură civilă se raportează atât la drepturile sau prerogativele recunoscute de lege părților cât și la consecințele negative ale neregularității actului procedural asupra soluționării juste a litigiului.
Prin urmare, vătămarea suferită prin încălcarea formelor de procedură în cadrul procesului civil, urmează a fi analizată în raport de prejudiciul procesual suferit efectiv de parte, precum și de rezultatul produs, și nu în conformitate cu prevederile art.304 pct.5 coroborate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, instanța de recurs va casa hotărârea când prin aceasta au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
Din această perspectivă, se arată că instanța de control este rugată să observe că hotărârea atacată a fost pronunțată cu o evidentă încălcare a formelor de procedură aducându-se atingere dreptului la apărare, principiului contradictorialității, precum și principiului egalității procesuale a părților.
Astfel, analizând cuprinsul hotărârii atacate, precum și al încheierii prin care a fost dispusă amânarea pronunțării, solicită a se observa că deși instanța de fond, în ședința publică din data de 14.10.2008 a declarat închisă faza probatorie și cercetarea judecătorească și a acordat părților cuvântul pe fondul cauzei, reținând ulterior pricina în pronunțare, cu toate acestea a primit la dosarul cauzei și a avut în vedere înscrisuri depuse de partea adversă după momentul închiderii dezbaterilor.
Se învederează că în speță, față de împrejurarea că instanța de fond nu a înțeles să acorde posibilitatea formulării concluziilor în ședința publică în raport de toate probele administrate de partea potrivnică, nu numai că a fost privată de dreptul de a-și expune concluziile cu privire la aspectele legate de utilitatea, pertinentă sau concludența acestor dovezi, dar nu a avut nici posibilitatea de a le cunoaște și de a administra la rândul său probe în combaterea celor exibate de reclamantă.
Or, în cauza suspusă dezbaterii temeiurile care au stat la baza respingerii de către instanța de judecată a excepțiilor invocate (incidența și aplicabilitatea în speță a art.135 precum și a art.102 Constituție) nu au fost puse în discuția părților de instanța de fond, motiv pentru care soluția este casabilă în temeiul art.304 pct.5.
Se arată că temeiurile de drept reținute de prima instanță pentru respingerea excepției sunt cu desăvârșire străine de cele invocate de părți, și nici măcar nu au fost puse în discuție contradictorie.
Astfel, relevanța art.52, 102 alin.2, 135, 136 din Constituția României, pe care își sprijină instanța de fond soluția, nu a fost niciodată dezbătută de părți. Cu atât mai puțin nu s-au făcut referire niciodată pe parcursul procesului la Constituția Uniunii Europene, care de altfel nici nu este în vigoare, și pe care în mod superficial și nefundat a invocat-o tribunalul.
În plus, nici incidența în cauză a prevederilor art.723 Cod procedură civilă nu a fost suspusă dezbaterii părților.
Tribunalul Timiș, prin sentința recurată (pag.10), reține că se impune respingerea excepțiilor lipsei de interes și a lipsei de obiect pe considerente ce țin de abuzul procesual al intervenientei. Mai precis în opinia instanței ar fi abuzat de dreptul de a invoca expirarea certificatului de urbanism. Tribunalul a reținut în mod eronat că, prin intervenția unor entități în interesul intervenientei s-ar fi cauzat tergiversarea cauzei până la expirarea certificatului, permițându-se invocarea cu rea credință a excepției lipsei de obiect și de interes pe acest aspect.
Soluția instanței de fond este cu desăvârșire nelegală, fiind dată cu încălcarea flagrantă a principiului contradictorialității, prin nedezbaterea de către părți a chestiunii abuzului de drept. Nici în încheierea din data de 14.10.2008, nici în sentința recurată nu se menționează invocarea de către vreuna din intimate a acestui temei juridic (art.723 Cod procedură civilă coroborat cu art.998 - 999 Cod civil) și nici măcar punerea lui în discuția părților de către instanță din oficiu.
În consecință, prin încălcarea acestor principii esențiale ale procesului civil, s-a adus o gravă atingere drepturilor procesuale ale intervenientei, pricinuindu-se o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură astfel îndeplinit.
Hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii - motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Mai mult decât atât, instanța a reținut faptul că și dezbaterile au fost închise în fața aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Cluj, astfel încât în opinia magistratului investit în urma strămutării cu judecarea cauzei, la dosar nu mai poate fi primită nici o altă cerere, dovadă sau apărare, judecătorul îndrumând în mod expres părțile să înregistreze orice solicitare ar avea într-un alt dosar, aflat încă pe rolul Tribunalului Cluj.
Pe de altă parte, dincolo de încălcare a formelor de procedură săvârșită de magistratul investit cu judecarea unei cauze în urma strămutării, care ar fi trebuit să procedeze, în conformitate cu prevederile art.40 Cod procedură civilă la o judecată efectivă a pricinii, se solicită a se observa că oricum soluția astfel pronunțată este contradictorie, magistratul nereușind să se hotărască în ce măsură dezbaterile au fost închise irevocabil în fața Tribunalului Cluj, sau acestea au fost redeschise ca urmare a admiterii cererii de strămutare astfel cum reține la un moment dat în cuprinsul sentinței recurate.
Astfel, în speță este incident acest motiv de recurs întrucât în ceea ce privește soluționarea excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantelor, pe de o parte instanța de judecată a reținut că drepturile și interesele legitime ale persoanelor de drept privat (cum sunt și reclamantele) trebuie privite prin prisma principiului specialității capacității de folosință, iar pe de altă parte în totală contradicție cu această afirmație a reținut că persoanele de drept privat au calitate procesuală în apărarea unui interes legitim public, independent de lezarea unui interes privat direct.
Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, soluția pronunțată de instanța fondului fiind nemotivată în ceea ce privește suspendarea actului administrativ - motiv de recurs de asemenea prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă Teza
Sub acest aspect, instanța de control trebuie să constate că, astfel cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, instanța de fond nu a identificat în concret nici un motiv de natură să conducă la incidența suspendării de drept avută în vedere de art.14 alin.5 din Legea nr.554/2004, soluționând pricina exclusiv de afirmațiile părții adverse și în raport de considerente străine de natura pricinii care țin de aprecieri subiective și opinii personale ceea ce contravine atât dispozițiilor legale cât și principiului separării puterilor în stat, reprezentând o depășire a competențelor puterii judecătorești și o imixtiune în activitatea puterii executive.
Hotărârea recurată a fost pronunțată cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, certificatul de urbanism, instanța schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Într-adevăr, aceasta este ipoteza în speță instanța de fond tratând certificatul de urbanism, simplă operațiune administrativă, ca un act administrativ de sine stătător, supus cenzurii în contencios, în ciuda faptului că natura juridică a acestuia precum și conținutul său sunt în mod expres reglementate de lege, neexistând nici un dubiu cu privire la acestea.
Așa fiind, pot forma obiect al suspendării numai actele administrative unilaterale care sunt în curs de executare la data la care se pronunță hotărârea de suspendare, întrucât numai în privința acestora poate fi întreruptă executarea. În caz contrar suspendarea sa este inadmisibilă.
Certificatul de urbanism nu este un act administrativ nici prin raportate la definiția legală cuprinsă în art.2 lit. c) din lege nici prin raportare la definiția reținută de literatura de specialitate care precizează că "actele administrative nu sunt orice manifestări unilaterale ale autorităților publice ci ele concretizează numai voința acestor organe ca subiecte în raporturile juridice care presupun exercițiul autorității publice, voința de a da naștere, de a modifica sau stinge drepturi și obligații, în regim de putere publică".
În realitate, ca operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, care intervine la cererea părții interesate, fiind o măsură excepțională care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror aducere la îndeplinire ar produce consecințe imposibil sau greu de înlăturat în situația în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească, suspendarea nu este incidentă în cauză.
În realitate, certificatul de urbanism este un simplu document informativ. Obiectul său constă în a "indica dispozițiile de urbanism și limitările administrative ale dreptului de proprietate, regimul fiscal și participațiile aplicabile unui teren, precum și situația utilităților existente ori prevăzute.
Această natură juridică este de altfel confirmată și de jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României, care în privința naturii juridice a certificatului de urbanism a reținut că este o operațiune administrativă prealabilă emiterii autorizației de construire.
Hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită - motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Sub acest aspect, instanța de control trebuie să constate că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii atât în ceea ce privește normele procedurale care reglementează modalitatea de soluționare ca urmare a prorogării judecătorești de competență, cât și în ceea ce privește soluționarea excepțiilor invocate în cauză, precum și aplicarea eronată a dispozițiilor legale care reglementează cazul de suspendare de drept în materie administrativă.
Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.40 Cod procedură civilă care reglementează în materia strămutării pricinii.
În acest sens, astfel cum rezultă din cuprinsul hotărârii recurate, instanța de fond a apreciat în mod expres și neechivoc că în ceea ce privește cauza dedusă judecății, atât faza probatorie, cât și cercetarea judecătorească au fost epuizate anterior strămutării, în fața Tribunalului Cluj.
Mai mult decât atât, instanța a reținut și faptul că dezbaterile au fost închise în fața aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Cluj, astfel încât conduita procesuală ulterioară a fost grevată în totalitate pe opinia magistratului investit în urma strămutării cu judecarea cauzei, care a apreciat că la dosar nu mai poate fi primită nici o altă cerere, dovadă sau apărare.
Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale și în ceea ce privește rezolvarea dată de instanța de fond excepțiilor invocate.
Sub aspectul nelegalității hotărârii primei instanțe în raport de motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, trebuie observat că instanța de fond a soluționat cu aplicarea și interpretarea greșită a legii excepțiile invocate în cauză, respectiv excepția inadmisibilității invocată pe de o parte în raport de greșita stabilire a cadrului procesual, iar pe de altă parte în raport de natura juridică a actului atacat, excepția lipsei de interes care se identifică în speță și cu lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată în raport de ajungerea la termen a actului contestat, precum și excepția lipsei calității procesuale active în promovarea cererii de constatare a suspendării de drept a certificatului de urbanism.
Sub acest aspect, urmează a se observa că în mod greșit prima instanță a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, apreciind în mod eronat că, dat fiind caracterul unilateral al actului administrativ, legalitatea acestuia ar putea fi cercetată în contradictoriu numai cu emitentul acestuia, fără ca beneficiarul actului să aibă calitatea de pârât. Se invoca excepția inadmisibilității formulării cererii de chemare în judecată în raport de natura juridică a actului atacat.
Din această perspectivă, instanța de recurs urmează să constate că în mod greșit prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii în raport de natura juridică a actului atacat, interpretând în mod eronat natura juridică a certificatului de urbanism și stabilind că reclamanta are deschisă calea procedurală reglementată de Legea nr.554/2004 pentru a obține suspendarea efectelor unui astfel de act.
În acest sens, pentru a aprecia asupra admisibilității unei astfel de cereri instanța de fond ar fi trebuit să analizeze obiectul cererii de chemare în judecată arătat de chiar reclamantă în virtutea dreptului său de a stabili limitele investirii instanței, în raport de dispozițiile legale speciale cuprinse în legea contenciosului administrativ, indicate de aceeași reclamantă drept temei al acțiunii sale, precum și în raport de prevederile Legii nr.50/1991 care reglementează natura juridică a certificatului de urbanism.
Se arată că excepția lipsei de interes, care se identifică în cauză și cu lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată în raport de ajungerea la termen a actului contestat.
Sub acest aspect, astfel cum a stabilit în mod constant în doctrina de specialitate, acțiunea civilă reprezintă ansamblul de mijloace procesuale prin care se asigură protecția unui drept subiectiv civil și, în consecință, cel care apelează la ea trebuie să justifice interesul de a recurge la serviciul justiției.
Se menționează că în ceea ce privește excepția lipsei de obiect, în raport de care instanța a analizat aspectele invocate în raport de ajungerea la termen a certificatului de urbanism, urmează a se observa că de asemenea magistratul săvârșește o greșeală de judecată, apreciind că de vreme ce obiectul cererii a fost indicat sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.112 Cod procedură civilă.
Se arată că în mod eronat a fost soluționată și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei (care în speță se confundă și cu lipsa interesului legitim) în promovarea cererii de chemare în judecată. Prin urmare, legitimarea procesuală activă, derivă, așa cum rezultă atât din prevederile art.52 din Constituție cât și ale art.1 din Legea nr.554/2004, din faptul vătămării unui drept subiectiv, prin urmare au calitate procesuală activă în litigiile de contencios administrativ persoanele fizice sau juridice vătămate în drepturile lor.
Instanța de fond a săvârșit o nepermisă confuzie între dreptul de petiționare și liberul acces la justiție permițând reclamantelor inițierea unui proces, deși nu aveau în patrimoniul lor dreptul de acces la instanța de judecată pentru chestiunea dedusă judecății - suspendarea actului administrativ reprezentat de certificatul de urbanism nr.105.
Se arată că instanța de judecată a încălcat principiul specialității capacității de folosință prevăzut de Decretul nr.31/1954 prin raportare la prevederile specifice din materia asociațiilor și fundațiilor.
Se precizează că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale și în ceea ce privește rezolvarea fondului cauzei, soluția fiind nelegală în raport de prevederile art.14 alin.5 din Legea nr.554/2004. Din această perspectivă, instanța de control ar trebui să constate că hotărârea pronunțată în cauză în temeiul prevederilor art.14 alin.5 din Legea nr.554/2004 este nelegală, pe de o parte în raport de principiul neretroactivității legii, iar pe de altă parte față de neîndeplinirea cerințelor legale prevăzute de Legea nr.554/2004, pentru a opera pretinsa suspendare de drept a certificatului de urbanism.
Se invocă inaplicabilitatea modificările aduse dispozițiilor Legii nr.554/2004 în ceea ce privește actele administrative emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.262/2007.
Din această perspectivă, urmează a se observa că, în raport de momentul emiterii actului administrativ, noile dispoziții ale legii nr.554/2004, potrivit cărora "în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept", intrate în vigoare în data de 30.07.2007, nu își găsesc aplicabilitatea în ceea ce privește un act juridic emis anterior modificării legislative.
Neîndeplinirea cerințelor legale prevăzute de Legea nr.554/2004 pentru a opera pretinsa suspendare de drept a certificatului de urbanism.
Sub acest aspect, potrivit ultimelor modificări aduse dispozițiilor Legii nr.554/2004 prin Legea nr.262/2007, publicată în în data de 30.07.2007, "în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept".
Prin urmare, pentru a fi incidente în cauză dispozițiile invocate de partea adversă, cerințele ce trebuie îndeplinite sunt: identitatea de conținut a actului atacat și actul administrativ în raport de care se invocă cazul de suspendare legală să fie suspendat de către instanță.
Sub un prim aspect, se solicită a se observa că, analizând cele două acte administrative invocate, acestea sunt acte juridice distincte, certificatul de urbanism nr.105/2007 reflectând în primul rând evoluția reglementărilor și cerințelor urbanistice de la data emiterii certificatului 78 (adică aprilie 2006) și până în prezent, schimbări inerente având în vedere că actul atacat se raportează la cerințele normelor legale privind obținerea autorizațiilor și avizelor necesare executării construcțiilor, iar aceste norme legale, prin chiar natura lor, sunt revizuite și modificate periodic.
Legal citați, reclamanții-intimați Centrul Independent pentru Dezvoltarea de Mediu și Asociația Montană au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor declarate și menținerea ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
În considerentele întâmpinării se arată că sentința civilă nr.820/CA/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- este legală și temeinică, fiind pronunțată cu respectarea normelor materiale și procedurale incidente în cauză, ceea ce face ca recursurile înaintate de către Consiliul Județean A și " Montana " să fie nefondate.
Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art.304 pct.5 Cod procedură civilă invocată de intervenienta, se arată că o violare a art.304 pct.5 Cod procedură civilă ar fi data de încălcarea principiului potrivit căruia fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătura, cu pretenția supusa judecații (corolar al principiului garantării dreptului la apărare), prin aceea ca judecătorul a utilizat, în motivarea hotărârii sale mijloace procedurale care nu au fost puse anterior în discuția părților, mai precis că temeiurile de drept sunt cu desăvârșire străine de cele invocate de către părți, nefiind puse în discuție contradictorie.
Se solicită a se observă că, în luarea hotărârii și motivarea ei, instanța nu este ținută nici de temeiul de drept invocat de părți și nici de sensul literal al termenilor folosiți, având posibilitatea să califice acțiunea în temeiul art.84 și art.129 alin.(4) Cod procedură civilă (a se vedea dec.843/11.04.2006, Curtea de Apel București, în PR. nr.8/2006). Daca ar fi altfel, ar însemna ca judecătorul nu ar mai putea apela la propria sa convingere în soluționarea oricărei cauze, actul judecăți fiind pur formal.
Pe de altă parte, doctrina este unanimă în a arată că, în interpretarea art.261 Cod procedură civilă, instanța este obligată să răspundă la toate motivele și mijloacele de apărare invocate de către părți, dar nu și la toate argumentele și considerațiile făcute în cursul dezbaterilor (Cas. II, dec. nr.673/11.10.1933, apud., Hotărârea judecătoreasca, ed.Servo Sat, A, p. 16, nota 31). S-a mai arătat că hotărârea care, fără să discute și să se pronunțe asupra valorii probante a actelor prezentate, se mărginește să afirme ca numai partea nu și-a dovedit cererea, este nemotivată. În cazul nostru, nu se poate susține acest lucru, din moment ce instanța fondului, în executarea unui silogism juridic, după ce analizează pertinent toate apărările și cererile părților, a admis cererea subscriselor si, respectiv, a respins și înlăturat, motivat, apărările recurenților.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art.304 pct.7 Cod procedură civilă arată că și acest motiv de recurs este nefondat și se impune a fi respins, din moment ce, prin cererea de recurs, se critică indirect decizia prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis strămutarea pricinii de la ribunalul Cluj la ribunalul Timiș. Astfel, în neobservarea prevederilor art.40 alin.4 teza I Cod procedură civilă, "Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă nici unei căi de atac", coroborată cu dispozițiile tezei II din același text legal" hotărârea va arată în ce măsura actele îndeplinite de instanța înainte de strămutare urmează sa fie păstrate", cererea de recurs critică faptul că s-au menținut actele procesuale și probele administrate de instanța de la care s-a dispus strămutarea.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art.304 pct.7 teza I Cod procedură civilă, arată că legat de pretinsa nemotivare a sentinței recurate, este destul să facă trimitere la însăși hotărârea în cauză, o simplă lecturare a ei dezvăluind contrariul. Astfel, hotărârea judecătorească pronunțată de instanța fondului cuprinde, într-un mod extensiv și bine argumentat, atât motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cât și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților, fiind întru-totul conformă dispozițiile art.261 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, referitor la excepția lipsei inadmisibilității cererii de anulare a Certificatului de urbanism, în raport de principiul coparticipării procesuale necesare solicită a se procedata la respingerea acestei excepții și pe cale de consecință la menținerea sentinței recurate.
În primul rând, obiectul prezentei pricini este o cerere de suspendare al unui act administrativ, care se supune Legii nr.554/2004, fiind, potrivit art.2 lit. f) din Lege, un contencios administrativ. În principal, contenciosul administrativ se poartă cu autoritatea publică emitenta al acelui act, în speța Consiliul Județean A, mai mult cu cât Certificatul de Urbanism nu poate fi sub nici o formă calificat ca fiind un " act administrativ bilateral,așa cum l-a prezentat intervenienta principală.
Cadrul procesual compatibil în procedura contenciosului administrativ de suspendare a unui act administrativ urmează regula și principiul disponibilității procesului civil în virtutea căruia reclamantul arată și justifică, pe de o parte, calitatea sa procesuala, legitimarea sa procesuală, precum și interesul său, iar pe de altă parte calitatea procesuală, legitimarea și interesul pârâților din respectiva cauză.
În ceea ce privește susținerile intervenientei " Montana ", acestea sunt nefondate, din moment ce aceasta a intervenit în virtutea art.49 alin.1 și 2 Cod procedură civilă iar actele de procedură de pe tot parcursul procesului (intervenienta a depus cererea sa la primul termen de judecată) s-au îndeplinit și față de acesta, fiindu-i opozabile. Astfel, în mod greșit se invocă excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, din moment ce sentința pronunțata în cauză tinde la eventuala reparare a încălcării unui drept sau interes legitim al reclamantei. Mai mult, intervenienta s-a folosit copios de drepturile sale conferite de cadrul procesual, (repetate cereri de amânare, ridicarea excepției de neconstituționalitate, cerere de strămutare), tergiversând mai mult de un an aceasta cauza.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei-intimate consideră că aceasta excepție ridicată se impune a fi respinsă, motivarea ei având ca punct de sprijin lipsa de interes, în condițiile în care mai este ridicată și excepția lipsei de interes al subscrisei reclamante.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale active, simpla lectura a art.1 alin. 1 din Legea nr.554/2004 (Orice persoană care se consideră vătămata într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. ul legitim poate fi atât privat, cât și public),duce la lipsa de temei al unei asemenea excepții.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes arată că, cu privire la cerința interesului Asociației urmează a se constata că față de obiectul cererii de chemare în judecată formulate de către Centrul Independent de Resurse de Mediu, și finalitatea acestuia, în speța suspendarea Certificatului de Urbanism nr. 105/2007, interesul subscrisei este unul legitim născut și actual.
În primul rând certificatul de urbanism în discuție servește ca element central al procedurii de evaluare a impactului asupra mediului () demarată de în scopul începerii Proiectului Minier. Chiar dacă dispozițiile de contencios administrativ au un caracter general, raportat la scopul acestui certificat de urbanism, cererea își bazează fundamentarea legală și pe legislația mediului, precum și cea de amenajare a teritoriului.
Se solicită a se observa că potrivit art.7 din Statutul Asociației (depus la dosarul cauzei) subscrisa are ca și scopuri acelea de a desfășura programe și proiecte care să contribuie la apărarea dreptului la un mediu sănătos și echilibrat ecologic, la dezvoltarea sectorului non-guvernamental în România și la îmbunătățirea proceselor decizionale ale administrației publice.
subscrisei în prezenta cauza sunt locuitori ai comunei Montana, Județul A, public afectat în sensul dispozițiilor Convenției d l Aarhus mai-sus menționate. În primul rând, în afară de membrii fondatori, marea majoritate a membrilor asociației sunt locuitori din Montană, și din localitățile învecinate.
Convenția arată în preambulul său: orice persoană are dreptul să trăiască într-un mediu adecvat sănătății și bunăstării sale și că are sarcina, atât la nivel individual, cât și în asociere cu alții, să protejeze și să îmbunătățească mediul în beneficiul generațiilor prezente și viitoare și să respecte prezenta îndatorire, considerând că pentru a fi capabili să mențină acest drept și să respecte prezenta sarcină cetățenii trebuie să aibă acces la informație, să fie îndreptățiți de a participa la luarea deciziei și să poată avea acces la justiție în probleme de mediu și recunoscând în această privință că cetățenii pot avea nevoie de asistență pentru a-și exercita dreptul [.].
În vederea protejării dreptului lor la un mediu sănătos și echilibrat ecologic, mandanții subscrisei desfășoară încă de mai mulți ani o campanie publică de conștientizare și protest privind activitățile, pe care le consideră destructive datorita impactului lor asupra sănătății oamenilor, calității apei, aerului, solului, peisajului, etc. precum și prin distrugerea ireversibilă a comorilor arheologice, istorice și religioase ce se găsesc în zona afectată.
În ceea ce privește interesul Centrului pentru Dezvoltarea de Mediu, arătă că, pe de o parte, activitatea subscrisei reclamante este, potrivit Statutului asociației, de a proteja, a promova programe și proiecte care să contribuie la apărarea dreptului la un mediu sănătos și echilibrat ecologic. Asociația își propune să ofere resurse juridice răspunzând solicitărilor diferitelor comunități care se confruntă cu probleme de mediu, fiind la momentul de față implicată în campanii de mediu in întreaga țară (în localitățile în județul H, și S în județul A, O în județul B, etc.) și pe probleme care variază de la conștientizarea asupra organismelor modificate genetic, la reglementarea responsabilității sociale a companiilor și interzicerea folosirii cianurii în minerit în România. Astfel, se încadrează în prevederile interesului public al efectelor Certificatului de Urbanism. Mai mult, o parte din membrii săi sunt locuitori ai comunei Montană, acest certificat de urbanism afectându-le în mod direct interesele legitime private.
Solicită respingerea acestei excepții, pentru următoarele motive: se susține de către intervenientă că certificatul de urbanism nu ar îmbrățișa natura unui act administrativ, fiind un act de informare.
Consideră discutabile observațiile intervenientei, deoarece certificatul de urbanism este un act administrativ care, conform art. 5 din Legea nr.50/1991, republicată raportat la art.29 alin.1 din Legea nr.350/2001, are mai multe valențe: "actul de informare prin care autoritățile locale în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării.
Astfel, după cum s-a precizat și doctrina de specialitate, certificatul de urbanism este un act administrativ individual prin care autoritățile publice competente fac cunoscute regimul juridic, economic și tehnic al imobilelor, terenuri și construcții, condițiile pentru realizarea unor investiții, tranzacții imobiliare ori a altor operațiuni imobiliare, potrivit legii, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării.
n ceea ce privește fondul cauzei, legat de suspendarea de drept a actului administrativ invocă prevederile art.14 alin.5 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, prin care se prevedere posibilitatea suspendării de drept a unui act administrativ care se emite după suspendarea de către o instanța a unui act cu același conținut. Împotriva acestui alin.5 intervenienta a invocat excepția neconstituționalității, excepție respinsă de Curtea Constituțională prin Decizia 163 din 26.02.2008.
Pe de altă parte, deși în cazul Certificatului de Urbanism nr.105/27.07.2007 condițiile de aplicare a suspendării de drept sunt îndeplinite înaintea intrării în vigoare a acestei instituții, totuși, certificatul sus - menționat este susceptibil de a produce efecte continuu, atât sub imperiul vechii reglementari, cât și sub imperiul modificării legislative.
Astfel, efectele viitoare (prin raportare la momentul intrării în vigoare a art.14 alin.5 în forma modificată) ale Certificatului de Urbanism nr.105/2007 sunt guvernate de legea noua. Cum instituția suspendării de drept privește efectele actului administrativ, atunci, și în cazul actului supus prezentului litigiu, se va aplica aceasta instituție nou introdusă, în temeiul principiului aplicării imediate a legii noi.
Mai mult, certificatul de urbanism atacat prin prezenta cerere de suspendare este identic cu cele emise anterior de pârâtă.
În subsidiar, în ceea ce privește motivele de suspendare în baza art.14 din Legea nr.554/2004 arată că noul certificat de urbanism are o cauză ilicită, singurul scop al acestui act administrativ este cel de a eluda dispozițiile a două hotărârii judecătorești de suspendare a efectelor certificatelor de urbanism emise în considerarea proiectului minier propus de către " "
În drept, și-au întemeiat întâmpinarea pe prevederile legale cuprinse în art. 14 alin.5 al Legii nr.554/2004; art.15 al Legii nr.554/2004 art. 29 al normelor de aplicare a Legii nr.50/1991; Legea nr.50/1991 (republicată, actualizată); art. 11 al Legii nr.85/2003; art.231al Legii nr.462/2003, Legea nr.350/2001, modificată.
Examinând recursurile de față, prin raportare la motivele menționate și cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă și următoarele, Curtea constată următoarele:
Curtea constată că cererea reclamantului-intimat Centrul Independent Pentru Dezvoltarea de Mediu a fost înregistrată la ribunalul Cluj la data de 30 august 2007. De asemenea, cererea reclamantei-intimate Asociația a fost înregistrată la ribunalul Alba la data de 31 august 2007, formându-se dosarul nr- ce a fost conexat la dosarul nr- al Tribunalului Cluj.
În fapt, reclamantul-intimat Centrul Independent Pentru Dezvoltarea de Mediu arată că pârâtul-recurent Consiliul Județean A în data de 27.07.2007 a eliberat Certificatul de urbanism nr.105, la cererea adresată de către intervenienta - recurentă " " pentru imobilul situat în județul A, locațiile:, Montană, G, G Roșiei, sat,.
Certificatul a fost solicitat pentru scopul declarat de "Executarea Lucrărilor de construcții definitive, lucrări de desființare, deviere construcții, lucrări de construcții provizorii pentru zona industrială minieră".
În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat de către recurenți în sensul că în speță nu sunt incidente prevederile art.14 alin 5 din Legea nr.554/2004 raportat la data intrării in vigoare a Legii nr.262/2007, Curtea constată că acest motiv este neîntemeiat. Astfel fiind, articolul 27 din Legea nr. 554/2004 modificat cuprinde norme de procedura care sunt de imediată aplicare. Faptul că un act administrativ dedus judecații după intrarea în vigoare a Legii nr.262/2007 a fost emis sau adoptat anterior acestei date nu înlătura aplicarea noii lei a contenciosului administrativ în ceea ce privește regularitatea sesizării și procedura de judecată. Doar aspectele de drept substanțial legate de validitatea actului administrativ atacat rămân supuse legii în vigoare la data emiterii sale.
Astfel fiind, Curtea constată că în mod corect prima instanța a apreciat că sunt aplicabile în speța de față prevederile art.14 alin. 5 din Legea nr.554/2004 astfel cum a fost modificată în 2007 prin Legea nr.262.
În privința motivului de recurs prevăzut de art.304 pct. 5 Cod procedură civilă invocat de către recurenți Curtea constată că instanța de fond a respectat întocmai principiul oralității și contradictorialității, ca și principii fundamentale ale procesului civil. Astfel, prima instanța a acordat părților cuvântul pe fondul cauzei si asupra excepțiilor, amânând pronunțarea in vederea depunerii de concluzii scrise. Curtea constată că instanța de fond nu a încălcat principiul contradictorialității prin aceea că a pronunțat soluția având în vedere concluziile scrise fără să le pună în discuția părților, câta vreme concluziile scrise constau în înscrisuri și practică judiciară care nu modifica cu nimic susținerile orale ale parților din fața instanței de judecată.
În ceea ce privește motivul de recurs reprezentat de greșita soluționare a excepțiilor invocate în întâmpinările depuse la dosarul cauzei, în sensul că instanța nu a pus în discuția părților temeiul legal în baza căruia a soluționat excepțiile nu este fondată. Astfel fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat excepțiile lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes, cea a lipsei obiectului, precum și celelalte excepții invocate prin raportare la textele Legii nr.554/2004, precum și la dispozițiile constituționale. Totodată s-a raportat în soluționarea excepțiilor și la prevederile invocate de către reclamanți în susținerea cererilor formulate. Instanța a motivat respingerea excepțiilor tocmai în baza dispozițiilor Legii contenciosului administrativ, precum și având în vedere temeiurile exprimate de reclamanții - intimați, temeiuri pe care recurenții le-au analizat în întâmpinările formulate la dosarul de fond.
În ceea ce privește susținerea recurenților că instanța de fond a făcut trimitere la dispozițiile art.723 Cod procedură civilă fără să pună în discuția părților acestei temei, Curtea constată că acest aspect nu este de natură să atragă modificarea sau casarea sentinței. Curtea apreciază că utilizarea în motivarea sentinței a unor dispoziții legale care nu impun dezbaterea unor excepții, ci țin doar de modul de întocmire a considerentelor sentinței nu reprezintă vreun motiv de recurs astfel cum sunt menționate de legiuitor.
Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect că prin încheierea de ședință din 16 mai 2008 (filele 173 - 174 dosar fond) s-a dispus închiderea dezbaterilor și s-a amânat pronunțarea la 23 mai 2008.
Totodată pentru data de 23 mai 2008 s-a înregistrat la dosar Adresa nr- din data de 23.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care se comunică Tribunalului Cluj că pe rolul se află înregistrată petiția depusă de " " cu termen de judecată la 8 iulie 2008 privind-/117/2007 al Tribunalului Cluj la o altă instanță egală în grad.
Prin Încheierea nr.2853 din 12 august 2008 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea judecării cauzei la ribunalul Timișs -a dispus în același timp și "păstrarea actelor îndeplinite". Încheierea care dispune strămutarea a fost pronunțată după ce au fost închise dezbaterile la 16 mai 2008, iar la această din urmă dată autoarea cererii de strămutare nu a comunicat instanței de judecată faptul înregistrării cererii de strămutare.
Astfel fiind, Curtea constată că în mod corect prima instanță sesizată cu judecarea cauzei (dosarul nr- al Tribunalului Alba, conexat la dosarul nr- al Tribunalului Cluj ) ca urmare strămutării potrivit soluției pronunțate în acest sens de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a respins orice alte cereri de intervenție depuse la termenul din 14 octombrie 2008 în ședință publică, îndrumând părțile interesate să le înregistreze eventual în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Cluj nr- cu obiect anularea Certificatului de urbanism, referitor la care se solicită în acest dosar doar măsura suspendării executării.
În ceea ce privește afirmația recurentei - interveniente " Montană " în sensul că în mod nelegal nu a fost citat și beneficiarul certificatului de urbanism ce face obiectul prezentului litigiu, Curtea constată că această susținere este eronată.
Astfel fiind, Curtea constată că dobândind procesual calitatea de intervenientă recurentei Montană Corporatin" nu i-a fost știrbit nici un drept în exercitarea prerogativelor de beneficiară a actului atacat cu cererea de suspendare a executării. Prin cererea de intervenție accesorie admisă în principiu, de către tribunal, intervenienta a dobândit calitatea de parte în proces, a formulat apărări în cauză și astfel aceasta și-a putut exercita toate drepturile procesuale ce decurg din această calitate. A invocat excepții, a formulat excepția de neconstituționalitate până la soluționarea căreia a fost suspendată soluționarea cauzei, a depus cerere de strămutare urmare admiterii căreia, cauza de față a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe. În concluzie, intervenienta a beneficiat de toate garanțiile unui proces echitabil conferite de Legea fundamentală și de Convenție.
Astfel fiind, rațiunea pentru care legiuitorul a menționat în legea contenciosului obligativitatea citarii și a terțului vizat de actul administrativ emis, și anume posibilitatea acestuia de a se prezenta în litigiu și de a formula apărări a fost îndeplinită.
În ceea ce privește modul de soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, Curtea constată că soluția primei instanțe de respingere a excepțiilor menționate este corectă.
Curtea constată că reclamanții - intimați sunt persoane juridice de drept privat, activitatea reclamanților Centrul Independent pentru Dezvoltarea de Mediu și Asociația Montana, potrivit Statutului, fiind aceea de a proteja, a promova programe și proiecte care să contribuie la apărarea dreptului la un mediu sănătos și echilibrat ecologic, la reglementarea responsabilității sociale a companiilor și interzicerea folosirii cianurii în minerit în România. Raportat la prevederile art.5 lit. d) ale art.20 alin.(1) și art.20 alin.6 din Legea nr.265/2006, legea privind protecția mediului, organizațiile neguvernamentale au calitate procesuala activă în acest tip de litigii, iar prevederile art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, trebuie interpretate în aceasta cheie.
Se încadrează în prevederile interesului public al efectelor Certificatului de Urbanism. Dispozițiile art. 17 lit. e) și h) și ale art. 20 din nr.OG43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic, corelate cu prevederile art.5 lit. d), art.6 alin.1 și art.21 alin.6 din Legea nr.265/2006 - Legea protecției mediului, reglementează că certificatul de urbanism se eliberează potrivit documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului, în care sunt incluse măsurile necesare de protecție și punere în valoare a patrimoniului arheologic, măsurile de conservare a biodiversității, de instituire a zonelor protejate și de protecție a mediului. Aceste măsuri sunt prioritare în raport cu alte interese private, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.8 alin.1 ind.1 din Legea nr.554/2004.
Curtea constată că în mod corect prima instanța a reținut că interesul legitim public care stă la baza acțiunii este al comunității, iar trimiterea primei instanțe la dreptul constituțional lezat și anume dreptul la un mediu sănătos în respectarea prevederilor art.135 din Constituție, nu reprezintă o interpretare greșita a prevederilor legale.
Totodată împrejurarea că prima instanța a menționat în considerentele sentinței ca fundamentul implicării organismelor sociale interesate (asociații, fundații) în opera de guvernare și de administrare este tot de ordin constituțional, art.102 alin.2 din Constituție, nu este de natura să conducă la concluzia că aceasta a făcut o confuzie între dreptul de a acționa în instanța și dreptul de petiționare.
Aceasta trimitere este tocmai de natură să întărească ideea că prin dispozițiile constituționale le-a fost conferit acestor asociații dreptul de a se plânge în instanțele de contencios administrativ împotriva actelor administrative ale Guvernului și ale celorlalte organe ale administrației publice, fiind evident că interesul pe care își întemeiază acțiunea nu este "privat", ci "public".
Totodată remarcăm că în mod corect prima instanța a făcut distincția între conceptului de interes legitim vătămat, în accepțiunea sa de drept procesual față de cel al dreptului substanțial. Se reține în mod corect de către prima instanța că "ul" ca noțiune a procedurii civile este diferit față de interesul legitim ca noțiune a dreptului substanțial. "ul legitim "ca noțiune a dreptului substanțial este situația juridică în accepțiunea și în sensul art. 21 alin.1 și art. 52 alin.1 din Constituție. Noțiunea de " legitim " care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ nu are același conținut cu noțiunea de "" în sensul de condiții de exercitare a acțiunii din dreptul procesual civil, iar stabilirea existenței unei vătămări a unui astfel de interes legitim ține de fondul litigiului administrativ.
Curtea constată că, față de cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, nu se poate reține nici excepția lipsei de obiect prin faptul că Certificatul de urbanism nr.105 din 27.07.2007 și-ar fi pierdut valabilitatea până la data soluționării cererii de față.
Curtea apreciază că certificatul de urbanism există, a intrat în circuitul civil, a dat naștere la raporturi juridice civile, își poate produce efecte juridice civile născute din faptul juridic al emiterii sale în baza dispozițiilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Curtea constată că în mod corect prima instanța a reținut în considerentele sentinței că acțiunea nu este lipsită de obiect în sensul art.133 Cod procedură civilă întrucât actul și-a îndeplinit scopul pentru care a fost emis prin raportare la dispozițiile din Legea nr.50/1991.
Anularea actului în materia dreptului administrativ se poate acorda pentru nelegalitate, iar efectele anulării sunt identice cu cele ale unei acțiuni civile în nulitate absolută, nelegalitatea fiind analizată la momentul emiterii actului, iar eventuala anulare a actului înseamnă desființarea acestuia și a actelor încheiate în baza lui.
În ceea ce privește soluționarea excepției inadmisibilității invocată de către recurenți ca urmare a împrejurării că certificatul de urbanism nu ar fi act administrativ, Curtea constată că într-adevăr certificatul de urbanism este un "act de informare", el stă la baza emiterii autorizațiilor în domeniul construcțiilor, însă, prin raportare la definiția dată actului administrativ de către legea cadru aplicabilă în contencios administrativ, Certificatul de urbanism întrunește caracteristicile ce îi atribuie calitatea de act administrativ în accepțiunea Legii nr.554/2004 având natura juridică a unui act administrativ, creând prin el însuși o situație juridică nouă, precum și raporturi juridice.
În ceea ce privește soluția pronunțată pe fondul cauzei, Curtea constată că verificând actele aflate la filele 9 - 32 din dosarul nr- al Tribunalului Alba, au fost emise de către recurentul - pârât Consiliul Județean A la solicitarea beneficiarului - intervenienta " ", după cum urmează: Certificatul de urbanism nr.68 din 20. 08. 2004 (suspendat prin sentința civilă nr. 205/CA/15.06.2005 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr.2637/2005 - filele 47-50 din dosarul nr- al Tribunalului Alba ), Certificatul de urbanism nr.78 din 26.04.2004 (suspendat prin Încheierea civilă din data de 20.07.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, irevocabilă prin respingerea recursurilor la data de 19.09.2007 - filele 33-36 și 105-106 din dosarul nr- al Tribunalului Alba ) și Certificatul de urbanism nr.105 din 27.07.2007.
Potrivit Sentinței civile nr.2172/09.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, irevocabilă în baza Deciziei civile nr. 814/27 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, s-a dispus anularea Certificatului de urbanism nr.78/2006 emis de pârâtul Consiliul Județean
În mod corect s-a reținut în motivarea sentinței atacate că toate certificatele mai sus menționate au fost emise în considerarea proiectului minier propus de " " și în scopul declarat de "Executarea Lucrărilor de construcții definitive, lucrări de desființare, deviere construcții, lucrări de construcții provizorii pentru zona industrială minieră". Instanța este sesizată pentru a constata dacă autoritatea administrativă Consiliul Județean Aaî ncălcat o hotărâre judecătorească emițând un nou act - Certificatul de urbanism nr.105 din 27.07.2007, cu același conținut prevăzut și în Certificatele de urbanism cu nr.68 din 20.08.2004 și cu nr.78 din 26.04.2004.
Articolul 14 alin 5 din Legea contenciosului administrativ și-a propus să aducă o noutate în acest domeniu pentru a sancționa comportamentul abuziv al emitentului actului administrativ dedus judecății. S-a stabilit de doctrină că în aceasta situație nu se mai verifică existența cazului justificat și a pagubei iminente ci doar se va lua act de emiterea unui act administrativ cu același conținut ca și cel anterior suspendat și va constata suspendarea de drept a acestuia.
Ultimul act cu privire la care se cere în cauza de față să se constate suspendarea de drept este o copie fidelă a precedentelor certificate de urbanism, acte de asemenea supuse cenzurii instanțelor judecătorești și cu privire la care s-a dispus deja prin hotărâri irevocabile în sensul suspendării acestora. Mai mult în doctrina s-a decis că sintagma de "act administrativ cu același conținut" are în vedere nu doar copia la indigo a acestuia ci este suficient ca efectele generate de actul administrativ secund să fie aceleași cu cele ale primului act în ceea ce privește persoana vătămata indiferent de modul de formulare a dispozițiilor din acest act. Se impune să se verifice doar în ce măsura conținutul și efectele noului act administrativ coincid cu cele ale primului.
Reținând cele expuse, văzând și dispozițiile legale invocate, Curtea va respinge recursurile declarate ca fiind neîntemeiate.
Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN A, cu sediul în A I, nr.1, jud. A I și de intervenienta " ", cu sediul procedural ales în B,-, Sector 1 în contradictoriu cu reclamanții - intimați Centrul Independent pentru Dezvoltarea de Mediu C N, cu sediul în C - N,-, jud. C și Asociația Montană, cu sediul în Montană,-, jud. A pârâtul - intimat Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile B, cu sediul în B,-, Sector 5 și intervenienții - intimați Sindicatul, cu sediul în Montană nr.554, jud. A și Asociația " ", cu sediul în, str. - nr.2, jud. A împotriva sentinței civile nr.820/CA din 21.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - -
GREFIER,
- -
RED:/14.04.09
TEHNORED:/14.04.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker
