Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 400/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. -
DECIZIA nr. 400/2009 - R
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana
JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenții pârâți și ambii domiciliați în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu domiciliul în S M- și intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI S cu sediul în S M, 25 Octombrie nr. 1, județul S M, împotriva Încheierii nr. 335/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiectsuspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta recurenților și avocat în baza împuternicirii 83/2009 și reprezentantul intimatului reclamant avocat în baza împuternicirii FN depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul și cererea de suspendare a încheierii sunt legal timbrate cu 15 lei taxă de timbru - chitanța -/02.07.2009 - plus 0,3 lei timbru judiciar, faptul că Primarul Municipiului SMa depus întâmpinare, după care:
Reprezentanta recurenților și depune la dosar un extras din jurisprudență și concluzii scrise.
Instanța solicită reprezentantei recurenților să precizeze dacă mai susține cererea de suspendare a executării încheierii atacate, având în vedere ca are termen de soluționare tot pentru astăzi, împreună cu recursul.
Reprezentanta recurenților și arată că, dacă se soluționează cauza astăzi, nu o mai susține.
Instanța, nefiind alte cereri prealabile, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților și solicită admiterea recursului și schimbarea încheierii atacate, pentru motivele arătate în scris. Consideră că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, arătând că această condiție presupune o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate, ceea ce nu poate reieși dintr-o simplă relatare nesusținută de probe. Consideră că planșele fotografice avute în vedere de prima instanță nu pot avea forță probantă. Nu există nicio probă care să ateste prejudiciul iminent; învederează și că în curtea imobilului reclamantului există o societate comercială care funcționează din 1988. Imobilul are aceeași destinație ca și celelalte clădiri din jur. Nu este de acord că un astfel de imobil modern ar putea să scadă valoarea imobilului reclamantului. Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Învederează faptul că în S M se construiește haotic, fără reguli. Municipiul nu are un plan de urbanism general, situație în care nu se poate construi. Invocă prevederile art. 14 și 15 din Legea 554/2004. Învederează că prezumțiile sunt admise în sistemul nostru de drept ca mijloc de probă. depuse la dosar sunt totuși relevante. Depune la dosar concluzii scrise.
Instanța solicită reprezentantului intimatului să depună chitanța privind achitarea onorariului.
Reprezentantul intimatului reclamant arată că nu are asupra sa documente contabile, însă a făcut mențiune privind onorariul pe împuternicire.
Reprezentanta recurenților și învederează că spre casa reclamantului nu există geamuri, ci vor fi cărămizi de sticlă ce nu permit vederea. Arată că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, prezumție ce nu poate fi răsturnată fără probe.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului în contencios administrativ din prezenta cauză, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 335/CA/2009 Tribunalul Satu Marea admis cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în S M,-, jud. S M, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie, nr.1, jud. S M, și, domiciliați în S M,-, jud. S M, în sensul că a dispus suspendarea executării Autorizației de Construire nr. 447 din 30.06.2008 emisă de pârât, până la soluționarea pe fond a cauzei.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Având în vedere cele două condiții esențiale de admisibilitate prevăzute de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr.554/2004, referitoare la existența cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube, prima instanță a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată.
Motivele de nulitate ale actului administrativ atacat ce privesc încălcări ale legislației în domeniul construcțiilor, coroborate cu planșele foto depuse de reclamant în probațiune sunt indicii suficiente, de natură să creeze îndoieli serioase cu privire la legalitatea autorizației de construire a cărei suspendare se solicită, fiind astfel îndeplinită cerința cazului bine justificat, reține prima instanță.
De asemenea, prima instanță a considerat că este justificată în speță și condiția pagubei iminente, constând în scăderea valorii de circulație a imobilelor afectate de vecinătatea unei astfel de construcții, cât și prejudiciul material viitor și previzibil ce urmează a fi cauzat prin continuarea executării lucrărilor în situația anulării ulterioare a autorizației de construire contestate.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 12 alin. 2 din Legea nr.50/1991, prima instanță a admis cererea de suspendare a executării autorizației de construire a cărei anulare s-a solicitat prin acțiunea principală, până la soluționarea pe fond a cauzei.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen și legal timbrat, pârâții și, solicitând admiterea acestei căi de atac și schimbarea în totalitate a încheierii recurate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării autorizației de construire nr. 447/30.06.2008.
Recurenții arată că în motivarea acțiunii s-a susținut de către reclamant că au fost încălcate dispozițiile art. 65 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului, cu scopul vădit de inducere în eroare a unei instanțe mai puțin diligente, deoarece textul legal invocat nu a fost reprodus în forma reglementată de Legea 350/2001 modificată și completată prin nr.OG 27/2008, care prevăd că "în absența planului de amenajare a teritoriului județean și a planului urbanistic general aprobate, pe teritoriile aferente se pot realiza investiții în construcții, lucrări tehnico edilitare precum și orice alte investiții urbane, numai pe baza unui plan urbanistic zonal, aprobat potrivit legii, și cu respectarea regulamentului general de urbanism." La nivelul Municipiului SMe xistă atât un plan urbanistic general cât și un plan urbanistic zonal, aprobate prin hotărâri ale Consiliului Local.
Un alt aspect invocat de către reclamant este acela privind lipsa acordului vecinilor iar singurul text legal în materie care reglementează cazurile și condițiile care impun solicitarea acordului vecinilor este cuprins în anexa nr. 1 lit. a, I, pct. 2.5.6 din Legea nr. 50/1990, însă în speță nu sunt incidente situațiile reglementate de lege pentru a fi necesar acordul vecinilor.
Nu pot fi primite nici argumentele potrivit cărora au fost încălcate dispozițiile art. 3 din Ordinul nr. 536/1997 privind mediul de viață al populației, deoarece din documentația întocmită pentru emiterea autorizației rezultă că în curtea construcției există 11 locuri de parcare și o platformă gospodărească pentru depozitarea recipientelor de colectare a gunoiului menajer, iar prin avizul sanitar nr. 79/2008 a fost avizată din punct de vedere sanitar executarea proiectului nr. 18/2007, distanțele dintre spațiile de parcare sau platforma gospodărească, pe de o parte, și ferestrele casei reclamantului, pe de altă parte, încadrându-se în normele legale.
În ceea ce privește cel de-al patrulea argument, recurenții arată că acesta este o simplă reproducere a textului legal cuprins în art. 32 din HG nr. 525/1996 pentru aprobarea regulamentului general de urbanism, fără prezentarea concretă a elementelor constructive sau arhitecturale care ar "deprecia aspectul general al zonei", sens în care se invocă avizul favorabil emis de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a Județului SMs ub nr. 159/8 martie 2008 prin care a fost avizată fără alte condiții edificarea construcției.
Referitor la nerespectarea prevederilor art. 31 din nr.HG 525/1996 recurenții arată că reproducerea acestui text de lege este deficitară, denotând reaua credință a reclamantului.
Construcția ce face obiectul autorizației de construire a fost cuprinsă în planul urbanistic zonal aprobat prin HCL nr. 256 /2007, iar potrivit acestui plan regimul de înălțime al zonei este de, autorizația fiind emisă în condiții de legalitate, pentru un imobil cu regim de înălțime de.
Din studiul de umbrire efectuat cu ocazie emiterii autorizației de construire rezultă că s-a făcut o simulare computerizată a zonelor umbrite de noua construcție în cele patru perioade de solstițiu și echinocțiu ale anului, concluzia fiind că "cele două clădiri învecinate, situate la nr. 2 și nr. 6, beneficiază de însorire peste norma de 1,5 ore prevăzută de Ordinul nr. 536/1997 al Ministerul Sănătății în 22 decembrie."
În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 612, 613 și 614 Cod Civil, recurenții arată că din documentația tehnică rezultă că niciunul dintre pereții orientați spre terenul reclamantului nu are vedere sau ferestre asupra proprietății învecinate, iar golurile din zid existente pe fațada laterală situată în apropierea mejdiei reclamantului, sunt umplute, conform proiectului, cu cărămidă de sticlă care nu permite vedere spre proprietatea învecinată.
Planșele fotografice depuse de reclamant în probațiune și reținute de instanță ca argument în conturarea existenței cazului bine justificat nu sunt probe admisibile întrucât nu au fost produse în condiții de contradictorialitate, poziția de fotografiere nu poate fi verificată de instanță, nu rezultă distanțele dintre construcția nouă și mejda reclamantului cu terenul recurenților, și totodată nu au fost solicitate și admise de instanță în condițiile art. 138 Cod de Procedură Civilă.
Referitor la paguba iminentă, recurenții arată că nu a fost dovedită scăderea valorii de circulație a imobilului învecinat, iar prin oprirea nejustificată a lucrărilor recurenții sunt cei prejudiciați.
Recursul nu este motivat în drept, cu referire la dispozițiile art. 304 Cod de Procedură Civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către intimatul Primarul Municipiului S M se solicită admiterea recursului întrucât instanța a apreciat cererea reclamantului ca fiind întemeiată prin invocarea unor motive care nu au fost dovedite.
Prin concluziile scrise formulate în cauză de către recurenți se reiterează aceleași aspecte invocate și în motivele de recurs.
Prin concluziile scrise formulate de către intimatul reclamant, se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii atacate, deoarece criticile recurenților sunt neîntemeiate.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în baza dispozițiilor art. 3041Cod de Procedură Civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat.
Motivele de recurs invocate de către recurenți privind neîndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a pagubei iminente, sunt neîntemeiate întrucât prin cererea de suspendare formulată de reclamant se invocă unele nereguli și încălcări ale legii în procedura emiterii autorizației de construcție, de natură a crea o puternică îndoială asupra legalității acestui act administrativ.
În ceea ce privește criticile recurenților cu privire la faptul că nu există caz bine justificat, întrucât au fost respectate dispozițiile Legii nr. 350/2001, ale Legii 50/1990, ale Ordinului nr. 536/1997, ale HG 525/1996, ale art. 612, 613, 614 Cod Civil, acestea nu pot fi avute în vedere de către instanță deoarece verificarea respectării dispozițiilor legale aplicabile în materie este un aspect care vizează fondul litigiului, respectiv care face obiectul acțiunii în anulare a autorizației de construire și nu pot fi analizate în soluționarea cererii de suspendare.
Nici prima instanță nu a analizat dacă autorizația de construcție și documentația tehnică sunt legale sau nu, respectiv dacă au fost respectate dispozițiile legale în materie la emiterea acestora, prima instanță apreciind doar că se invocă niște încălcări ale legislației în domeniul construcțiilor de natură să atragă nulitatea actului administrativ atacat, ceea ce reprezintă un caz bine justificat, apreciere care este în concordanță și cu opinia instanței de recurs.
De asemenea, pentru că se invocă faptul că pentru localitatea S M nu s-a aprobat un plan de urbanism general, că este vorba de ridicarea unei construcții care, chiar dacă cuprinde și apartamente de locuit, are la parter spații comerciale, situație în care legea prevede solicitarea acordului vecinilor, fiind vorba de o construcție nouă cu o altă destinație, instanța de recurs apreciază că aceste aspecte reprezintă indicii suficiente de natură a crea o serioasă îndoială asupra legalității actului administrativ.
În ceea ce privește paguba iminentă, aceasta constă în lezarea dreptului de proprietate al reclamantului, proprietatea acestuia fiind situată lângă proprietatea recurenților.
Totodată, întrucât se invocă de către reclamant aspecte de nelegalitate în ceea ce privește distanțele raportate la limitele de proprietate, gabaritul clădirii, studiul de însorire efectuat, instanța de recurs apreciază că prin ridicarea unei astfel de construcții în imediata apropiere a terenului și casei de locuit ale reclamantului, proprietatea acestuia ar putea fi serios afectată.
Pentru aceste considerente, instanța constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, urmând a fi menținută în totalitate, fiind legală aprecierea primei instanțe privind îndeplinirea condiției cazului bine justificat și a pagubei iminente, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, urmează a fi respins ca nefondat recursul formulat de pârâți.
Cheltuielile de judecată solicitate de către reprezentantul intimaților nu vor fi acordate, întrucât acestea nu au fost dovedite prin înscrisuri care să justifice plata efectivă a acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții și împotriva Încheierii nr. 335/CA din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Respinge cheltuielile de judecată în recurs solicitate de intimatul reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
În concediu de odihnă
Semnează președintele instanței,
/16.07.2009
Judecător fond
2 ex/16.07.2009
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Marinescu Simona, Sotoc Daniela
