Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 403/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. -
DECIZIA nr. 403/2009 - R
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana
JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenții reclamanți, A, G, G, toți cu domiciliul procesual ales în O,-, camera 10, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL cu sediul în O, - nr. 1, județul B împotriva Sentinței nr. 308/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiectsuspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta recurenților, avocat - în baza împuternicirii nr. 70/02.07.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este netimbrat, după care:
Reprezentanta recurenților depune la dosar dovada achitării taxei de timbru - chitanța nr. -/02.07.2009 în valoare de 5 lei - plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței, pentru motivele arătate în scris. Consideră că în mod greșit a interpretat prima instanță dispozițiile legale privind cantinele de ajutor social. Precizează că suspendarea Hotărârii Consiliului Local nr. 9/2009 a solicitat-o ca o consecință a suspendării Hotărârii Consiliului Local nr. 8/2009. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului în contencios administrativ din prezenta cauză, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 308/CA/2009, Tribunalul Bihora respins excepția inadmisibilității. A respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, A, G, G, și, toți cu domiciliul ales în O, str. -. - nr.23,.10, jud. B, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL O, cu sediul în O, P-ța - nr.1, jud. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității formulării acțiunii, prima instanță a constatat că în conformitate cu art. 14 din 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. Este adevărat că prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat suspendarea efectelor actelor administrative atacate, și nu suspendarea executării acestora, însă atât din petitul acțiunii, cât și din cuprinsul întregii cereri introductive, precum și din motivarea în drept a cererii, rezultă indubitabil că obiectul dedus judecății îl reprezintă suspendarea executării actelor administrative atacate. Prin urmare, prima instanță a respins ca nefondată excepția de inadmisibilitate.
Examinând pe fond cererea privind suspendarea executării actelor administrative atacate, din întreg materialul probator aflat la dosar, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Obiectul dedus judecății îl reprezintă suspendarea executării Hotărârilor Consiliului Local O nr.8/22.01.2009 și respectiv nr.9/22.01.2009 până la judecarea pe fond a cererii pentru anularea actelor administrative, prin care s-a dispus desființarea persoanei juridice - Centrul de Asistență Socială O - începând cu data de 01.03.2009, aprobându-se externalizarea serviciilor sociale pentru asigurarea hranei persoanelor aflate în situații economico-sociale sau medicale deosebite, și respectiv s-a aprobat organigrama Administrației Sociale Comunitare O valabilă începând cu data de 01.03.2009.
Fără a cerceta în fond, sub toate aspectele, legalitatea și temeinicia actelor administrative atacate, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile imperativ cerute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ atacat. Astfel, în conformitate cu disp. art.14 din 554/2004, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Cele două sintagme sunt clarificate prin disp.art.2 lit."s" și "t" din 554/2004. Prin urmare, în accepțiunea acestui text de lege, prin caz bine justificat se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciu material viitor și previzibil.
aceste texte de lege în speța de față, prima instanță a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile imperios cerute de lege pentru suspendarea executării actelor administrative atacate. Astfel, prin hotărârile atacate, nu se creează aparența de nelegalitate, invocată de reclamanți prin cererea formulată, ținând cont de faptul că dispozițiile art.9 din 208/1997 nu interzic desființarea cantinelor de ajutor social, acolo unde ele există, în schimbul prestării acestor servicii de către alți parteneri, iar potrivit art.14 din același act normativ, "organizarea, funcționarea si încadrarea cu personal a cantinei de ajutor social se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, la propunerea primarului". De asemenea, invocarea nelegalităților privind concedierile reclamanților nu pot fi cenzurate printr-o acțiune în contencios administrativ având ca obiect suspendarea actelor administrative atacate, eventualele neregularități în concedierea reclamanților putând fi constatate de către instanța de litigii de muncă și asigurări sociale competentă, se arată în motivarea sentinței.
Chiar dacă cea de-a doua condiție prevăzută de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv cauzarea unei pagube iminente reclamanților, ar fi îndeplinită în cauză prin aceea că prin concedierile reclamanților se creează un prejudiciu material în sarcina acestora, art. 14 din 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor 2 condiții pentru admisibilitatea cererii de suspendare a actelor administrative.
Întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cele 2 condiții cerute de lege, prima instanță, văzând în drept și disp. art.14 din 554/2004, a respins ca nefondată cererea de suspendare a actelor administrative atacate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen și legal timbrat, reclamanții, A, G, G, solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea hotărârii atacate și admiterea cererii de suspendare a executării HCL nr. 8/22.01.2009 și nr. 9/22.01.2009.
În motivarea recursului se arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, deoarece au fost interpretate în mod greșit dispozițiile art. 9 și 14 din Legea 208/1997, prima instanță ajungând astfel la concluzia că dispozițiile art. 9 nu interzic desființarea cantinelor de ajutor social.
Recurenții apreciază că prin HCL nr. 8/2009 au fost încălcate flagrant dispozițiile art. 9 care prevăd că "în localitățile în care nu funcționează cantine de ajutor social sau acolo unde cererile depășesc capacitatea existentă, autoritățile administrației publice locale pot conveni cu unitățile de asistență socială, regiile autonome - prestarea serviciilor sociale prevăzute la art. 3 lit. a și c -". Prin urmare, este evident că nu pot fi desființate cantinele de ajutor social acolo unde ele există, în schimbul prestării acestor servicii sociale, specifice cantinelor de ajutor social, de către alți "parteneri".
Dispozițiile art. 14 din Legea 208/1997 nu conferă Consiliului Local dreptul de a înființa și desființa această cantină, ci doar de a hotărî în problemele de organizare și funcționare. Dispozițiile acestui articol trebuie interpretate și în coroborare cu cele ale art. 1 din aceeași lege, care prevăd că "cantinele de ajutor social sunt unități publice de asistență socială cu personalitate juridică".
De asemenea, au fost încălcate și dispozițiile cuprinse în Legea 215/2001, deoarece luarea măsurii de desființare a Centrului de asistență socială nu a figurat pe ordinea de zi a ședinței Consiliului Local, fiind dezbătută la capitolul "diverse", în ședință extraordinară și fără ca în prealabil raportul de specialitate să fi fost adus la cunoștința consilierilor.
Ca o consecință a suspendării executării HCL nr. 8/2009, se solicită și suspendarea executării HCL nr. 9/2009, prin care s-a adoptat organigrama și statul de funcții ASCO din care Centul de asistență socială nu mai face parte.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de Procedură Civilă.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate din oficiu, în baza dispozițiilor art. 3041Cod de Procedură Civilă, instanța constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat.
Conform dispozițiilor art. 14 din Legea 554/2004, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, condiții care trebuie îndeplinite în mod cumulativ.
Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare. În speță, recurenții au invocat aspecte de nelegalitate ale HCL nr. 8/2009, ca urmare a faptului că nu s-ar fi respectat dispozițiile art. 9 și art. 14 din Legea 208/1997 și din Legea 215/2001, aspecte care vizează practic fondul acțiunii în anulare și care nu pot fi verificate în cererea de suspendare.
Dispozițiile art. 2 lit. t) din Legea 554/2004 prevăd că prin caz bine justificat se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. La o analiză sumară a HCL nr. 8/2009 se constată că aceasta este adoptată de către o autoritate care are competența legală în acest sens, într-o problemă în care are de asemenea competența să se pronunțe, iar în ceea ce privește legalitatea măsurii dispuse prin acest act administrativ, urmează a se pronunța instanța doar cu ocazia analizării în fond a cauzei.
Pentru aceste considerente, instanța constată că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate și în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, urmează a fi respins ca nefondat acest recurs.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții, A, G, G, împotriva Sentinței nr. 308/CA din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
În concediu de odihnă,
Semnează președintele instanței,
/15.07.2009
Judecător fond
2 ex/16.07.2009
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Marinescu Simona, Sotoc Daniela
